Ortodoxie şi ştiinţă. Două teorii despre originea speciei umane: omul coboară din maimuţă sau a fost creat de Dumnezeu?

Oamenii de ştiinţă lansează din când în când teorii care, vulgarizate, sau, dimpotrivă, ideologizate, seamănă dihonia între oameni "normali", care nu ştiu că, de fapt, orice stiinţă sau teorie ştiinţifică are ca bază, ca fundament, un sistem axiomatic necontradictoriu în sine (=o sumă de axiome care nu se contrazic între ele - asta fiind singura condiţie, pare incredibil, dar asta e!), pe care apoi prin experimente şi descoperiri se construieşte ceva ce are un aer foarte coerent.

Una gâlcevile dintre teologie şi ştiinţă este cea lansată de vulgarizarea / ideologizarea teoriei evoluţioniste a lui Charles Darwin. Această gâlceavă a devenit aproape un scop în sine în mediile (neo-)protestante americane, şi relativ recent s-a transmis şi în cadrul inter-ortodox: în America, disputa din jurul scrierilor teologului ortodox Dr. Alexander Kalomiros, la noi mai-mica gâlceavă teologică creeată de unii în jurul scrierilor teologului ortodox român Pr. Dr. Doru Costache.

Au fost însă, în istoria acestor dispute, Părinţi, teologi ori scriitori creştini, care au preferat să evite gâlceava, adoptând fie "atitudinea degajată a ortodoxiei în raport cu ştiinţa; o lasă să-şi vadă de ale ei - cu nitică înţeleaptă desconsiderare" (v. Nicolae Steinhardt), fie cu un umor mai mult sau mai puţin înnţelept, mai mult sau mai puţin acid.

Una din aceste moste de umor pe marginea disputei dintre creaţionism şi evoluţionism este dată tot de Părintele Nicolae Steinhardt, după Leon Şestov. Iată zicerea memorabilă a acestuia din urmă: "Pare-se că există două teorii, cu totul potrivnice, despre originea speciei umane. Unii susţin că omul coboară din maimuţă, alţii că a fost creat de Dumnezeu. Se ceartă grozav. Eu unul cred că se înşeală şi unii şi alţii. Teoria mea este următoarea: cei care cred că omul coboară din maimuţă, coboară cu adevărat din maimuţă şi alcătuiesc o rasă aparte, în afara rasei oamenilor creaţi de Dumnezeu şi care cred şi ştiu că au fost creaţi de Dumnezeu." (în: Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)

Cititi restul biletului...

Viaţa Sf. Ioan Kochurov, Misionar Ieromartir din America, Preot Mucenic al Revoluţiei Ruse

În 31 octombrie 1917, în Tsarskoye Selo, s-a deschis un capitol nou plin de durere pământeană şi bucurie cerească în istoria sfinţilor ruşi, şi anume Noii Mucenici ai sec. al XX-lea. Acest capitol se leagă de numele păstorului ortodox rus care a fost printre primii jertfitori de suflet pentru enoriaşi în lupta purtată împotriva duşmanilor lui Dumnezeu din secolul XX: Arhipreotul Ioan Kochurov.

Cititi restul biletului...

Încet-încet, legături inter-ortodoxe valide se ţes pe internet, ca premise pentru nişte colaborări mai ample. Pe internetul ortodox american părintele John Schroedel este o referinţă: el gerează (construieşte, întreţine etc.) o vastă reţea de situri ortodoxe de limbă engleză, unele subordonate direct Bisericii Ortodoxe din America, altele independente, ca OrthodoxWiki (un atractiv şi foarte util proiect, care ar fi necesar a fi dezvoltat şi în limba română) sau OrthodoxBlogs.com, situl despre care vreau să spun aci câteva cuvinte.

OrthodoxBlogs.com este un site care "culege", cu ajutorul unui sistem aggregator de citire a fluxurilor rss, biletele de pe nişte liste de bloguri ortodoxe, în principal de limbă engleză, dar şi franceză sau rusă, iar de câteva zile şi de limbă română.

Domnul să ajute înmulţirea colaborărilor inter-ortodoxe, care să dea astfel o mărturie comună în lumea internetului !

p.iulian
++

Aducere la zi (27 octombrie 2006): Urmare a unei trimiteri a unui crestin binevoitor, iata, în format PDF, în întregimea ei si cartea: Anastasios Sotiris Tzavaras, Amintiri despre Batrânul Porfirie, parintele nostru duhovnicesc, stravazator si înaintevazator.

Căutând nişte sfinţi pe web-ul de limbă greacă, am dat azi din întâmplare peste un site grecesc care propune spre download (=descărcare pe propriul computer), în format Adobe PDF, cartea Bâtrînul Porfirie - Părinte duhovnicesc şi pedagog, de Gheorghios S. Kroustalakis (profesor la Universitate din Atena), traducere de Cristina Băcanu, Editura Bunavestire (site recent lansat), 1999.

- link: http://www.pigizois.net/roumanika/index.htm

Alte situri despre Părintele Porfirie:

• Părintele Porfirie din Grecia (în: Biblioteca Săraca)
• Bătrânul Porfirie (pe Sfaturi ortodoxe)
• Ne vorbeşte Pãrintele Porfirie (fragmente)
• Parintele Porfirie din Grecia (pe Sfinţi contemporani: texte şi biografii)
• Părintele Porfirie: învăţături (mai multe texte)

Doamne ajută !
p.iulian
++

Episcopia Caransebeşului are un nou site, construit de cu un CMS (content management system = sistem/aplicaţie de management al conţinutului) românesc, MetaFusion, aplicaţie gratuită bazată pe un alt CMS open-source, PHP-Fusion.

Poate fi interesant de remarcat că situl Episcopiei Caransebeşului este ultimul dintr-o serie de trei situri ortodoxe realizate (bine) de o mică companie din Lugoj, Metasolutions / Metasoluţii, care-şi merită astfel această mică publicitate. Celelalte două: Parascheva.org şi Corul bisericesc Ion Vidu.

p.iulian
++

Creştinii, Biserica, Internetul

Sunt unii care privesc internetul ca pe un … „infernet” - cum îmi spunea mie odată un părinte. Mi se pare însă că e mai realist să spunem că internetul este un instrument - un instrument ca oricare altul, adică neutru în sine, totul depinzând de întrebuinţarea lui. Cu un cuţit cineva poate să taie pâine sau poate să omoare pe cineva - asta nu înseamnă că cuţitul e rău! ci rău e modul în care a fost folosit. Asupra lucrurilor şi asupra oamenilor putem avea priviri deosebite: „Câinele-a văzut o fată... / Carne - a zis, bătându-şi dinţii / Şi-şi priveau părinţii fata. / Floare - au zis, plângând, părinţii. / Şi-a văzut-o un călugăr... / Bestie - a strigat ascetul. / Şi-un poet văzut-a fata... / Înger - a şoptit poetul” (Antologie sanscrită).

Sigur, internetul este azi simbolul (şi chiar „locul”) principal al lui „fac ce vreau”. Dar şi această lume are nevoie de lumină şi căldură; şi în această „lume nouă” şi plină de fantasme oameni pribegi caută, uneori fără să ştie prea bine ce. Astăzi, din ce în ce mai mult, internetul intră în viaţa noastră, aproape vrem-nuvrem. Şi-atunci, trebuie să (facem să) fie o prezenţă creştina ortodoxă, o prezenţă a frumosului, care să compenseze măcar puţin toată mizeria pe care comercianţii urâciunii o propun ochilor şi minţii pe internet. Acesta ar fi rolul siturilor religioase: o prezenţă, vizibilă (ceea ce nu e deloc uşor), dar nu agresivă.

Asadar, valoarea internetului e dată de felul în care ne folosim de el: el poate să fie purtător de frumos sau, dimpotrivă, de urâcine. Se poate să ne folosim şi să ne îmbogăţim sufleteşte prin internet, după cum se poate să întărim lanţurile patimilor, şi atunci el cu adevărat devine „infernet”. Dar, iată, se pare că şi aici Hristos vine ca să-l ridice pe cel căzut.

Doamne ajută !
p.iulian
++