COMORILE CREDINTEI
- interviu -

 


30 ianuarie 1999


 


Sã vorbim mai întâi despre Taina Sfântului Botez, poarta de intrare în Biserica lui Hristos.

Sfântul Botez a fost rânduit de Mântuitorul nostru Iisus Hristos ca mijloc de intrare în viata spiritualã a Bisericii. Dupã ce a înviat din morti, cãtre sfârsitul vietii pãmântesti, Domnul nostru Hristos i-a trimis pe ucenicii Sãi la propovãduire si, dupã mãrturia Sfântului Evanghelist Matei, a zis: "Datu-Mi-s-a toatã puterea, în cer si pe pãmânt. Drept aceea, mergând, învãtati toate neamurile, botezându-le în numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh, învãtându-le sã pãzeascã toate câte v-am poruncit vouã, si iatã Eu cu voi sunt în toate zilele, pânã la sfârsitul veacului" (Matei 28, 18-20). Prin aceste cuvinte, Domnul nostru Iisus Hristos îi îndatoreazã pe ucenicii Sãi sã propovãduiascã, sã aducã la credintã, sã-i boteze pe cei credinciosi.

În Sfânta Evanghelie de la Marcu citim cã Domnul Hristos a zis, dupã Înviere: "Propovãduiti Evanghelia la toatã fãptura. Cel ce va crede si se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi" (Marcu 16, 15-16). Cuvintele acestea, de instituire a Sfântului Botez, au rãmas în Sfânta Evanghelie si au constituit temeiurile pentru practica Sfântului Botez.

"A boteza" înseamnã "a scufunda". În vremea propovãduirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos exista un botez al pocãintei, pe care îl primeau credinciosii prin mijlocirea Sfântului Ioan Botezãtorul; chiar si Domnul nostru Iisus Hristos S-a botezat cu botezul pocãintei, în Iordan, când s-au deschis cerurile si s-a auzit glasul Tatãlui ceresc: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit" (Matei 3, 17), iar Duhul Sfânt S-a coborât peste Mântuitorul, în chip de porumbel. Atunci S-a arãtat Sfânta Treime, dar botezul cu care s-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos nu este botezul crestin; botezul cu care se botezau cei care mergeau la Sfântul Ioan Botezãtorul era un botez premergãtor, asa l-a prezentat chiar Sfântul Ioan Botezãtorul, când a zis: "Eu v-am botezat pe voi cu apã, El însã vã va boteza cu Duh Sfânt" (Marcu 1, 8).

Botezul crestin este o Sfântã Tainã în întelesul cã este un botez real, în care se întâmplã exact ceea ce s-a întâmplat la botezul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, si aceasta pentru fiecare om botezat. La botezul Mânuitorului nostru Iisus Hristos s-au deschis cerurile, la fiecare nou botezat se deschid cerurile pentru cel botezat, cel botezat fiind un candidat al cerului, fiind cetãtean al cerului si primind de la Dumnezeu confirmarea cã este si el fiu iubit asa cum a fost mãrturisit Domnul nostru Iisus Hristos. Dumnezeu spune în constiinta noastrã, în credinta noastrã, pentru fiecare nou botezat: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit".

Duhul Sfânt, care s-a pogorât la botezul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se pogoarã si la scufundarea celui nou botezat în numele Sfintei Treimi. Tot atunci, dupã ce se realizeazã aceastã Tainã, se spune: "Câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati si-mbrãcat, aliluia". Sunt cuvinte care ne aduc aminte de cele ale Sfântului Apostol Pavel din Epistola cãtre Galateni: "Câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati îmbrã-cat"; sau din Epistola cãtre Romani, unde Sfântul Apostol Pavel, fãcând anumite aprecieri în legãturã cu botezul, zice: "Toti câti în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat".

Botezul este Taina în care se sterg pãcatele si se primeste putere pentru o viatã nouã întru nepãcãtuire. Dupã ce s-a realizat Sfântul Botez, preotul, vorbind cu cel nou botezat, îi spune: "Botezatu-te-ai, miruitu-te-ai, sfintitu-te-ai, spãlatu-te-ai în nu-mele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh. Amin". Sunt niste roade ale Sfintelor Taine, ale Sfântului Botez si ale Mirungerii (care se face tot împreunã cu botezul). Deci "botezatu-te-ai", fii atent, te-ai botezat, te-ai scufundat, te-ai luminat, ai primit luminã.

Sãrbãtoarea botezului se mai numeste si sãrbãtoarea lu-minii si eu cred cã ar trebui sã se rãspândeascã cumva gândul acesta, cã botezul oricãrui crestin este o sãrbãtoare a luminii. Ar trebui sã stie crestinii aceasta, iar ziua botezului s-o prãznuiascã asa cum prãznuiesc ziua de nastere, botezul fiind tot o nastere, o nastere la viatã. Omul cel vechi se transformã în om nou, care cugetã cele de sus, care a terminat cu pãcatul, care este luminat, care este sfintit, care este spãlat.

Toate acestea se realizeazã când Domnul Hristos îl transformã pe cel botezat în om nou, care începe urcusul duhovnicesc pentru a fi candidat la Înãltarea Mântuitorului, pentru a fi candidat la propria înãltare cu Mântuitorul, dat fiind faptul cã dupã botez urmeazã viata cea nouã, care trebuie sã fie o viatã de înviere.
 
 

Ati vorbit despre Taina Mirungerii; care este rolul Sfântului Mir, având în vedere cã omul este deja nãscut la o viatã nouã în Hristos, prin Taina Sfântului Botez?

În Faptele Sfintilor Apostoli se spune cã în Samaria multi credinciosi au primit Evanghelia si au fost botezati, si cã Sfintii Apostoli au trimis pe Petru si pe Ioan ca sã le împãrtãseascã darul Duhului Sfânt prin punerea mâinilor.

Ceea ce s-a realizat atunci prin punerea mâinilor se realizeazã în Biserica noastrã, de la început, prin ungerea cu Sfântul Mir. Aceasta s-a instituit din motive practice, dat fiind faptul cã Sfintii Apostoli nu mai puteau ajunge la toti cei care se botezau.

Sfântul Mir este o materie de ungere, sfintitã de cãtre ierarhii unei Biserici în Joia Pastilor, si care se dã preotilor pentru a-i unge pe cei nou botezati. Este o întãrire în credintã, este un dar de la Dumnezeu, un fel de înzdrãvenire, o putere nouã, pe care o primesc credinciosii prin formula: "Pecetea darului Duhului Sfânt. Amin". Este un fel de pecetluire cu Duhul Sfânt, un semn de recunoastere a credinciosilor în fata celor care, neavând credintã, nu au pecetea darului Duhului Sfânt.
 
 

Dacã botezul poate fi sãvârsit în situatii de urgentã si de cãtre un simplu credincios (asa numitul botez clinic), care este situatia cu Taina Mirungerii?

Taina Mirungerii nu se poate sãvârsi de cãtre credinciosii de rând, ci numai de cãtre preoti. În cazul când s-a fãcut un botez de necesitate si cel astfel botezat trãieste, se completeazã rânduiala botezului de cãtre preot, dupã care se sãvârseste si Taina ungerii cu Sfântul Mir.
 
 

A treia Sfântã Tainã pe care o primeste orice crestin la început de drum, dupã Botez si Mirungere, este Taina Sfintei Împãrtãsanii, cea mai importantã dintre cele sapte Sfinte Taine.

Am putea spune cã este ce a mai importantã, dar Tainele sunt legate unele de altele. Nimeni nu poate sã se împãrtãseascã dacã nu este botezat. În cazul acesta ai putea zice cã Botezul este mai important decât Sfânta Împãrtãsanie. Esentialul este cã Domnul nostru Iisus Hristos ne-a dat posibilitatea sã ne unim cu El în mod real si în mod sfintit, prin Trupul si Sângele Sãu, pe care ni le dã El însusi, prin mijlocire preoteascã, la Sfânta Liturghie, nouã, credinciosilor care dorim sã avem unire deplinã cu Mântuitorul.

La Cina cea de Tainã, Domnul Hristos, dupã ce a luat pâine, a binecuvântat, a frânt si le-a dat ucenicilor, zicând: "Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi spre iertarea pãcatelor", a luat dupã aceea paharul cu vin, a binecuvântat si l-a dat ucenicilor Sãi, zicând: "Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi se varsã spre iertarea pãcatelor".

Prin aceasta Domnul Hristos a pus temelia Sfintei Liturghii, temelia posibilitãtii de a se împãrtãsi credinciosii cu dumnezeiestile, sfintele, preacuratele si de viatã fãcãtoarele, înfricosãtoarele lui Hristos Taine. Domnul nostru Iisus Hristos le-a mai spus ucenicilor Sãi: "Aceasta sã faceti spre pomenirea Mea"; Domnul Hristos a rânduit ca aceasta sã se realizeze în istoria Bisericii, în cadrul Bisericii. Aceastã lucrare nu s-a mãrginit numai la Cina cea de Tainã, ci ea se realizeazã la fiecare Sfântã Liturghie, cu scopul precis de a se împãrtãsi credinciosii, pentru cã Sfânta Liturghie are scopul sfintirii pâinii si vinului care sunt aduse anume pentru a se transforma în Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Noi ne pregãtim pentru a primi aceste Sfinte Taine si le pãstrãm în sufletul nostru. Primim Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru "iertarea pãcatelor, pentru împãrtãsirea cu Sfântul Duh, pentru îndrãznirea cãtre Dumnezeu, pentru tãmãduirea sufletului si a trupului, pentru alungarea a tot potrivnicului, spre luminarea ochilor inimii mele, spre împãcarea sufletestilor mele puteri, spre credintã neînfrun-tatã, spre dragoste nefãtarnicã, spre împlinirea întelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adãugirea dumnezeiescului Tãu har si spre dobândirea împãrãtiei Tale".

Toate acestea sunt cuprinse în rugãciunea de multumire cãtre Mântuitorul, Care ne dã posibilitatea de a ne uni cu El si prin împãrtãsirea cu Trupul si Sângele Lui, si cerem de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos, zicând: "Intrã în alcãtuirea mãdularelor mele, în rãrunchi si în inimã si arde spinii tuturor pãcatelor mele; curãteste-mi sufletul; sfinteste-mi gândurile si oasele; numãrul drept al celor cinci simturi îl lumineazã; peste tot mã pãtrunde cu frica Ta; curãteste-mã, spalã-mã si mã îndrepteazã; îmbunãtãteste-mã si mã lumineazã; aratã-mã lãcas numai al Duhului Tãu si sã nu mai fiu sãlas pãcatului, ci Tie, casã, prin primirea Împãrtãsaniei".

Sunt lucruri pe care Biserica le afirmã, pe care noi le spunem si le trãim si din care reiese însemnãtatea împãrtãsirii cu Sfintele Taine pentru noi.
 
 

Dacã Botezul si Mirungerea sunt Sfinte Taine irepetabile, Sfânta Împãrtãsanie este o hranã pe care trebuie sã o luãm mai des. Cât de des se cuvine sã ne împãrtãsim cu Sfânta Euharistie?

Una dintre poruncile Bisericii spune sã se împãrtãseascã credinciosii de patru ori pe an, în cele patru posturi, sau cel putin o datã pe an.

Credinciosii ar putea sã se împãrtãseascã la fiecare Sfântã Liturghie, dacã sunt pregãtiti pentru aceasta, dat fiind faptul cã la fiecare Sfântã Liturghie este chemarea: "Cu fricã de Dumnezeu, cu credintã si cu dragoste, apropiati-vã". Deci e o chemare, un îndemn, este un fel de angajare, se atrage atentia asupra faptului cã existã aceastã posibilitate. Preotii trebuie sã-i îndrume pe credinciosi sã se împãrtãseascã mai des. Bineînteles, împãrtãsirea deasã sau rarã depinde si de situatia credinciosului precum si de binecuvântarea duhovnicului, însã Sfânta Liturghie se face în vederea posibilitãtii de a se împãrtãsi credinciosii.

Nu se poate fixa cã trebuie sã se împãrtãseascã credin-ciosii la toate Liturghiile, pentru cã aceasta ar putea duce la banalizare, dar nici o împãrtãsire rarã nu înseamnã neapãrat o mai bunã pregãtire. Credinciosii ar dori sã se împãrtãseascã de câte ori iau parte la Sfânta Liturghie, dar este necesarã pregãtirea, cu rugãciunile care se citesc, cu spovedania...

Eu nu trag de oameni sã se împãrtãseascã la fiecare Sfântã Liturghie sau sã se împãrtãseascã des, ci trag de oameni sã se spovedeascã des si nu am succes în chestiunea aceasta, cã oa-menii tot nu vor sã se spovedeascã des, deci nici nu vor nici sã se împãrtãseascã des. Pentru mine este important sã se pregã-teascã oamenii pentru a se putea împãrtãsi, iar dorinta mea per-sonalã este sã se împãrtãseascã oricât de des.
 
 

Care este relatia între Jertfa de pe Golgota a Mântuitorului nostru Iisus Hristos si Taina Sfintei Împãrtãsanii?

Dat fiind faptul cã Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus: "Acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi.", "Acesta este Sângele Meu,. care pentru voi se varsã...", deci a numit separat Trupul si separat Sângele si a vorbit despre vãrsarea sângelui, înseamnã cã Domnul Hristos a avut în vedere Jertfa Lui de pe Cruce, unde s-a separat Sângele de Trup. Sfânta Împãrtãsire este împãrtãsire cu Trupul jertfit al Mântuitorului, cu Sângele vãrsat al Mântuitorului. De fapt este o împãrtãsire cu Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos asa cum este El acum în cer, dupã Înviere, dar în amintirea Jertfei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, asa încât existã o relatie strânsã între Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos de pe Cruce si Trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos înviat din morti si înãltat la cer.

Sfânta Cruce devine altar de Jertfã si semn de biruintã. Prin urmare, ne împãrtãsim cu Domnul Hristos cum este El, Fiul lui Dumnezeu care S-a întrupat, Fiul lui Dumnezeu care S-a rãstignit, care a înviat, care S-a înãltat la cer. De aceea zicem noi cã Sfânta Împãrtãsanie este Taina Tainelor, pentru cã vedem pâine si vin si credem în Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, împãrtãsindu-ne nu cu ce vedem, ci cu ce credem, sau, si cu ce vedem, si cu ce credem.

Ce ne puteti spune despre Taina Sfintei Spovedanii? Care este importanta ei pentru viata omului si care este importanta ei în pregãtirea pentru Sfânta Împãrtãsanie?

Domnul nostru Iisus Hristos S-a rãstignit pentru noi si pentru a noastrã mântuire. Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Sfânta Fecioarã Maria pentru noi si pentru a noastrã mântuire. Domnul Hristos a înviat din morti si S-a înãltat la cer si sade de-a dreapta Tatãlui pentru noi si pentru a noastrã mântuire. Mântuire înseamnã mântuire de pãcate; Domnul Hristos a fost prezentat de la început ca Mântuitor de pãcate: "Iatã, vã binevestesc vouã bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Cã vi s-a nãscut Mântuitor, Care este Hristos Domnul" (Luca 2, 10-11). îngerul vestitor i-a spus mai înainte de aceasta dreptului Iosif: "Vei chema numele Lui: Iisus, cãci El va mântui poporul Sãu de pãcatele lor" (Matei 1, 21).

Domnul Hristos, a fãcut totul pentru a-l învrednici pe om de Dumnezeu. Or, pãcatele îl despart pe om de Dumnezeu. Domnul Hristos a venit pentru nimicirea pãcatului, pentru iertarea pãcatelor. În ziua Învierii Sale le-a dat ucenicilor Sãi puterea iertãrii pãcatelor. Domnul Hristos, care iartã pãcatele, a dat si oamenilor puterea iertãrii pãcatelor, iar aceasta se realizeazã în Taina Pocãintei, în Taina Spovedaniei.

Puterea de a ierta pãcatele, pe care a dat-o Mântuitorul în ziua Învierii Sale, este folositã de Bisericã prin preotii sãi duhovnici la Sfânta Tainã a Pocãintei. O numim Sfânta Taina a Pocãintei pentru cã iertarea pãcatelor se dã pentru pãcatele pocãite, pentru cei care regretã cã au pãcãtuit, pentru cei care detestã pãcatul. Se numeste Taina Spovedaniei pentru cã mãrturisirea pãcatelor precede pocãinta. Mãrturisirea pãcatelor înseamnã pãrãsirea lor. În esenta ei, pocãinta este o pãrãsire a pãcatului, iar credinciosul poate primi iertarea pãcatelor cu conditia sã se sileascã sã nu repete pãcatele pe care le-a mãrturisit si pe care nu vrea sã le mai aibã.

Spovedania si îndreptarea omului de la rãu la bine se realizeazã în fata lui Dumnezeu si în fata preotului duhovnic, care are darul de a verifica constiinta celui care se spovedeste, poate sã-i dea îndrumãrile necesare si, mai presus de toate, poate sã-i dea iertarea pãcatelor. Când se împlinesc conditiile iertãrii pãcatelor, preotul zice: "Cu puterea ce este datã mie, te iert si te dezleg de toate pãcatele tale, în numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh. Amin".

Oamenii sunt îndemnati mai întâi sã se spovedeascã, dupã care se poate sti dacã cineva are binecuvântare sã se împãrtã-seascã sau trebuie sã facã vreun canon oarecare pentru a se putea împãrtãsi mai târziu.

Sfânta Spovedanie este un fel de poartã a cerului, o poartã a Împãrãtiei lui Dumnezeu, este mijlocul prin care poate ajunge în rai cu tâlharul, unde este Domnul nostru Iisus Hristos împreunã cu Tatãl si cu Duhul Sfânt.
 
 

Dacã Taina Sfintei Spovedanii este un fel de vindecare a rãnilor sufletesti, în Bisericã existã si o Tainã pentru vindecarea sufleteascã si trupeascã a omului, Taina Sfântului Maslu.

Multi credinciosi doresc sã participe la slujba Sfintei Taine a Maslului, pentru darurile pe care le pot primi prin undelemn sfintit. Cuvântul maslu vine de la mãslin, aduce aminte de untdelemnul care se sfinteste în cadrul slujbei Sfântului Maslu si cu care se ung credinciosii spre tãmãduirea sufletului si a trupu-lui, spre alungarea a toatã boala, a toatã neputinta si rãutatea, pentru înzdrãvenire trupeascã si pentru curãtire sufleteascã.

Taina Sfântului Maslu este, am putea zice, sorã cu Taina Sfintei Spovedanii. În Taina Sfintei Spovedanii nu se foloseste o materie anume pentru iertarea pãcatelor, ci doar cuvintele pe care le spune preotul duhovnic, cuvinte de dezlegare a pãcatelor.

La Taina Sfântului Maslu, iertarea pãcatelor si celelalte daruri se primesc prin ungerea cu untdelemn sfintit. Într-o rugãciune de la Sfântul Maslu se zice: "Facã-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie, îmbrãcãminte împãrãteascã, pavãzã puternicã, izbãvitoare de toatã lucrarea diavoleascã, pecete nestricatã, bucuria inimii, veselie vesnicã". Dacã ne gândim si analizãm lucrurile acestea, ne dãm seama care este rostul acestei Sfinte Taine. Vedeti, sã se facã untdelemnul acesta, care se sfinteste, "untdelemn de bucurie". E interesant faptul cã însiruirea aceasta începe cu bucurie si se sfârseste cu veselie.

Chiar si numai atâta dacã am sti din cuprinsul Tainei Sfântului Maslu, stim cu ce rost se face aceastã slujbã si cu ce rost se foloseste aceastã Sfântã Tainã.
 
 

Am vorbit despre cele trei Taine care sunt repetabile în viata unui om, si am ajuns la concluzia cã un crestin trebuie sã se împãrtãseascã cu ele cât mai des: Taina Sfintei Împãrtãsanii, Taina Sfintei Spovedanii si Taina Sfântului Maslu. Dacã prin Taina Sfântului Botez omul pune început vietii crestine si devine mãdular al Sfintei Biserici, prin Taina Cununiei, a Nuntii, omul pune început vietii de familie.

Cununia este o Tainã care priveste viitorul si chiar vesnicia. De fapt, oricare dintre Tainele Bisericii priveste si vesnicia, priveste si viitorul, însã Taina Cununiei priveste în mod special viitorul. Aceastã Tainã se face în vederea vietii de familie asa cum o vrea Dumnezeu, pentru unirea celor care se hotãrãsc sã fie împreunã cu îndatorirea de a aduce în lumea aceasta alti oameni candidati la sfintenie.

Unirea celor doi se face în numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh. La slujba logodnei care premerge Cununiei se spune: "Se logodeste robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N) în numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh", aceasta se spune de trei ori dinspre logodnic spre logod-nicã si tot de trei ori dinspre logodnicã spre logodnic, ca sã se întemeieze constiinta cã nu este vorba de un contract social, cã nu este vorba de ceva conventional, ci este vorba de ceva în care intrã si lucrarea lui Dumnezeu, la care si Dumnezeu ia parte.

La fel si Cununia, se face în numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh, tot asa spunându-se de trei ori: "Se cununã robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N) în numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh", si tot de trei ori: "Se cununã roaba lui Dumnezeu (N) cu robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh". Prin urmare, se fixeazã în constiinta celor care se cãsãtoresc, cã de acum încolo ei sunt oameni care lucreazã împreunã cu Dumnezeu si reali-zeazã totul în numele lui Dumnezeu.

Taina Sfintei Cununii este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Bisericii noastre. Este minunat sã auzi: "Binecuvin-tezã-i pe dânsii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecu-vântat pe Avraam si pe Sarra. Binecuvinteazã-i pe dânsii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvântat pe Isaac si pe Rebeca. Binecuvinteazã-i pe dânsii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvântat pe Iacov si pe toti patriarhii. Binecuvin-teazã-i pe dânsii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecu-vântat pe Iosif si pe Asineta. Binecuvinteazã-i pe dânsii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvântat pe Moise si pe Semfora. Binecuvinteazã-i pe dânsii, Doamne Dumnezeul nos-tru, cum ai binecuvântat pe Ioachim si pe Ana. Binecuvinteazã-i pe dânsii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvântat pe Zaharia si pe Elisabeta". Si mai departe: "Si sã vinã peste dânsii bucuria aceea pe care a avut-o Sfânta Elena când a gãsit Cinstita Cruce".

Sunt niste lucruri extraordinare! Sunt niste fãgãduinte fãcute în constiintã, nu formale. Este minunat sã fii în atmosfera aceea în care Dumnezeu îi încununeazã: "Doamne Dumnezeul nostru, cu mãrire si cu cinste încununeazã-i pe dânsii"; sã ai constiinta cã de cãtre Dumnezeu se uneste bãrbatul cu femeia, sã ai constiinta cã Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce a luat parte la Nunta din Cana Galileii, i-a rânduit unul pentru altul pe cei care se cununã si sã doresti împreunã cu preotul slujitor "sã fie învredniciti sã-si petreacã viata fãrã de prihanã, sã ajungã bãtrâ-neti cinstite, cu inimã curatã împlinind poruncile Mântuitorului".

Apoi, felicitarea pe care o face preotul în numele Bisericii, iarãsi este extraordinarã: "Mãrit sã fii mire ca Avraam si binecu-vântat sã fii ca Isaac si sã te înmultesti ca Iacob pãzind poruncile lui Dumnezeu. Si tu, mireasã, mãritã sã fii ca Sarra si binecu-vântatã ca Rebeca si sã te înmultesti ca Rahela, veselindu-te cu bãrbatul tãu pãzind hotarele legii, cã asa a binevoit Dumnezeu". Este ceva extraordinar de frumos!

Si în gândurile poetilor s-au realizat poezii frumoase în legãturã cu viata de familie. Voi aminti poezia "Ectenie" scrisã de Zorica Latcu:

Pentru cã iubirea noastrã sã înfloreascã,
Albã cum e crinul Bunelor Vestiri,
Pentru ca mlãdita dragostei sã creascã,
Plinã de miresme, dulce de rodiri;
Pentru ca din neaua grea de peste iarnã
Rod de viatã caldã iarãsi sã legãm,
Pentru ca luminã peste noi sã cearnã,
Domnului sã ne rugãm.
Pentru ca sã-Si verse binecuvântarea,
Ca un zvon de vânturi line, peste noi,
Pentru ca în suflet sã-I simtim chemarea,
Când plecãm genunchii, seara, amândoi;
Pentru ca-n iubirea Lui sã ne-mpreune,
Când, cuprinsi de patimi, numele-I strigãm,
Pentru ca-n vecia Lui sã ne cunune,
Domnului sã ne rugãm.

Pentru ca belsugul tarinilor grele
Sã ne facã traiul rodnic si umil,
Pentru ca rãsfrângeri din surâs de stele
Sã sclipeascã-n lacrimi ochii de copil;
Pentru ca sudoarea sã ne miruiascã
Si-n lumina mortii viata s-o cercãm,
pentru ca din muncã pacea sã rodeascã,
Domnului sã ne rugãm.

Pentru ca-n lumina îndurãrii Sale
Însusi sã-Si coboare pasul cãtre noi,
Pentru ca sã-I ducem sufletul în cale,
Cu miros de smirnã si cu ramuri moi;
Pentru ca-n lumina alb-a diminetii,
Din strânsoarea cãrnii sã ne dezlegãm,
Si-ntr-un pas sã trecem pragul larg al vietii,
Domnului sã ne rugãm.
 
 

Sã vorbim si despre Taina Sfintei Preotii, care-i pregãteste pe slujitorii care sãvârsesc celelalte Taine ale Bisericii.

Sfânta noastrã Bisericã este o Bisericã cu preotie. La Sfânta Liturghie se spune: "Pace lumii Tale dãruieste, bisericilor Tale, preotilor Tãi si la tot poporul Tãu". În Biserica Ortodoxã toti credinciosii Îi slujesc lui Dumnezeu. Nu existã slujbã a Bisericii pe care s-o facã numai preotul sau s-o facã numai persoanele sfintite, ci slujbele noastre sunt fãcute de toti credinciosii. La Sfânta Liturghie, de pildã, preotul sau diaconul spune: "Pentru cinstitele daruri ce sunt puse înainte, Domnului sã ne rugãm".

Toti credinciosii participã sau trebuie sã aibã constiinta cã participã la Sfintele Slujbe. Dar printre credinciosii care partici-pã la sfintele Slujbe sunt unii care au o îndreptãtire specialã de slujire, cei care fac parte din clerul Bisericii, adicã diaconul, pre-otul si episcopii, care constituie preotia functionalã a Bisericii. Preotul nu poate sãvârsi Sfânta Liturghie, de pildã, fãrã credin-ciosi, nici credinciosii nu pot face Sfânta Liturghie fãrã preot. Este nevoie si de preoti, este nevoie si de credinciosi.

Sfânta noastrã Bisericã, potrivit rânduielii date de Mântuitorul nostru Iisus Hristos dintru început, sfinteste persoane anume rânduite în trepte bisericesti: episcopii, preotii si diaconii sunt consacrati la Sfânta Liturghie prin Taina Sfintei Preotii, prin punerea mâinilor episcopilor care transmit Duhul Sfânt persoanei care este hirotonitã si care asigurã continuitatea de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos pânã în zilele noastre a celor care fac parte din ceea ce numim noi succesiune apos-tolicã. Duhul Sfânt se transmite prin rugãciunile speciale ale Bisericii, de fatã fiind credinciosii care confirmã cã persoana asezatã în treapta respectivã, este vrednicã de slujire preoteascã.
 
 

Care este diferenta între cele trei trepte ale preotiei: episcop, preot si diacon?

Episcopul are putere deplinã de a face toate slujbele care sunt în Biserica Ortodoxã.

Preotul are puterea sã sãvârseascã toate slujbele trebuitoare pentru parohia în care este asezat; nu poate sã hirotoneascã preoti sau diaconi - aceasta poate face numai episcopul.

Diaconul este un ajutor al preotului, nu are mijlocire preoteascã în întelesul de a face vreo Tainã sau de a da binecuvântãri la Sfintele Slujbe, ci este împreunã slujitor cu preotul. Un diacon nu poate nici mãcar sã se îmbrace cu vesminte diaco-nesti fãrã binecuvântare de la preot.
 
 

Ne-ati vorbit astãzi despre cele sapte Sfinte Taine ale Bisericii. Puteti spune cã aceste Taine sunt veritabile comori ale credintei noastre crestine?

Da! Si prin faptul cã ne transmit harul lui Dumnezeu, si prin faptul cã ele se realizeazã în rânduieli de slujbã care sunt pline de continut. Sunt comori ale credintei noastre prin ceea ce se afirmã, prin ceea ce se spune la sfintele slujbe ale Sfintelor Taine. La Sfânta Liturghie, de pildã: "Cu vrednicie si cu drepta-te este a ne închina Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, Treimei celei de o fiintã si nedespãrtite"; "Pe Tine te lãudãm, pe Tine Te binecuvântãm, Tie îti multumim, Doamne, si ne rugãm Tie, Dumnezeului nostru.".
 
 

Dar, mai cu seamã, sunt comori ale credintei prin bogãtia nesfârsitã a harului care se revarsã de sus, de la Dumnezeu.

Acesta si este rostul Sfintelor Taine. Sunt fãcute nu ca sã fie comori de suflet, ci sunt rânduite ca sã fie comori de îmbogãtire spiritualã pentru cei care le primesc. Am scormonit în constiinta noastrã în legãturã cu Sfintele Taine si ne-am reamintit importanta pe care o au. Ne rãmâne sã participãm cât mai mult, cât mai bine si cât mai cu sinceritate la Sfintele Taine, pe care le putem folosi noi însine.

Noi putem sã-i avem în vedere pe cei care realizeazã aceste Sfinte Taine, preotii, care sunt rânduiti în lumea aceasta si putem sã luãm parte la anumite Sfinte Taine care se fac pentru credinciosi, cum e Maslul sau Cununia, ca sã ne îmbogãtim cu gândurile care sunt cuprinse în Sfintele Taine si sã ne rugãm pentru aceia pentru care se fac aceste Sfinte Taine.

Sã nu uitãm niciodatã cã Biserica noastrã este o Bisericã a Tainelor Sfinte, cã Biserica noastrã este Biserica credintei Tainelor, este usa Tainelor. Biserica noastrã este o Bisericã în care aducem mãrire lui Dumnezeu aici, pe pãmânt, asa cum îngerii aduc mãrire în cer.

Sã ne gândim la binecuvântãrile pe care le primim la sfintele slujbe si sã nu uitãm de Maica lui Dumnezeu si de Sfintii lui Dumnezeu, care toti s-au folosit de Dumnezeiestile Taine.


Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã la data de 
TOP
Nistea's Page
Pãrintele Teofil
Din vistieria inimii mele (cuprins)
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
3N | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | My Links


Copyright © 1999,Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.