Pot comunica cu Dumnezeu si în alt mod decât prin rugaciune?

• Comunicam cu Dumnezeu ori de cate ori atârnam cu nadejnea noastra în El orice ni s-ar întâmpla si în tot lucru pe care îl facem.
• Comunicam cu Dumnezeu ori de cate ori facem atentie iubitoare cu aproapele nostru, caci atunci Dumnezeu varsa în ascuns harul Sau.
• Comunicam cu Dumnezeu ori de cate ori suntem constienti ca El este prezent în creatia Sa prin energiile Sale necreate.
• Comunicam cu Dumnezeu ori de câte ori suntem constienti de starea de slabiciune a firii noastre, ori de câte ori suntem constienti de starea noastra de pacatosenie (mai mult decât de niste pacate punctuale), caci acesta este începutul smereniei care place Domnului.

p.iulian
++

Celor care se interesează de bioetică sau de misiunea socială a Bisericii Ortodoxe Române le-ar putea fi de folos să viziteze Izvorul Tămăduirii, site al publicaţiei preoţilor de spital din Arhiepiscopia Bucureştilor, preoţi care îsi desfăşoară activitatea sub directa îndrumare a Prea Sfinţitului Varsanufie Prahoveanul, Episcop-Vicar al Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor.

Am găsit întâmplător o: pagină cu informaţii utile pentru cei care vor să întreprindă un pelerinaj la Muntele Athos. Informaţiile mi se par preţioase şi sunt în limba română, pe pagina filialei româneşti a sitului asociaţiei tinerilor creştini ATC-YMCA Universitaria, asociaţie care îşi propune să pună la baza acţiunilor ei tradiţia cultural-liturgică a Bisericii Ortodoxe.

Noutăţi în blog: imagini de la Muntele Athos - Schitul Prodromu si Schitul Lacu

O să anunţ din când în când în această categorie "Noutăţi în blog" lucruri mai puţin vizibile la o vizită rapidă.

Două albume de imagini legate de Muntele Athos sunt acum publicate şi altele vor urma:

• Schitul Prodromu (36 de imagini)
• Schitul Lacu (21 de imagini)

Cititi restul biletului...

Nu spune tot ce ştii, nu crede tot ce auzi

Cu acest proverb - "Nu spune tot ce ştii, nu crede tot ce auzi" (nr.5495 în Apa trece, pietrele rămân) - s-a întâmplat un fenomen interesant şi mai ales important, care apare şi în cazul altor proverbe, anume că a fost preluat, completat şi dezvoltat de un mare duhovnic ortodox - Părintele Paisie Olaru († 18 octombrie 1990). Părintele Paisie Olaru nu a fost însă un om al scrisului, aşa încât zicerea părintelui este povestită de alţii sau redată după vreo înregistrare audio, sub două forme:

1.
"Să nu faci tot ce poţi,
să nu crezi tot ce auzi
şi să nu spui tot ce ştii!"
[aceasta este forma cea mai cunoscută]

2.
"Să nu crezi tot ce auzi
Să nu faci tot ce poţi
Să nu spui tot ce ştii
Să nu dai tot ce ai."

Această a doua formă apare în volumul Părintele Paisie de la Sihla (fragmente) - volum apărut la Editura Bizantină (Bucureşti); ediţia a II-a, cu un Cuvânt introductiv de Arhiepiscopul Andrei al Alba-Iuliei. Totuşi, nici aici şi nici în Părintele Paisie Duhovnicul (volum de ziceri, apoftegme şi relatări, editat de Părintele Ioanichie Bălan şi apărut la Editura Trinitas, Colectia "Credinţă şi cultură" nr.1, în anul 1993) zicerea nu este explicată de Părintele Paisie. De aceea voi îndrăzni câteva cuvinte, de la mine.

Cititi restul biletului...

Proverbe comentate

Acum vreo 10-15 ani mi-au trecut prin mână două cărţi de proverbe pe care le-am găsit prin biblioteca noastră - Apa trece, pietrele rămân. Proverbe româneşti, Biblioteca pentru toţi (BPT) 342, Bucureşti, 1966 ; şi Iordache Golescu, Proverbe comentate, Editura Albatros, colecţia Cogito, Bucureşti, 1973. Din acele peste 10.000 de proverbe am transcris într-un caiet vreo mie dintre ele, apoi, în timp, am făcut o selecţie şi mai riguroasă, de vreo 100 de proverbe, anume cele care mi s-au părut mai apropiate de spiritualitatea creştină. Unele dintre acestea mi s-au părut realmente legate de unele din învăţăturile Sfinţilor Părinţi, din Filocalie, din Patericul egiptean sau de prin alte scrieri patristice.

Îmi propun în această rubrică "Proverbe comentate" să fac nişte astfel de apropieri în duh ortodox şi legate desigur de propriile mele lecturi (deci limitate!) - aşa că remarcile şi cometariile voastre sunt binevenite!

p.iulian
++

Cum se "scurge" viaţa noastră?

Seara, înainte să mă culc, mă gândesc la ziua ce a trecut şi-mi zic: "Oh, a mai trecut o zi din noi!" - Se "scurge" timpul? Se "scurge" viaţa?

Nu - timpul şi viaţa noastră curg în matca firii noastre omeneşti, curg între malurile, între limitele firii noastre, bolnave de la Adam încoace, şi pe care Noul Adam, Hristos, a venit să o vindece şi să o ridice la înălţimea Dumnezeirii. Dar până atunci această acceptare - cu realism, nu cu resemnare^[1] - a slăbiciunii, a neputinţelor firii noastre omeneşti este începutul smereniei.

Smerenia nu este o smerire, adică o ocărâre de sine, deşi această dosădire, ocărâre, osândire de sine poate fi un mijloc către, o cârjă în drumul către smerenie. Ci smerenia este o stare de spirit, o conştiinţă a stării şi a locului propriu - realism duhovnicesc^[2].

Iar această stare a inimii atrage harul. Aceasta este "inima înfrântă şi smerită" (Psalmul 50), cumva opusă inimii împietrite (faţă de lucrarea harului). Această inimă se face sălaş lucrării personale a harului, de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt.

Şi iată că această "matcă" a timpului meu şi a vieţii mele, această matcă care nu este alta decât inima mea slabă, se face primitoare a unei altfel de curgeri: curgerea harului, de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt: "Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi cu toţi!", ne bine-cuvântă preotul la Dumnezeiasca Liturghie.

Această simţire / percepere a tainei neputinţei proprii este şi începutul iubirii aproapelui: a înţelegerii pentru slăbiciunile aproapelui, a nejudecării / neosândirii aproapelui, a acoperirii neputinţelor aproapelui^[3]. Taina propriei neputinţe devine taina / sacramentul aproapelui, Iubirea, Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul a tot binele, începutul şi sfârşitul legii duhovniceşti: " Întâi ştim că Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine; iar binele este cu neputinţă să fie crezut şi săvârşit altfel decât în Hristos Iisus şi Duhul Sfânt."^[4] Începutul este ceea ce ştim, ceea ce ne aducem aminte din legea iubirii: "Nu zice: ce să fac, căci ceea ce nu voiesc aceea mi se întâmplă să fac. Ci, aducându-ţi aminte, cugetă la ceea ce eşti dator să faci. Deci fă binele de care-ţi aduci aminte; si cel de care nu-ţi aduci aminte, se va descoperi ţie. Şi să nu-ti dai cugetul fără judecată uitării."^[5]

Aşa, pentru această poruncă a iubirii, harul vine şi ne luminează neputinţa.

Şi aşa curge viaţa noastră.

p.iulian

___________