Cele 100 proverbe româneşti alese

Acum vreo 10-15 ani mi-au trecut prin mână două cărţi de proverbe pe care le-am găsit prin biblioteca familiei noastre - ***, Apa trece, pietrele rămân. Proverbe româneşti, Biblioteca pentru toţi (BPT) 342, Bucureşti, 1966 ; şi: Iordache Golescu, Proverbe comentate, Editura Albatros, colecţia Cogito, Bucureşti, 1973. Din acele peste 10.000 de proverbe am transcris într-un caiet vreo mie dintre ele, apoi, în timp, am făcut o selecţie şi mai riguroasă, de vreo 100 de proverbe, anume cele care mi s-au părut mai apropiate de spiritualitatea creştină (sau pe care le-aş interpreta eu în legătură cu spiritualitatea ortodoxă). Unele dintre acestea mi s-au părut realmente legate de unele din învăţăturile Sfinţilor Părinţi, din Filocalie, din Patericul egiptean sau de prin alte scrieri patristice (părinţi duhovniceşti contemporani ca Arsenie Boca, Paisie Olaru, Teofil Părăian şi alţii s-au folosit în mod vădit de proverbe în învăţătura lor).

[Pe măsură ce un comentariu mai larg va fi publicat în sit într-un bilet aparte, linkul corespunzător proverbului la trimite la acest bilet. Dacă doriţi să faceţi un comentariu în cadrul acestui bilet, specificaţi, vă rog, proverbul la care vă referiţi.]

Cititi restul biletului...

Nu spune tot ce ştii, nu crede tot ce auzi

Cu acest proverb - "Nu spune tot ce ştii, nu crede tot ce auzi" (nr.5495 în Apa trece, pietrele rămân) - s-a întâmplat un fenomen interesant şi mai ales important, care apare şi în cazul altor proverbe, anume că a fost preluat, completat şi dezvoltat de un mare duhovnic ortodox - Părintele Paisie Olaru († 18 octombrie 1990). Părintele Paisie Olaru nu a fost însă un om al scrisului, aşa încât zicerea părintelui este povestită de alţii sau redată după vreo înregistrare audio, sub două forme:

1.
"Să nu faci tot ce poţi,
să nu crezi tot ce auzi
şi să nu spui tot ce ştii!"
[aceasta este forma cea mai cunoscută]

2.
"Să nu crezi tot ce auzi
Să nu faci tot ce poţi
Să nu spui tot ce ştii
Să nu dai tot ce ai."

Această a doua formă apare în volumul Părintele Paisie de la Sihla (fragmente) - volum apărut la Editura Bizantină (Bucureşti); ediţia a II-a, cu un Cuvânt introductiv de Arhiepiscopul Andrei al Alba-Iuliei. Totuşi, nici aici şi nici în Părintele Paisie Duhovnicul (volum de ziceri, apoftegme şi relatări, editat de Părintele Ioanichie Bălan şi apărut la Editura Trinitas, Colectia "Credinţă şi cultură" nr.1, în anul 1993) zicerea nu este explicată de Părintele Paisie. De aceea voi îndrăzni câteva cuvinte, de la mine.

Cititi restul biletului...

Proverbe comentate

Acum vreo 10-15 ani mi-au trecut prin mână două cărţi de proverbe pe care le-am găsit prin biblioteca noastră - Apa trece, pietrele rămân. Proverbe româneşti, Biblioteca pentru toţi (BPT) 342, Bucureşti, 1966 ; şi Iordache Golescu, Proverbe comentate, Editura Albatros, colecţia Cogito, Bucureşti, 1973. Din acele peste 10.000 de proverbe am transcris într-un caiet vreo mie dintre ele, apoi, în timp, am făcut o selecţie şi mai riguroasă, de vreo 100 de proverbe, anume cele care mi s-au părut mai apropiate de spiritualitatea creştină. Unele dintre acestea mi s-au părut realmente legate de unele din învăţăturile Sfinţilor Părinţi, din Filocalie, din Patericul egiptean sau de prin alte scrieri patristice.

Îmi propun în această rubrică "Proverbe comentate" să fac nişte astfel de apropieri în duh ortodox şi legate desigur de propriile mele lecturi (deci limitate!) - aşa că remarcile şi cometariile voastre sunt binevenite!

p.iulian
++