Astăzi este ziua de pomenire a unui fericit cu numele "Fericit". Este ziua de pomenire a Sfântului Macarie. "Macarie" în limba greacă înseamnă "Fericit". Sfântul Macarie a fost fericit în această viată slujind lui Dumnezeu, si este fericit în viata de dincolo, ca unul care este la Dumnezeu. Îl cinstim ca pe cineva primit de Dumnezeu, fericit de Dumnezeu, fericit prin Dumnezeu.

Când pomenim un fericit cu nume de "Fericit", este firesc să ne întrebăm cum am putea fi si noi fericiti. Dacă am sluji Mântuitorului nostru Iisus Hristos împlinind cele pentru care Domnul Hristos îi fericeste pe oameni, am putea să fim fericiti si să avem nume de fericiti.

Cele nouă fericiri cuprinse în Sfânta Evanghelie de la Matei, Capitolul V, pe care le auzim la fiecare Sfântă Liturghie, sunt un urcus spre bucurie, un urcus spre fericire:

"Fericiti cei săraci cu duhul". Pentru smerenia lor, pentru lipsa lor de îndestulare, în întelesul că nu se multumesc cu putin, ci vor totdeauna să facă mai mult si mai mult, Domnul Hristos îi fericeste si le spune că "a lor va fi împărătia cerurilor".

Îi fericeste Domnul nostru Iisus Hristos pe "cei ce plâng", ca pe unii care vor fi mângâiati. Domnul Hristos nu vrea să fim în plângere, ci vrea să fim în bucurie: "Bucurati-vă si vă veseliti, că plata voastră multă este în ceruri" - a zis El după cele nouă fericiri, făgăduind fericirea din mângâiere celor care au întristare în lumea aceasta.

Îi fericeste Domnul Hristos pe cei blânzi, spunându-le că ei "vor mosteni pământul"; dacă Domnul Hristos îi fericeste pe "cei blânzi", înseamnă că toti trebuie să ne străduim să fim blânzi.

Îi fericeste Domnul Hristos pe "cei ce flămânzesc si însetosează de dreptate", adică pe cei care simt trebuinta de a fi drepti, pe cei care caută toată dreptatea ("Să împlinim toată dreptatea" (Matei 3, 15) cum a zis Domnul Hristos la botezul Său). Dreptatea aceasta trebuie să fie o necesitate a sufletului omenesc; dacă nu este o necesitate, înseamnă că nici nu o căutăm.

Fericiti sunt cei milostivi, că "aceia se vor milui". Îi fericeste Domnul Hristos pe cei blânzi, pe cei milostivi, pe cei binevoitori, pe cei întelegători cu lipsurile oamenilor, pe cei care adaugă ceva celor ce nu au (există si o milostivire sufletească si, dacă nu o ai, nu ai nici lucruri de dat).

Îi fericeste Domnul Hristos pe "cei curati cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu". Grija noastră, ca unii care vrem să-L vedem pe Dumnezeu, este aceea de a ne curăti inima, de a înlătura din inima noastră toate lucrurile pe care nu le binecuvi-tează Dumnezeu.

Îi fericeste Domnul Hristos pe "făcătorii de pace", care se vor chema "fiii lui Dumnezeu"; asadar si noi trebuie să fim doritori de a înmulti binele, de a înmulti pacea între oameni.

Îi fericeste Domnul Hristos pe cei "prigoniti pentru drep-tate", adică pe cei care sunt statornici în dreptate, care se silesc pentru dreptate si atunci când au împotriviri, care nu caută dreptatea cu comoditate, ci caută dreptatea cu silintă ("Împărătia lui Dumnezeu se ia cu năvală" - Matei 11, 12).

Îi fericeste Domnul Hristos pe cei care, statornici fiind în bine, pot suporta să fie batjocoriti de oameni fără a se clinti din bine, pot să sufere orice cuvânt rău (minciună, neadevăr) spus împotriva lor. Pe acestia Domnul Hristos îi îndeamnă la bucurie: "Bucurati-vă si vă veseliti, că plata voastră multă este în ceruri". Este sigur că Sfântul Macarie, cel cu nume de "Fericit", a fost lucrătorul acestor bunuri sufletesti care aduc fericirea.

L-a fericit Domnul Hristos pe Apostolul Toma, care a vrut să se încredinteze de Învierea Mântuitorului, Care a spus cu prilejul acesta: "Fericiti sunt cei ce n-au văzut si au crezut" (Ioan 20, 29). Deci sunt fericiti cei ce cred, pentru că dacă nu crezi, nu te silesti prin credintă pentru cele pe care le aduce credinta.

L-a fericit Domnul Hristos pe Sfântul Apostol Petru, care a făcut mărturisirea: "Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu" (Matei 16, 16), după care Domnul Hristos a zis: "Fericit esti Simone, că nu trup si sânge ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri". Dumnezeu Însusi i-a descoperit adevărul că Domnul Hristos este Fiul lui Dumnezeu Celui viu!

A fericit Domnul Hristos pe ucenicii Săi, pe ascultătorii Săi, când a zis: "Fericiti sunt ochii vostri că văd si urechile voastre că aud. Căci adevărat grăiesc vouă că multi prooroci si drepti au dorit să vadă cele ce priviti voi, si n-au văzut, si să audă cele ce auziti voi, si n-au auzit" (Matei 13, 16-17).

A fericit Domnul Hristos pe Maica Sa preasfântă si pe cei care cunosc cuvântul Evangheliei si se silesc pentru păzirea lui: când o femeie a ridicat glasul din popor si a zis "Fericit este pântecele care Te-a purtat si fericiti sunt sânii pe care i-ai supt", Domnul Hristos a răspuns "adevărat", deci a fericit pe Maica Domnului, si a adăugat: "Fericiti sunt si cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu si-l păzesc" (Luca 11, 28).

Si, în sfârsit, a mai avut Domnul Hristos un cuvânt rămas în Sfânta Evanghelie: "Fericit este acela care nu se va sminti întru Mine" (Matei 11, 6) adică acela care are siguranta adevărului că Domnul Hristos este Mântuitorul nostru.

Pe toate acestea sigur le-a împlinit Sfântul Macarie, cel cu nume de "Fericit", si de aceea este fericit.

Cred că vă mai aduceti aminte că v-am spus eu o cale spre fericire; anume, o cale care începe cu credinta în Dumnezeu: cel care vrea să fie fericit trebuie neapărat să fie credincios, pentru că fericirea o dă Dumnezeu. Am zis că în limba greacă "credincios în Dumnezeu" se numeste "Teopist". Cine are credintă în Dumnezeu, se sileste să împlinească voia lui Dumnezeu, se supune lui Dumnezeu si devine "rob al lui Dumnezeu", adică "Teodul". Cel care împlineste poruncile lui Dumnezeu, pe măsură ce le împlineste, Îl cunoaste pe Dumnezeu si devine "Teognost". Cine-L cunoaste pe Dumnezeu, acela Îl iubeste pe Dumnezeu pe măsura cunoasterii Lui, si devine "Teofil". Si cine este "iubitor de Dumnezeu", pentru că aceasta înseamnă "Teofil", sigur este fericit, pentru că iubirea aduce totdeauna fericire. Si acela este "Macarie".

Pentru că astăzi este pomenit Sfântul Macarie, pe lângă cele ce vi le-am spus, vreau să mai adaug si faptul că în alcătuirea numită tropar avem prilejul să vorbim cu Sfântul Macarie si să zicem: "Locuitor pustiului si înger în trup si de minuni făcător te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule părintele nostru Macarie. Cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerestile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi si sufletele celor ce aleargă la tine cu credintă. Mărire Celui ce ti-a dat tie putere, mărire Celui ce te-a încununat pe tine, mărire Celui ce lucrează prin tine, tuturor, tămăduiri".

Vorbim cu Sfântul Macarie si spunem despre el că este locuitor pustiului. Noi nu suntem în pustiu, dar putem să fim într-un pustiu gândit. Sfântul Andrei al Cezareei spune, în Comentariul la Apocalipsa, că "unii se retrag în pustia simtită, altii se retrag în pustia gândită, iar altii sunt vitejii care se prezintă cu credinta lor oriunde si oricând". Sfântul Macarie a fost în pustia simtită, a fost locuitor al pustiului. Zicem despre el mai departe că este "înger în trup", adică purtând trup, a trăit în lumea aceasta ca un înger: cu gândul la Dumnezeu, slăvindu-L pe Dumnezeu.

Sfântul Macarie a avut si puterea de vindecător, a fost si "de minuni făcător"; acestea le-a primit de la Dumnezeu prin post, prin priveghere si prin rugăciune: "Cu postul, cu priveghe-rea si cu rugăciunea, cerestile daruri luând". A primit daruri de la Dumnezeu si de aceea a vindecat pe cei bolnavi, a vindecat sufletele celor ce aleargă la Dumnezeu. Pentru toate acestea aducem mărire lui Dumnezeu si zicem: "Mărire Celui ce ti-a dat tie putere (pentru că nu din putere omenească a avut el darul acesta), mărire Celui ce te-a încununat pe tine (Dumnezeu l-a încununat pe Sfântul Macarie pentru viata lui cinstită), mărire Celui ce lucrează prin tine, tuturor, tămăduiri" (pe sfinti îi cinstim întotdeauna în legătură cu Dumnezeu).

Să-I dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate aceste rânduieli de slujbă, pentru toate gândurile sfinte, pentru tot ce ne poate îndruma spre bine si să avem încredintarea că având în ajutor astfel de oameni fericiti, putem ajunge si noi la liniste sufleteas-că. Linistea sufletească este cel dintâi semn al faptului că suntem în legătură cu Dumnezeu, că suntem sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu să ne ajute, prin rugăciunile Sfântului Macarie, să fim si noi fericiti!


Mânăstirea Brâncoveanu
19 ianuarie 1996