Apostolia TV – www.apostolia.tv – este televiziunea web a Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale. O televiziune web, adică o televiziune care transmite numai prin intermediul Internetului: transmisiuni video în direct (en. video live streaming) și înregistrări ale emisiunilor.

Transmisiuni video în direct

Pe situl propriu http://www.apostolia.tv/ – prin serviciul specializat furnizat de Livestream -, Apostolia TV transmite în direct conferințele și cursurile Centrului Ortodox de Studii și Cercetări „Dumitru Stăniloae” (COERDS) – peste 100 de cursuri pe an -, precum și diverse evenimente din cadrul Mitropoliei: slujbe importante, concerte, colocvii și conferințe (cum ar fi ciclurile de conferințe Martor și Mari duhovnici).

Înregistrări

Toate transmisiunile în direct sunt înregistrate și urmează a fi difuzate în timp pe canalul ApostoliaTV de pe YouTube (la care nu ezitați să dați subscribe, ca să fiți informați cu noile publicații video).

Într-o primă etapă, urmăriți filmele taberelor de tradiție și spiritualitate Neamț și Tismana, 2011:

http://www.youtube.com/watch?v=5KOU_RjSE6Q

http://www.youtube.com/watch?v=TwtKd4gRdus

http://www.youtube.com/watch?v=f9_oj6Wl10Q

O știre „neobișnuită” a făcut înconjurul lumii americane în februarie 2012: O femeie renunță la Facebook în Post (CBS Chicago). Știrea s-a bucurat de un articol frumos din partea unui editorialist al prestigiosului portal CNet.com. Comentariile acestor articole au arătat că știrea nu era chiar atât de neobișnuită și că mulți creștini din lumea occidentală o lasă mai moale cu Internetul (și mai ales cu rețelele sociale) în timpul postului.

La vremea respectivă nu am scris despre aceasta, ci doar am transmis articolul CNet pe pagina mea de Facebook. Știrea mi s-a părut interesantă mai degrabă pentru lumea occidentală, mult mai secularizată decât a noastră (a se vedea: Oliver Clement – A mărturisi într-o societate secularizată).

Noi am știut dintotdeauna că dacă vrem să participăm cât mai mult la atmosfera Postului Mare avem nevoie să ieșim din împăștierea minții și să ne adunăm mai mult înspre cele dinlăuntru. Sfinții Părinți relatează în scrierile lor că în Postul Mare încetau să-și facă vizite și vorbeau cât mai puțin unii cu alții, ca să se adune mai mult înlăuntrul lor în această perioadă de pregătire pentru Învierea Domnului. Părintele Alexandru Schmemann povestește că în Rusia dinaintea revoluției bolșevice teatrele se închideau în Postul Mare. Părinții noștri, și ei, deschideau mai rar și mai puțin radioul și televizorul în Postul Mare. Părintele Teofil Părăian, pe care l-am cunoscut mai bine, și mai toți părinții duhovnicești pe care i-am cunoscut sau auzit, ne îndemnau la fel. Astăzi, împrăștierea s-a mutat de pe ecranul televizorului pe ecranul computerului: Internetul și rețelele sociale sunt principala activitate a majorității tinerilor și, în consecință, principalul motiv de răspândire, de împrăștiere a minții. Mai puțin (sau deloc) Internet, mai puțin (sau deloc) rețele sociale, mai puțin (sau deloc) Facebook etc., nu este decât ceva elementar pentru noi, creștini ortodocși ancorați în Tradiția vie a Bisericii lui Hristos.

Acestea le-aș fi scris acum o lună de zile.

Astăzi, însă, am aflat că doi prieteni (adevărați, nu cyber-friends) au părăsit Facebook, de tot – unul din ei, Serafim, se explică pe blogul lui de tehnologie într-un articol intitulat: Facebook, un rău necesar? – și de aceea vreau să spun ceva în plus.

Personal, am părăsit temporar Facebook pe 31 mai 2010, când a fost Ziua părăsirii Facebook (50.000 de persoane s-au dezînscris în ziua aceea). Nu am avut atunci intenția să plec de tot, ci a fost ca o participare la o demonstrație, care să atragă atenția la niște probleme serioase legate de utilizarea datelor private. Am așteptat două săptămâni ca procesul de dezînscriere să fie complet, și apoi am revenit. Dacă vă uitați pe profilul meu o să vedeți: „Inscription sur Facebook 17 juin 2010”. Totul a fost șters și luat de la capăt. Chiar dacă Facebook are tendința să fie lacom cu informațiile pe care le adună în legătură cu utilizatorii serviciilor lui, presiunea utilizatorilor, a organizațiilor din zona „privacy rights”, precum și presiunea autorităților europene de supraveghere și regulare a drepturilor utilizatorilor pe Internet (foarte active în țările occidentale, de pildă: CNIL pentru Franța și BfDI pentru Germania) au făcut întotdeauna ca lucrurile să revină într-o sferă etică normală. Și nu sunt semne că lucrurile s-ar petrece altfel în prezent sau în viitorul imediat apropiat (ceea ce nu înseamnă deloc că putem fi imprudenți în ceea ce facem pe Facebook și pe Internet în general, din contră).

Acestea trebuiau spuse ca să nu înlocuim o ideologie cu o altă ideologie, ci să încercăm ne păstrăm într-o dreaptă socotință. Dacă eu văd, de obicei împreună cu duhovnicul meu, că nu reușesc să fac o utilizare măsurată a Facebook, atunci da, soluția radicală a lepădării lui este întemeiată. Iar postul este un bun exercițiu.

Totuși, Internetul în general este un instrument, un „mediu”, o „lume” care pentru cei mai mulți oameni este inevitabilă. În plus, și lumea Internetului, ca toate celelalte „lumi” sau „medii”, are nevoie de iubire, de frumos, de bunătate, de înțelepciune, de mesajul creștin. Prin ceea ce suntem, prin prezența și activitatea noastră, participăm și contribuim la ceea ce este și va fi această lume.

Pr. Iulian Nistea

P.S. Pentru cei care se interesează în plus de teoretizarea misiunii creștine pe net am scris, acum aproape un an de zile, studiul Internetul : tendințe și pastorație.

Memoria Părintelui Teofil Părăian rămâne vie.

Părintele Ionuț Gânscă (Cluj-Napoca), împreună cu Părintele stareț Ilarion Urs (Mănăstirea Sâmbăta), cu Părintele Mihail Bobârnat (Mănăstirea Sâmbăta), Pr. Cornel Ursu (Făgăraș), Pr. Sabin Vodă, Pr. Bogdan Scorțea, Costion Nicolescu și cu alți apropiați ai Părintelui Teofil Părăian, au deschis ieri la București a 6-a ediție a expoziției de fotografie De dragul Părintelui Teofil. Expoziția poposește deci, începând cu 9 februarie 2012, la București, pe Calea Victoriei nr. 2 în sala de expoziții IRECSON (interfon 73).

Expoziția va rămâne la București până pe 24 februarie și va fi deschisă de luni până vineri, între orele 9-17.

Inițiativa aceasta aparține Fundației Elpis (mulțumiri speciale Dl Mihai Bărănescu și Dnei Nina Bărănescu) din București și Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.

Locația, puțin cunoscută deocamdată pentru aceste manifestări, este excepțională, cu săli frumoase.

- fotografii din săli și de la vernisaj

Așadar vizitați:

Ediția a 6-a a expoziției de fotografie DE DRAGUL PARINTELUI TEOFIL care se va desfășura la București, EDITURA IRECSON, Calea Victoriei nr 2 sector 3 București, în perioada 9-24 februarie 2012.

Proiectul, unic în felul lui pe Internetul ortodox de limbă română, este coordonat de istoricul și cercetătorul Adrian Nicolae Petcu. „La acest proiect şi-au adus contribuţia, în mod substanţial, consilier patriarhal, Pr. Nicolae Dascălu, director al publicaţiilor Lumina, Ionuţ Constantin Petcu, student al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti şi Oana Hulpoi, care a dezvoltat platforma informatică, a editat și a încărcat fotografiile.” (cf. Despre proiect).

Fototeca Ortodoxiei Românești pornește la drum cu peste 2000 de imagini de arhivă, materiale fotografice de epocă din secolele XIX și mai ales XX, ilustrând viața Ortodoxiei românești de-a lungul timpului.

Imaginile sunt grupate pe categorii sau albume și după cuvinte cheie – de exemplu, pentru Paris: http://fototecaortodoxiei.ziarullumina.ro/paris  – și au un descriptiv care le plasează în spațiu și timp.

Situl este interactiv, în sensul că vizitatorii pot lăsa comentarii la fiecare imagine – în site și pe pagina Facebook a proiectului -, și pot chiar participa la încercările de identificare a unor imagini vechi.

Prezentări ale evenimentului în presa bisericească:

• http://www.basilica.ro/ro/stiri/7_ani_de_iluminai_aniversati_la_palatul_patriarhiei_9019.html
• http://www.ziarullumina.ro/articole;1863;1;68921;0;Sapte-ani-de-cotidian-ortodox-aniversati-la-Patriarhie.html

Pr. Iulian Nistea

Încununarea praznicului Crăciunului este slujba zilei de 25 decembrie, care începe cu vecernia din ajun, la care se fac mai multe citiri proorocești legate de Naşterea Domnului:

Nasterea Domnului

• Facere 1, 1-13
• Numeri 24, 2-3, 5-9, 17-18
• Miheia 4, 6-7; 5,1-3
• Isaia 11, 1-10
• Baruh 3, 36 – 4, 4
• Daniel 2, 31,36,44-45
• Isaia 9, 6-7
• Isaia 7, 10-16; 8,1-4,9-10

Din
Noul Testament:

• Evrei 1,1-14; 2,1-3

La sfârșitul slujbei se cântă troparul Nașterii Domnului (glas 4):
„Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ţie!”

La utrenie sunt două canoane ale praznicului, și auzim condacul sărbătorii (glas 3): „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte, şi pământul peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci”.

Sfânta Liturghie începe cu stihuri speciale din psalmi aleşi (109/110, 110/111 şi 111/112) ce înlocuiesc cele trei antifoane obişnuite. Troparul şi Condacul praznical marchează vohodul mic (intrarea) cu Evanghelia. Stihul baptismal “Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbrăcat” (Galateni 3, 27) înlocuieşte încă o dată imnul Trisaghion, “Sfinte Dumnezeule.” Pericopa apostolică e cea de la Galateni 4, 4-7, iar cea evanghelică e relatarea cunoscută a Naşterii Domnului de la Matei 2, 1-12. Liturghia continuă apoi obişnuit, singurele excepţii fiind înlocuirea Axionului (“Cuvine-se cu adevărat”) cu irmosul de la cântarea a 9-a a Canonului Naşterii “Taină minunată şi neobişnuită văd.” și a cântării de după împărtășire „Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.” cu troparul praznicului.

Praznicul Nașterii Domnului cu bucurie!

Pr. Iulian

Știința marketingului pare să fi ajuns azi la concluzia că e optim să înceapă buzz-ul pentru lansarea unui produs cu aproximativ 40 de zile înainte de eveniment.

În lumea occidentală (în care trăiesc și pe care o văd/observ zi de zi) lucrurile se întâmplă cam așa:

• Știrile „neoficiale” (un fel de scurgeri controlate de informație „secretă” ale marilor companii de business) privind lansarea unui nou produs încep să apară cam cu 40 de zile înainte de momentul lansării. Tot atunci încep să se miște și acțiunile companiei în cauză.
• Vitrinele magazinelor încep să se schimbe cam cu 40 zile înainte de momentele marilor vânzări (Crăciun și Anul Nou, Paști, alte sărbători lumești).
• Amenajarea străzilor înainte de sărbătorile de iarnă începe în Occident cam cu 40 de zile înainte.
• Anunțurile și buzz-ul legat de marile concerte, congrese, colocvii etc. încep cam cu 40 zile înainte.

Complet autonomizată față de tradiția creștină, știința marketingului modern în economia occidentală a ajuns la concluzia că trebuie să înceapă pregătirea pentru un eveniment important cam cu 40 de zile înainte și să gestioneze o curbă a buzz-ului în ascensiune continuă până la momentul K.

Ei bine, tradiția creștină a descoperit aceasta acum mai bine de 1.500 de ani când a instaurat posturile înaintea marilor sărbători (Paștile și Crăciunul, în particular), cu 40 de zile înainte de sărbătoare. Mai mult decât atât, atmosfera sărbătorii se introduce în mintea și viața creștinului pe etape, în cercuri concentrice sau, cu o altă imagine, cu strălucirea unei comete care se apropie, luminează tot mai tare și apoi se îndepărtează treptat. Într-adevăr, pe lângă postul propriu-zis, care începe cu 40 de zile înainte, Paștile și Crăciunul (și celelalte mari sărbători) au o perioadă de înainte-prăznuire și una de după-prăznuire, în care atmosfera se intensifică la apropierea sărbătorii și scade în strălucire după momentul culminant – praznicul.

Nasterea Domnului

Atmosfera Postului Crăciunului

Dacă pentru perioada Postului Mare, atmosfera de pregătire a sărbătorii Paștilor e mai intensă și mai evidentă, pregătirea în etape există și pentru perioada Crăciunului, chiar dacă e mai puțin cunoscută.

Postul Crăciunului începe pe 15 noiembrie. Pe 21 noiembrie e sărbătoarea Aducerii Maicii Domnului la Templu și încep cântările catavasiilor Nașterii Domnului (care vor continua până la 30 decembrie inclusiv).

Catavasiile Nașterii Domnului (audio – Byzantion):

După sfântul Nicolae (prăznuit la 6 decembrie) încep în mod tradițional pregătirile pentru colindat (și în unele tradiții locale postul devine mai strict). În ultima săptămână dinaintea sărbătorii postul e ceva mai aspru și atmosfera slujbelor mai intensă; perioada propriu-zisă de înainte-prăznuire începe pe 20 decembrie. Pe 24 decembrie este Ajunul Crăciunului, cu intensitatea maximă a așteptării iminente. După praznicul strălucitor (și duios) de pe 25 decembrie, atmosfera continuă cu după-prăznuirea și catavasiile nașterii până pe 30 decembrie, pentru ca pe 31 decembrie să fie odovania (încheierea) sărbătorii.

Un Părinte apostolic, autorul Epistolei către Diognet (o scriere creștină din secolul al II-lea după Hristos) spune despre creștini: „Ceea ce este sufletul în trup, aceea sunt creștinii în lume. Sufletul este răspândit în toate mădularele trupului, iar creștinii în toate orașele lumii. După cum sufletul locuiește în trup, dar nu este din trup, așa și creștinii locuiesc în lume dar nu sunt din lume.”.

Creștinii trăim într-o lume a marketingului consumerist, dar nu aparținem ei. „Marketingul” nostru este Împărăția lui Dumnezeu, pe care am primit-o deja în parte prin arvuna Duhului Sfânt, la Botez și prin credință.

Pr. Iulian Nistea

Acesta [avva Agaton] mergea pe drum cu ucenicii lui şi unul dintr-înşii găsind un păhăruţ de lemn verde pe drum, a zis bătrânului: “Părinte, porunceşte să-l iau”. Iar bătrânul s-a uitat la el minunându-se şi i-a zis: “Tu l-ai pus acolo?” Şi a răspuns fratele: “Nu!” Şi a zis bătrânul: “Cum dar vrei să iei ceea ce nu ai pus?” (Patericul egiptean, Pentru avva Agaton, 11)

Un frate a venit la avva Agaton, zicând: “Lasă-mă să locuiesc cu tine”. Şi mergând pe drum a găsit puţin săpun şi l-a adus la el. Şi a zis bătrânul: “Unde ai găsit săpunul?” Zis-a fratele: “Pe drum l-am găsit, când umblam şi l-am luat”. Zis-a lui bătrânul: “Dacă ai venit să locuieşti cu mine, cum ai luat ceea ce n-ai pus?” Şi l-a trimis să-l ducă de unde l-a luat. (Patericul egiptean, Pentru avva Agaton, 12)

Si citind acestea, mi-am amintit următoarea întâmplare:

Povestea un frate: M-am dus odată la avva Rafail în munte. Si după ce am terminat eu de vorbit cu dânsul, când a fost vremea să plec, părintele mi-a spus că va coborî si el, pentru o pricină oarecare, în același timp cu mine. Si pe când coboram noi de la chilia părintelui, eu mergând în spatele lui, pe marginea cărării vedem o vânătă căzută pe jos (ce căuta acolo, în vârful muntelui, vânăta aceea, nu știu să spun). Si deodată îl văd pe părintele că se oprește în dreptul vinetei și se apleacă puțintel deasupra ei. Atunci eu am zis în sinea mea: “Asta-i bună, acuma părintele o să ia vânăta”! Dar părintele s-a aplecat mai tare peste ea și a zis: “Dă, Doamne, să o găsească cine trebuie”! Si făcând el semnul crucii peste ea, a plecat mai departe. Iar eu, rușinându-mă în sinea mea de micimea sufletului meu, tare m-am folosit de dreapta lui socotință.

Iarăși îmi amintesc, de mai târziu, după ce ne-am luat televizor acasă, cum eram toți seara adunați în jurul televizorului alb-negru – deși pe vremea aia nu era mare lucru de văzut la televizor, dar eram toți adunați, cam cum se vede această familie în fotografia de mai jos (sursă).

Apoi mă gândesc că azi și când suntem adunați în familie, tot nu suntem împreună decât numai cu trupul, pentru că fiecare e conectat la altceva, la alt grup, la altă rețea, cam cum se vede în fotografia de mai jos (sursă).

Un părinte, intelectual în jurul a 40 de ani, îmi spunea nu demult că, nemaiștiind cum să facă să aibă o convorbire cu fiica lui, adolescentă, a avut ideea (briliantă și la zi, credea el) de a-i scrie un email. Răspunsul a venit prompt: „Tata, ești învechit rău, zău așa. Dacă chiar ai ceva de spus, intră pe Facebook”! Tatăl cu pricina și-a făcut deci cont pe Facebook.

Iar eu, în urma acestei istorii, am decis și eu să-mi fac cont pe Facebook… Și chiar dacă nu sunt foarte activ acolo, cel puțin mai pot și eu păstra contactul cu tinerii în felul acesta.

What’s next?

Prezentul studiu a fost scris în martie-aprilie 2011, și a fost publicat în revista Studii Teologice, Nr. 4 / 2010. Dincolo de lipsurile sau imperfecțiunile lui (pe care vă rog să le semnalați), studiul de față dorește să deschidă calea pentru o reflecție sistematică asupra prezenței Bisericii Ortodoxe pe Internet. Orice idee, opinie, reflecție sau linie de gândire care poate duce la îmbunătățirea cadrului pentru o astfel de discuție este binevenita.

Internetul a devenit un nume comun. Prezentul studiu analizează câteva tendințe din comunicarea prin Internet și propune niște reflecții pentru o pastorație a Bisericii Ortodoxe în acest mediu.

Internet: tendințe

Internetul a început cât se poate de simplu, în anii 1960, cu o rețea instituțională (Massachusetts Institute of Technology, SUA) de calculatoare menite să faciliteze schimbul academic de informații între cercetători. Abia la începutul anilor 1990 apare Internetul ca instrument public general, cum este cunoscut astăzi.

Încă de la început, caracteristica principală a Internetului a fost comunicarea, cu cele două aspecte ale ei: comunicarea de informație și comunicarea între persoane.

Lumea Internetului, ciber-spațiul [1], a evoluat cu repeziciune de la un model static (numit convențional Web 1.0) la unul dinamic (numit Web 1.5) ca să ajungă azi la unul participativ, social (numit Web 2.0) [2], caracterizat printr-o accelerare și diversificare exponențiale și continue, precum și printr-o interactivitate individuală și socială nemaiîntâlnită nici în lumea comunicării nici în istoria omenirii [3].

Specificitatea Internetului ca mijloc de comunicare nu e doar caracterul lui de rețea deschisă planetară, ci mai ales caracterului lui polimorf [4], i.e. capacitatea lui de a se prezenta sub toate aspectele și de a îngloba sau reuni tehnologic toate celelalte mijloace de comunicare.

Timp de 20 de ani (1990-2010), Internetul și-a arătat perenitatea și versatilitatea ca mijloc de comunicare prin computere (desktop și laptop). Una după alta, în acești 20 de ani, Internetul și-a arătat capacitatea de a integra mijloacele clasice de comunicare:

Radioul și muzica. Practic toate radiourile clasice pot fi ascultate azi pe Internet, și numeroase „emisiuni radiofonice” sunt create special pentru a fi difuzate prin Internet. Ascultarea muzicii pe Internet este una din principalele activități ale utilizatorilor lui [6].

Video și TV. În mod semnificativ, YouTube, platforma de partajare de video, este al treilea cel mai vizitat site internet din lume [6]. Televiziunea, Internetul și telefonul mobil arată o tendință de convergență accelerată în 2011 [7].

Presa scrisă s-a conformat și ea tendinței generale de a fi prezentă pe Internet. Dar mai mult, o tendință de fuziune și chiar mutație devine vizibilă din ce în ce mai clar în ultimii ani între presa scrisă și Internet. Dacă până încă la începutul anului 2010 Internetul era un „ceva” tehnic, rezervat rubricilor specializate din ziare, undeva între anii 2010 și 2011, pe nesimțite, știri importante legate de Internet (Windows, Facebook, Google, iPhone, Firefox etc.) pătrund în prima pagină a ziarelor generaliste, peste tot în lume. Mai mult – ca un cerc care se închide -, tot începând cu anul 2010, ziare populare trec unul după altul din formatul tipărit (print) în formatul pe Internet (online) [8]. Fenomenul alunecării presei scrise înspre Internet nu este legat doar de recesiunea economică din anii 2008-2009, ci și de capacitatea Internetului însuși de a absorbi mijloacele de comunicare clasice, precum și de coincidența momentului cu democratizarea tehnologiei din zona smartphone-urilor [9] și a tabletelor mobile/portabile în ultimii ani.

Revoluția de democratizare a smartphone-urilor, începută de iPhone-ul de la Apple în iunie 2007, continuată de sistemul Android de la Google începând cu octombrie 2008 [10], aduce Internetul într-un segment al instrumentelor de comunicare în plină expansiune.

Într-adevăr, după modelul succeselor iPhone și Android – iPhone și Android dețin împreună aproape 60% din piața sistemelor pentru telefoane mobile, și tendința lor de creștere va continua în 2011 -, toate celelalte sisteme de operare din telefonia mobilă tind să devină „orientate către Internet” [11]. Încă din octombrie 2009 un studiu T-Mobile şi Gartner confirma această tendință din partea utilizatorilor [12].

Tendința de democratizare a smartphone-urilor este confirmată de un studiu de piață al Market Force la începutul anului 2011, care arată că în SUA 51% din utilizatorii de telefoane mobile dețin deja un smartphone, iar 33% intenționează să-și cumpere unul în următoarele 6 luni [13]. Cifrele se vor extinde treptat în Europa și în lume, și vorbesc de la sine despre o evoluție tehnologică implacabilă, care mărește considerabil nivelul de utilizare al Internetului la nivel global în viața de zi cu zi a oamenilor.

Internet: pastorație

Expansiunea lumii Internetului astăzi face indispensabilă conceperea unei pastorale coerente și adaptate ciber-spațiului.

Prezentat mult timp în mod facil ca o lume-refugiu virtuală, ireală și fantasmatică, Internetul a fost adesea disprețuit în mediile duhovnicești ortodoxe [14]. Confuzia, pornită de la răspândirea sintagmei de „lume virtuală” și de la relativul haos al primilor ani ai Internetului, trebuie înlăturată de teologia ortodoxă, a cărei antropologie consideră „psihicul”, gândurile (chiar proiecțiile și fantasmele) și toate energiile sufletești ca pe deplin reale, concrete și importante în viața omului. Tradiția duhovnicească filocalică a Bisericii Ortodoxe vorbește tocmai despre nașterea și dezvoltarea gândurilor în inima/mintea omului, despre lupta sau lucrarea cu gândurile și cum ele se concretizează în cuvinte și fapte în viața omului.

Conceperea unei pastorale ortodoxe a ciber-spațiului presupune actualizarea și articularea antropologiei ortodoxe în general și a tradiției duhovnicești și filocalice în particular la „lumea Internetului”. Este o nouă „inculturație”, o nouă întrupare a mesajului creștin, de data aceasta nu în „lumea nouă” a unei alte culturi sau civilizații, ci în „lumea Internetului”, care este oarecum interioară tuturor celorlalte.

Într-adevăr, Internetul este mult mai mult decât un instrument. Internetul este o „lume”, un „mediu” [15] și în final o cultură-civilizație (gr. politismos). Lumea Internetului este structurată tocmai de o prezență reală a persoanelor în mediul specific al Internetului. Acest dat creează tipologii comportamentale și relaționale specifice, a căror cunoaștere și înțelegere ar conduce la o judicioasă pastorație pe Internet.

Dacă în urmă cu 10 ani psihologii care se aplecau științific asupra ciber-spațiului erau o mână de oameni, astăzi sute de cercetători în domeniul ciber-psihologiei s-au specializat pe aspecte foarte precise ale lumii Internetului [16]. Este totuși greu de identificat psihologii creștini dedicați acestor cercetări, iar cei ortodocși (în senul aderării la antropologia și spiritualitatea ortodoxă) par a fi inexistenți [17].

Dar Biserica nu poate să pretindă de la preoții și cateheții ei de a fi la curent cu aceste cercetări avansate într-un domeniu în care ei nu au directă competență. Totuși, Biserica poate și trebuie să ceară psihologilor ortodocși o reflecție serioasă în domeniul ciber-psihologiei, care să permită crearea unui ghid de informare în domeniu, util și adaptat pentru preoți și cateheți, tot așa cum a făcut în alte domenii de interes contemporan, cum ar fi bioetica de pildă.

Fără o înțelegere a motivațiilor prezenței pe Internet („de ce”), a specificităților psihologice ale individului în ciber-spațiu, a ciber-relațiilor și diferitelor dinamici psihologice ale grupurilor în ciber-spațiu, ar fi greu de întrevăzut o adevărată pastorală ortodoxă a Internetului, care să aibă la bază o reală înțelegere a fenomenului în lumina antropologiei ortodoxe.

*

Un alt aspect important al Internetului este acela că inovația tehnologică structurează modurile prezenței, interacțiunilor și transmiterii de informații în ciber-spațiu.

Utilizatorii Internetului nu sunt în același mod prezenți pe o rețea de socializare (cum ar fi Facebook, de pildă) și pe forum de discuții. Informațiile pe care ei le partajează și care sunt transmise către serverele diferitelor situri, precum și utilizarea acestor informații diferă de la o platformă la alta.

Chiar mai complexe și mai puțin cunoscute sunt modalitățile de înregistrare, transmitere și utilizare a informațiilor personale ale utilizatorilor smartphone-urilor [18].

De aceea, competențele unor specialiști în noile tehnologii ale Internetului sunt necesare pentru a ajuta la înțelegerea funcționării acestor medii, a modurilor prezenței și relaționării, precum și a schimburilor de informații.

Cu titlu de exemplu concret, un document al Conferinței Episcopilor Catolici din Statele Unite relativ la utilizarea Internetului, intitulat „Your Family and Cyberspace” și publicat în iunie 2000 [19], este inspirat de studiile unei asociații non-profit creștine numite The National Coalition for the Protection of Children & Families ("National Coalition").

Însă pentru stabilirea unor recomandări de utilizare creștină a Internetului se pot dovedi utile și cercetările întreprinse de unele asociații sau organizații de renume mondial, cum ar fi: Privacy International, Sophos, Big Brother Watch, Center for Digital Democracy, Consumer Action, Privacy Rights Clearinghouse, Electronic Privacy Information Center, World Privacy Forum, Center for Democracy and Technology, Privacy Activism [20].

În sfârșit, chiar Comisia Europeană are o subcomisie dedicată protecția informațiilor personale („Data Protection”) [21], din care fac parte toate comisiile de acest tip din țările europene, cele mai active fiind comisiile Franței [22] și Germaniei [23].

*

Misiunea concretă a Bisericii în ciber-spațiu are o dimensiune tehnică, pentru că prin soluții tehnice sau tehnologice profesionale se creează vizibilitatea necesară unei pastorații ortodoxe reale pe Internet. Pe Internet, prezența trebuie să fie sinonimă vizibilitatea (altminteri este o pseudo-prezență), iar vizibilitatea se obține în urma unor procese tehnice care sunt stăpânite de profesioniști în materie.

Deși siturile web oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române au făcut progrese semnificative în ultimii ani (mai ales siturile Patriarhiei[24], cele ale Mitropoliei Moldovei și Bucovinei – în special portalul Doxologia.ro – și cele ale Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale), ele sunt încă departe de a avea popularitatea unor situri ortodoxe private (precum www.crestinortodox.ro , www.noutati-ortodoxe.ro , www.calendar-ortodox.ro , www.credo.ro , www.sfaturiortodoxe.ro , www.razbointrucuvant.ro, ro.orthodoxwiki.org ) [25].

Și crearea de aplicații pentru smartphone-uri (iPhone și Android) este lăsată acum pe seama unor întreprinderi private, care transformă Sfânta Scriptură, calendarul și sinaxarele într-o afacere bazată pe un serviciu care nu le aparține de fapt.

Crearea unui departament pentru misiunea pe Internet, după modelul Arhiepiscopiei greco-ortodoxe a Americii (Departament of Internet Ministries – care are mai mult o dimensiune tehnică) [26], este o necesitate reală a timpurilor de azi.

*

În teoretizarea și practica prezenței și misiunii pe Internet, Bisericile creștine din Occident au luat-o înaintea Bisericilor Ortodoxe din Răsărit, pentru simplul motiv că lumea Internetului a avut un avans de câțiva ani în America și Europa Occidentală (avans care tinde să se estompeze astăzi).

În iunie 2000, Conferința Episcopilor Catolici din Statele Unite publică un document relativ la utilizarea Internetului, intitulat „Familia dumneavoastră și ciber-spațiul” (Your Family and Cyberspace) [27]. Documentul – inspirat de studiile unei asociații non-profit creștine numite The National Coalition for the Protection of Children & Families – explică diferitele moduri ale prezenței pe Internet și dă sfaturi concrete pentru părinți, mai ales în perspectiva protecției copiilor de pornografie și pedofilie.

În februarie 2002, Vaticanul (Consiliul Pontifical pentru Comunicări Sociale al Curiei Romane [28]) publică în același timp două documente corelate relative la Internet: „Etica în Internet” [29] și „Biserica și Internetul” [30]. Documentul Etica în Internet teoretizează chestiuni etice precum generale și actuale, precum „binele comun”, libertatea de expresie, interculturalismul, globalizarea, concluzionând cu recomandări și încurajări ale misiunii prin Internet. Documentul „Biserica și Internetul” este mai concret, și după un capitol de analiză în care se propune „dezvoltarea unei antropologii și a unei teologii a comunicării cu referințe specifice la Internet” (punctul 9), continuă cu recomandări de ordin pastoral adresate responsabililor Bisericii, preoților, cateheților și misionarilor, părinților, copiilor și tinerilor, și, în fine, „tuturor persoanelor de bună credință”.

Tot în anul 2002, protestanții reformați din Franța întreprind întocmirea unui document intitulat „Nouveax médias et partage de l’information” (Noile media și partajarea informației), solicitat ca un raport de studiu pentru Consiliul național al Bisericii Reformate din Franța. Un an mai târziu, o versiune remaniată a acestui raport este publicată de autori în volum cu titlul „Vers un christianisme virtuel ? Enjeux et défis d’Internet” [31] („Către un creștinism virtual? Mizele și provocările Internetului”). Lucrarea este o lectură creștină practică, chiar dacă viziunea teologică protestantă este sensibil diferită de cea ortodoxă.

Pentru toate aceste documente însă, Internetul este un „mijloc de comunicare” printre celelalte „mass-media”, și nu un „mediu” sau o „lume”, cum s-a dovedit a fi lumea Internetului în ultimii ani.

Concluzie

Lumea Internetului, ca toate celelalte „lumi” sau „medii” are nevoie de creștinism. Dar această prezență nu trebuie să fie una haotică, ci îndrumată de principii pastorale creștine și adaptate, care să dea o anumită coerență și concertare misiunii creștine.

Pastorația pe Internet are nevoie de o viziune antropologică tradițională dar inculturată, întrupată în mediu specific și de o teologie pastorală adaptată Internetului prin faptul că ține seama de specificitățile prezenței și relaționării în lumea Internetului.

Structurarea coerentă a pastorației pe Internet trebuie să treacă prin încurajarea unor studii creștine despre psihologia prezenței și relaționării pe Internet și despre implicațiile concrete asupra utilizatorilor ale invovațiilor tehnologice în acest mediu.

Aceste studii ar trebui să conducă și la crearea unui set de ghiduri cu explicații și recomandări pentru cei care fac misiune pe Internet, pentru părinți, pentru copii și pentru tot creștinul.

Pr. Iulian Nistea

NOTE: