Despre dreptate: « La unul fara suflet, trebuie unul fara-de-lege si la unul fara lege, trebuie unul fara suflet. »

Ecuatia a??cel fara de sufleta?? – a??cel fara de legea??

Proverbul acesta românesc (Nr. 4597 în vol. Apa trece, pietrele ramân. Proverbe românesti, BPT nr. 342, Bucuresti, 1966), de un bun simt care da frisoane, îmi pare o cugetare buna de împlântat în minte si în inima, ca sa ne aducem aminte de el zilnic. Pentru ca zilnic, acolo unde lucram sau pe strada sau la radio sau la televizor sau în ziare, ne întâlnim atât cu cei a??fara de sufleta?? cât si cu cei a??fara de legea??. Si, din cauza ca suntem scandalizati de nedreptatile / faradelegile si cruzimile pe care le vedem si auzim zilnic, suntem înclinati sa fim justitiari (ca în filme) sau sa pedepsim, gândindu-ne ca aceia îsi merita pe deplin pedeapsa. Ca în filmele cu a??cel raua?? si a??cel buna?? (justitiarul), ne bucuram când a??cel raua?? este pedepsit, pentru ca socotim ca îsi merita pedeapsa. Totusi, ceea ce merita unii si altii Dumnezeu singur stie, pentru ca Dumnezeu singur vede inima omului, si nu judeca dupa cele exterioare, asa cum facem noi. De aceea, pentru crestin dreptatea este a lui Dumnezeu, nu a omului, iar dreptatea care se face în lume prin sistemele de justitie o pretuim (pentru ca este necesara unui fragil echilibru omenesc al lumii în care traim), dar nu o absolutizam.

Într-un mod foarte simplu si intuitiv, proverbul acesta îi pune într-o singura a??ecuatiea?? atât pe cel fara de inima (pe cel crud) cât si pe cel fara de lege (zicem uneori : a??un om fara nici un Dumnezeua??, adica un om capabil de orice). În aceasta a??ecuatiea?? crestinul, omul cu suflet, omul cu bun simt nu-si au locul.

Crestinul (omul normal) nu intra în dezbatere cu cel fara de lege dupa cum zice un alt proverb : Nu te certa cu cel nebun, ca oamenii nu vor mai face diferenta dintre voi. Nebunul nu e doar cel bolnav mintal, ci si cel care a??si-a pierdut mintilea??, cel care leapada legea / învatatura / întelepciunea lui Dumnezeu : a??Zis-a cel nebun întru inima sa : Nu este Dumnezeu !a?? (Psalm 13, 1 – a??El a zis "Nu este Dumnezeu", nu în întelesul ca a spus cu cuvântul, ci în întelesul ca nu a tinut seama de Dumnezeu, nu l-a interesat de Dumnezeu.a?? – Parintele Teofil Paraian).

Crestinul, de asemenea, nu se considera a??batul lui Dumnezeua?? în fata celui crud, ci mai degraba lasa sa straluceasca în el însusi harul, lumina, iubirea care vin de la Dumnezeu. Un cuvânt al sfântului Serafim de Sarov ilustreaza foarte bine aceasta atitudine : a??Scopul vietii omului nu este convertirea neamurilor, ci dobândirea Duhului Sfânt. Iar când omul dubândeste pe Duhul cel Sfânt, atunci mii de oameni se vor converti în jurul lui.a??

Asadar, ca si crestin, nu ma voi pune nici în pielea celui fara de lege, nici în pielea celui fara de suflet. Experienta si întelepciunea omenirii, care s-au transcris în acest proverb, arata ca,lipsiti (de bunavoie) de har si lumina lui Dumnezeu, cel fara de inima si cel fara de lege îsi vin de hac unul altuia : La unul fara de suflet îi vine de hac unul fara de lege, iar la unul fara de lege îi vine de hac unul fara de minte.

Continuarea →