Apostolia TV – televiziunea web a Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale

Apostolia TV

Apostolia TVwww.apostolia.tv – este televiziunea web a Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale. O televiziune web, adică o televiziune care transmite numai prin intermediul Internetului: transmisiuni video în direct (en. video live streaming) și înregistrări ale emisiunilor.

Transmisiuni video în direct

Pe situl propriu http://www.apostolia.tv/ – prin serviciul specializat furnizat de Livestream -, Apostolia TV transmite în direct conferințele și cursurile Centrului Ortodox de Studii și Cercetări „Dumitru Stăniloae” (COERDS) – peste 100 de cursuri pe an -, precum și diverse evenimente din cadrul Mitropoliei: slujbe importante, concerte, colocvii și conferințe (cum ar fi ciclurile de conferințe Martor și Mari duhovnici).

Înregistrări

Toate transmisiunile în direct sunt înregistrate și urmează a fi difuzate în timp pe canalul ApostoliaTV de pe YouTube (la care nu ezitați să dați subscribe, ca să fiți informați cu noile publicații video).

Într-o primă etapă, urmăriți filmele taberelor de tradiție și spiritualitate Neamț și Tismana, 2011:

httpv://www.youtube.com/watch?v=5KOU_RjSE6Q

httpv://www.youtube.com/watch?v=TwtKd4gRdus

httpv://www.youtube.com/watch?v=f9_oj6Wl10Q

În categoria Evenimente ortodoxe, Programe, softuri, software, Publicatii, Situri | Etichete , , , , , , , , | Un comentariu

Mai putin Facebook (sau deloc?) în post

Mai puțin Facebook (sau deloc?) în post

O știre „neobișnuită” a făcut înconjurul lumii americane în februarie 2012: O femeie renunță la Facebook în Post (CBS Chicago). Știrea s-a bucurat de un articol frumos din partea unui editorialist al prestigiosului portal CNet.com. Comentariile acestor articole au arătat că știrea nu era chiar atât de neobișnuită și că mulți creștini din lumea occidentală o lasă mai moale cu Internetul (și mai ales cu rețelele sociale) în timpul postului.

La vremea respectivă nu am scris despre aceasta, ci doar am transmis articolul CNet pe pagina mea de Facebook. Știrea mi s-a părut interesantă mai degrabă pentru lumea occidentală, mult mai secularizată decât a noastră (a se vedea: Oliver Clement – A mărturisi într-o societate secularizată).

Noi am știut dintotdeauna că dacă vrem să participăm cât mai mult la atmosfera Postului Mare avem nevoie să ieșim din împăștierea minții și să ne adunăm mai mult înspre cele dinlăuntru. Sfinții Părinți relatează în scrierile lor că în Postul Mare încetau să-și facă vizite și vorbeau cât mai puțin unii cu alții, ca să se adune mai mult înlăuntrul lor în această perioadă de pregătire pentru Învierea Domnului. Părintele Alexandru Schmemann povestește că în Rusia dinaintea revoluției bolșevice teatrele se închideau în Postul Mare. Părinții noștri, și ei, deschideau mai rar și mai puțin radioul și televizorul în Postul Mare. Părintele Teofil Părăian, pe care l-am cunoscut mai bine, și mai toți părinții duhovnicești pe care i-am cunoscut sau auzit, ne îndemnau la fel. Astăzi, împrăștierea s-a mutat de pe ecranul televizorului pe ecranul computerului: Internetul și rețelele sociale sunt principala activitate a majorității tinerilor și, în consecință, principalul motiv de răspândire, de împrăștiere a minții. Mai puțin (sau deloc) Internet, mai puțin (sau deloc) rețele sociale, mai puțin (sau deloc) Facebook etc., nu este decât ceva elementar pentru noi, creștini ortodocși ancorați în Tradiția vie a Bisericii lui Hristos.

Acestea le-aș fi scris acum o lună de zile.

Astăzi, însă, am aflat că doi prieteni (adevărați, nu cyber-friends) au părăsit Facebook, de tot – unul din ei, Serafim, se explică pe blogul lui de tehnologie într-un articol intitulat: Facebook, un rău necesar? – și de aceea vreau să spun ceva în plus.

Continuă să citești

În categoria Ganduri incuviintate, Programe, softuri, software | Etichete , , | 9 comentarii

9-24 februarie 2012: Expoziția de fotografie dedicată Părintelui Teofil Părăian la București

9-24 februarie 2012: Expoziția de fotografie dedicată Părintelui Teofil Părăian la București

Memoria Părintelui Teofil Părăian rămâne vie.

De dragul Părintelui Teofil (expo București 2012)

Părintele Ionuț Gânscă (Cluj-Napoca), împreună cu Părintele stareț Ilarion Urs (Mănăstirea Sâmbăta), cu Părintele Mihail Bobârnat (Mănăstirea Sâmbăta), Pr. Cornel Ursu (Făgăraș), Pr. Sabin Vodă, Pr. Bogdan Scorțea, Costion Nicolescu și cu alți apropiați ai Părintelui Teofil Părăian, au deschis ieri la București a 6-a ediție a expoziției de fotografie De dragul Părintelui Teofil. Expoziția poposește deci, începând cu 9 februarie 2012, la București, pe Calea Victoriei nr. 2 în sala de expoziții IRECSON (interfon 73).

Expoziția va rămâne la București până pe 24 februarie și va fi deschisă de luni până vineri, între orele 9-17.

Inițiativa aceasta aparține Fundației Elpis (mulțumiri speciale Dl Mihai Bărănescu și Dnei Nina Bărănescu) din București și Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.

Locația, puțin cunoscută deocamdată pentru aceste manifestări, este excepțională, cu săli frumoase.

fotografii din săli și de la vernisaj

Continuă să citești

În categoria Evenimente ortodoxe | Etichete , , , , | Lasă un comentariu

Fototeca Ortodoxiei Românești

La 7 februarie 2012, cu ocazia aniversării a 7 ani de existență a cotidianului Ziarul Lumina al Patriarhiei Române, a fost lansat situl http://fototecaortodoxiei.ziarullumina.ro – Fototeca Ortodoxiei Românești.

Proiectul, unic în felul lui pe Internetul ortodox de limbă română, este coordonat de istoricul și cercetătorul Adrian Nicolae Petcu. „La acest proiect şi-au adus contribuţia, în mod substanţial, consilier patriarhal, Pr. Nicolae Dascălu, director al publicaţiilor Lumina, Ionuţ Constantin Petcu, student al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti şi Oana Hulpoi, care a dezvoltat platforma informatică, a editat și a încărcat fotografiile.” (cf. Despre proiect).

Fototeca Ortodoxiei Românești pornește la drum cu peste 2000 de imagini de arhivă, materiale fotografice de epocă din secolele XIX și mai ales XX, ilustrând viața Ortodoxiei românești de-a lungul timpului.

Imaginile sunt grupate pe categorii sau albume și după cuvinte cheie – de exemplu, pentru Paris: http://fototecaortodoxiei.ziarullumina.ro/paris  – și au un descriptiv care le plasează în spațiu și timp.
Continuă să citești

În categoria Evenimente ortodoxe, Imagini, Situri | Etichete , , | Un comentariu

Slujbele de la Crăciun

Slujbele de la Crăciun

Încununarea praznicului Crăciunului este slujba zilei de 25 decembrie, care începe cu vecernia din ajun, la care se fac mai multe citiri proorocești legate de Naşterea Domnului:

Nasterea Domnului

Nasterea Domnului

Din Vechiul Testament:

Din
Noul Testament:

La sfârșitul slujbei se cântă troparul Nașterii Domnului (glas 4):
„Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ţie!”

Continuă să citești

În categoria Sarbatori | Etichete , , , | Lasă un comentariu

Buzz, marketing și Ortodoxie

Buzz, marketing și Ortodoxie

Știința marketingului pare să fi ajuns azi la concluzia că e optim să înceapă buzz-ul pentru lansarea unui produs cu aproximativ 40 de zile înainte de eveniment.

În lumea occidentală (în care trăiesc și pe care o văd/observ zi de zi) lucrurile se întâmplă cam așa:

  • Știrile „neoficiale” (un fel de scurgeri controlate de informație „secretă” ale marilor companii de business) privind lansarea unui nou produs încep să apară cam cu 40 de zile înainte de momentul lansării. Tot atunci încep să se miște și acțiunile companiei în cauză.
  • Vitrinele magazinelor încep să se schimbe cam cu 40 zile înainte de momentele marilor vânzări (Crăciun și Anul Nou, Paști, alte sărbători lumești).
  • Amenajarea străzilor înainte de sărbătorile de iarnă începe în Occident cam cu 40 de zile înainte.
  • Anunțurile și buzz-ul legat de marile concerte, congrese, colocvii etc. încep cam cu 40 zile înainte.

Complet autonomizată față de tradiția creștină, știința marketingului modern în economia occidentală a ajuns la concluzia că trebuie să înceapă pregătirea pentru un eveniment important cam cu 40 de zile înainte și să gestioneze o curbă a buzz-ului în ascensiune continuă până la momentul K.

Ei bine, tradiția creștină a descoperit aceasta acum mai bine de 1.500 de ani când a instaurat posturile înaintea marilor sărbători (Paștile și Crăciunul, în particular), cu 40 de zile înainte de sărbătoare. Mai mult decât atât, atmosfera sărbătorii se introduce în mintea și viața creștinului pe etape, în cercuri concentrice sau, cu o altă imagine, cu strălucirea unei comete care se apropie, luminează tot mai tare și apoi se îndepărtează treptat. Într-adevăr, pe lângă postul propriu-zis, care începe cu 40 de zile înainte, Paștile și Crăciunul (și celelalte mari sărbători) au o perioadă de înainte-prăznuire și una de după-prăznuire, în care atmosfera se intensifică la apropierea sărbătorii și scade în strălucire după momentul culminant – praznicul.

Nasterea Domnului

Nasterea Domnului

Atmosfera Postului Crăciunului

Dacă pentru perioada Postului Mare, atmosfera de pregătire a sărbătorii Paștilor e mai intensă și mai evidentă, pregătirea în etape există și pentru perioada Crăciunului, chiar dacă e mai puțin cunoscută.

Postul Crăciunului începe pe 15 noiembrie. Pe 21 noiembrie e sărbătoarea Aducerii Maicii Domnului la Templu și încep cântările catavasiilor Nașterii Domnului (care vor continua până la 30 decembrie inclusiv).

Catavasiile Nașterii Domnului (audio – Byzantion):

Continuă să citești

În categoria Ganduri incuviintate, Sarbatori | Etichete , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Paharul, săpunul si vânăta : despre lucrurile găsite, cu avva Agaton si părintele Rafail

Citind eu astăzi din Patericul egiptean, de la avva Agaton (prăznuit la 8 ianuarie), am ajuns la locul acesta:

Acesta [avva Agaton] mergea pe drum cu ucenicii lui şi unul dintr-înşii găsind un păhăruţ de lemn verde pe drum, a zis bătrânului: “Părinte, porunceşte să-l iau”. Iar bătrânul s-a uitat la el minunându-se şi i-a zis: “Tu l-ai pus acolo?” Şi a răspuns fratele: “Nu!” Şi a zis bătrânul: “Cum dar vrei să iei ceea ce nu ai pus?” (Patericul egiptean, Pentru avva Agaton, 11)

Un frate a venit la avva Agaton, zicând: “Lasă-mă să locuiesc cu tine”. Şi mergând pe drum a găsit puţin săpun şi l-a adus la el. Şi a zis bătrânul: “Unde ai găsit săpunul?” Zis-a fratele: “Pe drum l-am găsit, când umblam şi l-am luat”. Zis-a lui bătrânul: “Dacă ai venit să locuieşti cu mine, cum ai luat ceea ce n-ai pus?” Şi l-a trimis să-l ducă de unde l-a luat. (Patericul egiptean, Pentru avva Agaton, 12)

Si citind acestea, mi-am amintit următoarea întâmplare:

Povestea un frate: M-am dus odată la avva Rafail în munte. Si după ce am terminat eu de vorbit cu dânsul, când a fost vremea să plec, părintele mi-a spus că va coborî si el, pentru o pricină oarecare, în același timp cu mine. Si pe când coboram noi de la chilia părintelui, eu mergând în spatele lui, pe marginea cărării vedem o vânătă căzută pe jos (ce căuta acolo, în vârful muntelui, vânăta aceea, nu știu să spun). Si deodată îl văd pe părintele că se oprește în dreptul vinetei și se apleacă puțintel deasupra ei. Atunci eu am zis în sinea mea: „Asta-i bună, acuma părintele o să ia vânăta”! Dar părintele s-a aplecat mai tare peste ea și a zis: „Dă, Doamne, să o găsească cine trebuie”! Si făcând el semnul crucii peste ea, a plecat mai departe. Iar eu, rușinându-mă în sinea mea de micimea sufletului meu, tare m-am folosit de dreapta lui socotință.

În categoria Ganduri incuviintate | Etichete , , , , , , , , | Un comentariu

Amintiri vechi si noi despre adunarea în familie

Îmi amintesc uneori despre niște momente frumoase din copilărie – trebuie să fi avut 7-8 ani -, când ne adunam seara în casa de vară a bunicilor (care se numea cuptorariță, că acolo era și cuptorul de pâine) și venea Nana „haiducul” de la pădure și ne aducea niște ciuperci mari pe care le coceam cu puțină sare pe sobă și eram adunați toată familia în jurul vetrei cu focul care pâlpâia…

Iarăși îmi amintesc, de mai târziu, după ce ne-am luat televizor acasă, cum eram toți seara adunați în jurul televizorului alb-negru – deși pe vremea aia nu era mare lucru de văzut la televizor, dar eram toți adunați, cam cum se vede această familie în fotografia de mai jos (sursă).

O familie adunată în jurul televizorului (SUA, 1958)

Apoi mă gândesc că azi și când suntem adunați în familie, tot nu suntem împreună decât numai cu trupul, pentru că fiecare e conectat la altceva, la alt grup, la altă rețea, cam cum se vede în fotografia de mai jos (sursă).

Un părinte, intelectual în jurul a 40 de ani, îmi spunea nu demult că, nemaiștiind cum să facă să aibă o convorbire cu fiica lui, adolescentă, a avut ideea (briliantă și la zi, credea el) de a-i scrie un email. Răspunsul a venit prompt: „Tata, ești învechit rău, zău așa. Dacă chiar ai ceva de spus, intră pe Facebook”! Tatăl cu pricina și-a făcut deci cont pe Facebook.

Iar eu, în urma acestei istorii, am decis și eu să-mi fac cont pe Facebook… Și chiar dacă nu sunt foarte activ acolo, cel puțin mai pot și eu păstra contactul cu tinerii în felul acesta.

What’s next?

În categoria Ganduri incuviintate | Etichete , , , | 4 comentarii

Internetul: tendinte si pastoratie

Internetul : tendințe și pastorație

Prezentul studiu a fost scris în martie-aprilie 2011, și a fost publicat în revista Studii Teologice, Nr. 4 / 2010. Dincolo de lipsurile sau imperfecțiunile lui (pe care vă rog să le semnalați), studiul de față dorește să deschidă calea pentru o reflecție sistematică asupra prezenței Bisericii Ortodoxe pe Internet. Orice idee, opinie, reflecție sau linie de gândire care poate duce la îmbunătățirea cadrului pentru o astfel de discuție este binevenita.

Internetul a devenit un nume comun. Prezentul studiu analizează câteva tendințe din comunicarea prin Internet și propune niște reflecții pentru o pastorație a Bisericii Ortodoxe în acest mediu.

Internet: tendințe

Internetul a început cât se poate de simplu, în anii 1960, cu o rețea instituțională (Massachusetts Institute of Technology, SUA) de calculatoare menite să faciliteze schimbul academic de informații între cercetători. Abia la începutul anilor 1990 apare Internetul ca instrument public general, cum este cunoscut astăzi.

Încă de la început, caracteristica principală a Internetului a fost comunicarea, cu cele două aspecte ale ei: comunicarea de informație și comunicarea între persoane.

Lumea Internetului, ciber-spațiul [1], a evoluat cu repeziciune de la un model static (numit convențional Web 1.0) la unul dinamic (numit Web 1.5) ca să ajungă azi la unul participativ, social (numit Web 2.0) [2], caracterizat printr-o accelerare și diversificare exponențiale și continue, precum și printr-o interactivitate individuală și socială nemaiîntâlnită nici în lumea comunicării nici în istoria omenirii [3].

Specificitatea Internetului ca mijloc de comunicare nu e doar caracterul lui de rețea deschisă planetară, ci mai ales caracterului lui polimorf [4], i.e. capacitatea lui de a se prezenta sub toate aspectele și de a îngloba sau reuni tehnologic toate celelalte mijloace de comunicare.

Timp de 20 de ani (1990-2010), Internetul și-a arătat perenitatea și versatilitatea ca mijloc de comunicare prin computere (desktop și laptop). Una după alta, în acești 20 de ani, Internetul și-a arătat capacitatea de a integra mijloacele clasice de comunicare:

Radioul și muzica. Practic toate radiourile clasice pot fi ascultate azi pe Internet, și numeroase „emisiuni radiofonice” sunt create special pentru a fi difuzate prin Internet. Ascultarea muzicii pe Internet este una din principalele activități ale utilizatorilor lui [6].

Video și TV. În mod semnificativ, YouTube, platforma de partajare de video, este al treilea cel mai vizitat site internet din lume [6]. Televiziunea, Internetul și telefonul mobil arată o tendință de convergență accelerată în 2011 [7].

Presa scrisă s-a conformat și ea tendinței generale de a fi prezentă pe Internet. Dar mai mult, o tendință de fuziune și chiar mutație devine vizibilă din ce în ce mai clar în ultimii ani între presa scrisă și Internet. Dacă până încă la începutul anului 2010 Internetul era un „ceva” tehnic, rezervat rubricilor specializate din ziare, undeva între anii 2010 și 2011, pe nesimțite, știri importante legate de Internet (Windows, Facebook, Google, iPhone, Firefox etc.) pătrund în prima pagină a ziarelor generaliste, peste tot în lume. Mai mult – ca un cerc care se închide -, tot începând cu anul 2010, ziare populare trec unul după altul din formatul tipărit (print) în formatul pe Internet (online) [8]. Fenomenul alunecării presei scrise înspre Internet nu este legat doar de recesiunea economică din anii 2008-2009, ci și de capacitatea Internetului însuși de a absorbi mijloacele de comunicare clasice, precum și de coincidența momentului cu democratizarea tehnologiei din zona smartphone-urilor [9] și a tabletelor mobile/portabile în ultimii ani.

Revoluția de democratizare a smartphone-urilor, începută de iPhone-ul de la Apple în iunie 2007, continuată de sistemul Android de la Google începând cu octombrie 2008 [10], aduce Internetul într-un segment al instrumentelor de comunicare în plină expansiune.

Într-adevăr, după modelul succeselor iPhone și Android – iPhone și Android dețin împreună aproape 60% din piața sistemelor pentru telefoane mobile, și tendința lor de creștere va continua în 2011 -, toate celelalte sisteme de operare din telefonia mobilă tind să devină „orientate către Internet” [11]. Încă din octombrie 2009 un studiu T-Mobile şi Gartner confirma această tendință din partea utilizatorilor [12].

Tendința de democratizare a smartphone-urilor este confirmată de un studiu de piață al Market Force la începutul anului 2011, care arată că în SUA 51% din utilizatorii de telefoane mobile dețin deja un smartphone, iar 33% intenționează să-și cumpere unul în următoarele 6 luni [13]. Cifrele se vor extinde treptat în Europa și în lume, și vorbesc de la sine despre o evoluție tehnologică implacabilă, care mărește considerabil nivelul de utilizare al Internetului la nivel global în viața de zi cu zi a oamenilor.

Internet: pastorație

Expansiunea lumii Internetului astăzi face indispensabilă conceperea unei pastorale coerente și adaptate ciber-spațiului.

Prezentat mult timp în mod facil ca o lume-refugiu virtuală, ireală și fantasmatică, Internetul a fost adesea disprețuit în mediile duhovnicești ortodoxe [14]. Confuzia, pornită de la răspândirea sintagmei de „lume virtuală” și de la relativul haos al primilor ani ai Internetului, trebuie înlăturată de teologia ortodoxă, a cărei antropologie consideră „psihicul”, gândurile (chiar proiecțiile și fantasmele) și toate energiile sufletești ca pe deplin reale, concrete și importante în viața omului. Tradiția duhovnicească filocalică a Bisericii Ortodoxe vorbește tocmai despre nașterea și dezvoltarea gândurilor în inima/mintea omului, despre lupta sau lucrarea cu gândurile și cum ele se concretizează în cuvinte și fapte în viața omului.

Conceperea unei pastorale ortodoxe a ciber-spațiului presupune actualizarea și articularea antropologiei ortodoxe în general și a tradiției duhovnicești și filocalice în particular la „lumea Internetului”. Este o nouă „inculturație”, o nouă întrupare a mesajului creștin, de data aceasta nu în „lumea nouă” a unei alte culturi sau civilizații, ci în „lumea Internetului”, care este oarecum interioară tuturor celorlalte.

Într-adevăr, Internetul este mult mai mult decât un instrument. Internetul este o „lume”, un „mediu” [15] și în final o cultură-civilizație (gr. politismos). Lumea Internetului este structurată tocmai de o prezență reală a persoanelor în mediul specific al Internetului. Acest dat creează tipologii comportamentale și relaționale specifice, a căror cunoaștere și înțelegere ar conduce la o judicioasă pastorație pe Internet.

Dacă în urmă cu 10 ani psihologii care se aplecau științific asupra ciber-spațiului erau o mână de oameni, astăzi sute de cercetători în domeniul ciber-psihologiei s-au specializat pe aspecte foarte precise ale lumii Internetului [16]. Este totuși greu de identificat psihologii creștini dedicați acestor cercetări, iar cei ortodocși (în senul aderării la antropologia și spiritualitatea ortodoxă) par a fi inexistenți [17].

Dar Biserica nu poate să pretindă de la preoții și cateheții ei de a fi la curent cu aceste cercetări avansate într-un domeniu în care ei nu au directă competență. Totuși, Biserica poate și trebuie să ceară psihologilor ortodocși o reflecție serioasă în domeniul ciber-psihologiei, care să permită crearea unui ghid de informare în domeniu, util și adaptat pentru preoți și cateheți, tot așa cum a făcut în alte domenii de interes contemporan, cum ar fi bioetica de pildă.

Fără o înțelegere a motivațiilor prezenței pe Internet („de ce”), a specificităților psihologice ale individului în ciber-spațiu, a ciber-relațiilor și diferitelor dinamici psihologice ale grupurilor în ciber-spațiu, ar fi greu de întrevăzut o adevărată pastorală ortodoxă a Internetului, care să aibă la bază o reală înțelegere a fenomenului în lumina antropologiei ortodoxe.

*

Un alt aspect important al Internetului este acela că inovația tehnologică structurează modurile prezenței, interacțiunilor și transmiterii de informații în ciber-spațiu.

Utilizatorii Internetului nu sunt în același mod prezenți pe o rețea de socializare (cum ar fi Facebook, de pildă) și pe forum de discuții. Informațiile pe care ei le partajează și care sunt transmise către serverele diferitelor situri, precum și utilizarea acestor informații diferă de la o platformă la alta.

Chiar mai complexe și mai puțin cunoscute sunt modalitățile de înregistrare, transmitere și utilizare a informațiilor personale ale utilizatorilor smartphone-urilor [18].

De aceea, competențele unor specialiști în noile tehnologii ale Internetului sunt necesare pentru a ajuta la înțelegerea funcționării acestor medii, a modurilor prezenței și relaționării, precum și a schimburilor de informații.

Cu titlu de exemplu concret, un document al Conferinței Episcopilor Catolici din Statele Unite relativ la utilizarea Internetului, intitulat „Your Family and Cyberspace” și publicat în iunie 2000 [19], este inspirat de studiile unei asociații non-profit creștine numite The National Coalition for the Protection of Children & Families ("National Coalition").

Însă pentru stabilirea unor recomandări de utilizare creștină a Internetului se pot dovedi utile și cercetările întreprinse de unele asociații sau organizații de renume mondial, cum ar fi: Privacy International, Sophos, Big Brother Watch, Center for Digital Democracy, Consumer Action, Privacy Rights Clearinghouse, Electronic Privacy Information Center, World Privacy Forum, Center for Democracy and Technology, Privacy Activism [20].

În sfârșit, chiar Comisia Europeană are o subcomisie dedicată protecția informațiilor personale („Data Protection”) [21], din care fac parte toate comisiile de acest tip din țările europene, cele mai active fiind comisiile Franței [22] și Germaniei [23].

*

Misiunea concretă a Bisericii în ciber-spațiu are o dimensiune tehnică, pentru că prin soluții tehnice sau tehnologice profesionale se creează vizibilitatea necesară unei pastorații ortodoxe reale pe Internet. Pe Internet, prezența trebuie să fie sinonimă vizibilitatea (altminteri este o pseudo-prezență), iar vizibilitatea se obține în urma unor procese tehnice care sunt stăpânite de profesioniști în materie.

Deși siturile web oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române au făcut progrese semnificative în ultimii ani (mai ales siturile Patriarhiei[24], cele ale Mitropoliei Moldovei și Bucovinei – în special portalul Doxologia.ro – și cele ale Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale), ele sunt încă departe de a avea popularitatea unor situri ortodoxe private (precum www.crestinortodox.ro , www.noutati-ortodoxe.ro , www.calendar-ortodox.ro , www.credo.ro , www.sfaturiortodoxe.ro , www.razbointrucuvant.ro, ro.orthodoxwiki.org ) [25].

Și crearea de aplicații pentru smartphone-uri (iPhone și Android) este lăsată acum pe seama unor întreprinderi private, care transformă Sfânta Scriptură, calendarul și sinaxarele într-o afacere bazată pe un serviciu care nu le aparține de fapt.

Crearea unui departament pentru misiunea pe Internet, după modelul Arhiepiscopiei greco-ortodoxe a Americii (Departament of Internet Ministries – care are mai mult o dimensiune tehnică) [26], este o necesitate reală a timpurilor de azi.

*

În teoretizarea și practica prezenței și misiunii pe Internet, Bisericile creștine din Occident au luat-o înaintea Bisericilor Ortodoxe din Răsărit, pentru simplul motiv că lumea Internetului a avut un avans de câțiva ani în America și Europa Occidentală (avans care tinde să se estompeze astăzi).

În iunie 2000, Conferința Episcopilor Catolici din Statele Unite publică un document relativ la utilizarea Internetului, intitulat „Familia dumneavoastră și ciber-spațiul” (Your Family and Cyberspace) [27]. Documentul – inspirat de studiile unei asociații non-profit creștine numite The National Coalition for the Protection of Children & Families – explică diferitele moduri ale prezenței pe Internet și dă sfaturi concrete pentru părinți, mai ales în perspectiva protecției copiilor de pornografie și pedofilie.

În februarie 2002, Vaticanul (Consiliul Pontifical pentru Comunicări Sociale al Curiei Romane [28]) publică în același timp două documente corelate relative la Internet: „Etica în Internet” [29] și „Biserica și Internetul” [30]. Documentul Etica în Internet teoretizează chestiuni etice precum generale și actuale, precum „binele comun”, libertatea de expresie, interculturalismul, globalizarea, concluzionând cu recomandări și încurajări ale misiunii prin Internet. Documentul „Biserica și Internetul” este mai concret, și după un capitol de analiză în care se propune „dezvoltarea unei antropologii și a unei teologii a comunicării cu referințe specifice la Internet” (punctul 9), continuă cu recomandări de ordin pastoral adresate responsabililor Bisericii, preoților, cateheților și misionarilor, părinților, copiilor și tinerilor, și, în fine, „tuturor persoanelor de bună credință”.

Tot în anul 2002, protestanții reformați din Franța întreprind întocmirea unui document intitulat „Nouveax médias et partage de l’information” (Noile media și partajarea informației), solicitat ca un raport de studiu pentru Consiliul național al Bisericii Reformate din Franța. Un an mai târziu, o versiune remaniată a acestui raport este publicată de autori în volum cu titlul „Vers un christianisme virtuel ? Enjeux et défis d’Internet” [31] („Către un creștinism virtual? Mizele și provocările Internetului”). Lucrarea este o lectură creștină practică, chiar dacă viziunea teologică protestantă este sensibil diferită de cea ortodoxă.

Pentru toate aceste documente însă, Internetul este un „mijloc de comunicare” printre celelalte „mass-media”, și nu un „mediu” sau o „lume”, cum s-a dovedit a fi lumea Internetului în ultimii ani.

Concluzie

Lumea Internetului, ca toate celelalte „lumi” sau „medii” are nevoie de creștinism. Dar această prezență nu trebuie să fie una haotică, ci îndrumată de principii pastorale creștine și adaptate, care să dea o anumită coerență și concertare misiunii creștine.

Pastorația pe Internet are nevoie de o viziune antropologică tradițională dar inculturată, întrupată în mediu specific și de o teologie pastorală adaptată Internetului prin faptul că ține seama de specificitățile prezenței și relaționării în lumea Internetului.

Structurarea coerentă a pastorației pe Internet trebuie să treacă prin încurajarea unor studii creștine despre psihologia prezenței și relaționării pe Internet și despre implicațiile concrete asupra utilizatorilor ale invovațiilor tehnologice în acest mediu.

Aceste studii ar trebui să conducă și la crearea unui set de ghiduri cu explicații și recomandări pentru cei care fac misiune pe Internet, pentru părinți, pentru copii și pentru tot creștinul.

Pr. Iulian Nistea

 

NOTE:

[1] "Ciber" (gr. Κυβερ) este un compus cu valoare de prefix, care provine de la verbul grecesc κυβερνώ sau κυβερνάω care înseamnă "a conduce, a administra". În limba română a intrat pe trei filiere. Cea mai veche (pre-tehnologic) este cea care a dat verbul românesc "a chivernisi". Urmează apoi filiera ştiinţifică, care a dat cuvinte precum "cibernetică" şi, în sfârşit, filiera americanizantă contemporană, care aduce în spațiul public termeni precum cyberspace (ciber-spațiu), cyber-relation (ciber-relație) sau cyberfriend, pătrunşi ca atare mai ales în limbajul tinerilor, alături de alţi temeni din lumea internetului (online, chat etc.), dar adoptați inevitabil și de comunitatea științifică în psihologie și sociologie, și folosiți ca atare și în studiul de față (în forma lor românizată).

[2] Pentru detalii tehnologice și terminologice care nu privesc direct acest studiu, a se vedea articolul "Web 2.0": http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Web_2.0&oldid=425142278  

[3] Rețeaua socială Facebook singură a atins în ianuarie 2011 cifra de 600 milioane de utilizatori activi. – Nicholas Carlson, „Facebook Has More Than 600 Million Users, Goldman Tells Clients” (Business Insider, 5 ianuarie 2011) http://www.businessinsider.com/facebook-has-more-than-600-million-users-goldman-tells-clients-2011-1 De altfel, Facebook.com este al doilea cel mai vizitat site din lume (după Google), cf. statisticilor Alexa – http://www.alexa.com/topsites – din aprilie 2011.

[4] Gilles Boulet, Le cyberspace, un espace médiatique polymorphehttp://gillesboulet.ca/textes/cyberesp.pdf

[5] Căutările în Google arată în fiecare an popularitatea muzicii pe Internet: http://www.google.com/zeitgeist

[6] YouTube este al treilea cel mai vizitat site din lume (după Google și Facebook), cf. statisticilor Alexa – http://www.alexa.com/topsites – din aprilie 2011.

[7] A se vedea raportul: Olswang Convergence Survey 2011http://www.olswang.com/convergence2011/ – și o analiză a lui: http://www.tvgenius.net/blog/2011/03/17/mobile-tv-convergence/

[8] Câteva exemple de treceri totale sau parțiale din ediția print în ediția online, în USA și România (în lume lista fiind mult mai lungă): U.S. News & World Report (a treia mare publicație din SUA, în 2010), Business Week (în 2010); The New York Times și The International Herald Tribune (începând cu 2011); Ziua și Gardianul (în 2010); Gândul (în 2011). O analiză minuțioasă a tendinței pentru Statele Unite ale Americii, anunțată încă din 2004, a fost formulată în volumul The Vanishing Newspaper (University of Missouri Press, 2009, ediția a 2-a), de Philip Meyer, jurnalist și profesor la School of Journalism and Mass Communication (University of North Carolina at Chapel Hill).

În Franța, dezbaterea a fost lansată în februarie 2007 cu un raportul oficial La presse au défi du numérique : rapport au ministre de la culture et de la communication (Marc Tessier, Maxime Baffert, France. Ministère de la culture et de la communication, février 2007- http://lesrapports.ladocumentationfrancaise.fr/BRP/074000165/0000.pdf ) și a fost mai apoi continuată cu ocazia unei dezbateri naționale numită „Les Etats généraux de la presse écrite” (octombrie-decembrie 2008, raport oficial în ianuarie 2009 – http://lesrapports.ladocumentationfrancaise.fr/BRP/094000017/0000.pdf ), în cadrul dezbaterii « Le choc d’Internet, quels modèles pour la presse écrite ? » („Șocul Internetului – ce modele pentru presa scrisă?”). Dezbaterea s-a concretizat cu apariția legii „Création et Internet” (iunie 2009), care creează statutul de editor de presă online și adaptează regimul drepturilor de autor ale jurnaliștilor la epoca Internetului.

Alte două exemple semnificative din lume sunt: Jornal do Brasil (unul din cele mai vechi jurnale din Brazilia – din 2010) și La Presse (cotidian important din Montréal, Canada – începând cu 2011).

[9] Un smartphone este un telefon mobil inteligent. A se vedea articolul "Smartphone" (Wikipedia) – http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Smartphone&oldid=424922290

[10] De altfel, sistemul Android a și preluat ștafeta în fața iPhone-ului la sfârșitul anului 2010: http://blogs.wsj.com/digits/2011/01/05/androids-users-eclipse-iphones-for-first-time-comscore-says/

[11] „webOS” (Palm/HP), considerat modelul inspirațional pentru cele mai populare sisteme celulare de azi (iOS .și Android), indică această orientare către Internet („web”) în chiar numele lui.

[14] Acum câțiva ani, Internetul era numit chiar „infernet” de unii părinți duhovnicești cunoscuți.

[15] Neologism științific, termenul „mediu” oferă analogii sau imagini grăitoare din sfera sociologiei și psihologiei unor grupuri sau „lumi” bine definite în limitele lor: „mediul bisericesc”, „mediul școlar”, „mediul carceral” etc. Dar și o analogie din biologie oferă un tablou grăitor: un „mediu”, ca cel din biologie, unde anumite „prezențe” (microorganisme) creează anumite „culturi” (culturi bacteriologice).

[16] John Suler, The First Decade of CyberPsychologyhttp://www-usr.rider.edu/~suler/psycyber/decade.html O listă cu cele mai importante studii de psihologie în sfera Internetului este ținută la zi de profesorul Azy Barak (Ohio State University, USA, și University of Haifa, Israel): http://construct.haifa.ac.il/~azy/refindx.htm

[17] Unul din psihologii creștini americani, pionier în ciber-psihologie, este John Suler, profesor și cercetător la Rider University (New York State) și clinician în același timp. Articolele și cărțile lui în domeniu: http://www-usr.rider.edu/~suler/psycyber/index.html

[18] Pr. Iulian Nistea, "Smartphone-urile și confidențialitatea informațiilor personale ale utilizatorului" – Apostolia, aprilie 2011.

[20] O listă mult mai dezvoltată la http://www.privacyrights.org/links.htm . Totuși, analizele furnizate de aceste organizații trebuie trecute prin filtrul discernământului creștin, deoarece unele din ele au componente de activism incompatibile cu spiritul creștin.

[22] Pentru Franța: „La Commission Nationale de l’Informatique et des Libertés” (CNIL) – www.cnil.fr

[23] Pentru Germania: „Der Bundesbeauftragte für den Datenschutz und die Informationsfreiheit” (BfDI) – www.bfdi.bund.de

[31] Jérôme Cottin, Jean-Nicolas Bazin, Vers un christianisme virtuel ? Enjeux et défis d’Internet, Ed. Labor et Fides, Genève, 2003, 180 p.

În categoria Ganduri incuviintate, Programe, softuri, software, Publicatii, Situri | Etichete , , | 6 comentarii

Smartphone-urile si confidentialitatea informatiilor personale ale utilizatorului

Smartphone-urile și confidențialitatea informațiilor personale ale utilizatorului

Anul 2011 va marca adoptarea smartphone-urilor de către majoritatea utilizatorilor de telefoane portabile. Conform Market Force, la începutul anului 2011, în SUA 51% din consumatori dețin deja un smartphone, iar 33% intenționează să-și cumpere unul în următoarele 6 luni [1]. Cifrele se vor extinde treptat și în țările din Europa.

Revoluția de democratizare a smartphone-urilor, începută de iPhone-ul de la Apple în iunie 2007, a fost continuată de sistemul Android de la Google începând cu octombrie 2008, care a și preluat ștafeta la sfârșitul anului 2010 [2]. Android și iPhone dețin împreună aproape 60% din piața sistemelor pentru telefoane mobile, și tendința lor de creștere va continua în 2011.

Această explozie a pieței smartphone-urilor nu a mers însă mână în mână cu grija pentru viața privată și confidențialitatea informațiilor utilizatorului. Atât Apple (iPhone și iPad, cu sistemul iOS) cât și Google (Androind) și-au dezvoltat rapid magazine online cu sute de mii de aplicații (o bună parte din succesul lor datorându-se acestei politici) închizând ochii la vulnerabilitățile aplicațiilor și la faptul că ele transmit informații private ale utilizatorului pe serverele creatorilor acestor aplicații, care apoi pot să le vândă companiilor de marketing online pentru realizarea unei publicități țintite, în funcție de locația și preferințele utilizatorului. Dacă Android nu are deloc o politică oficială pusă în aplicare în această privință (mulțumindu-se cu un „killer app”, care le permite să dezinstaleze de la distanță orice aplicație problematică atunci când e descoperită), pentru iPhone situația este mult mai gravă, deoarece Apple acordă aplicațiilor din magazinul lor o etichetă (label) de certificare Apple.

O anchetă The Wall Street Journal din 17 decembrie 2010 [3] arăta că 56 din cele 101 aplicații iPhone și Android testate de ei culeg și transmit pe serverele creatorilor aplicațiilor informații private, cum ar fi ID-ul unic al telefonului și indicații demografice. În aceeași investigație observă că 18 din cele 51 aplicații iPhone transmit informații chiar către serverele Apple, iar 38 din 101 către serverele Google. Dacă Apple și Google sunt teoretic firme de încredere, nu același lucru se poate spune despre toate firmele creatoare de aplicații. Această analiză jurnalistică nu a rămas fără consecințe în SUA. Pe de-a parte, o anchetă federală a fost declanșată de către Federal Trade Commission [4], iar pe de altă parte se manifestă din ce în ce mai mult în Senatul SUA dorința de a încheia o eră a „autoreglării” activităților de culegere și transmitere a datelor private [5].

Adevăratele semnale de alarmă au venit însă în februarie 2011, cu un studiu AVG Technologies / Ponemon Institute despre lipsa informare a utilizatorilor de smartphone-uri față de riscurile de securitate [6], și mai ales în mod concret la începutul lui martie 2011, când mai multe tipuri de viruși dedicați sistemului Android au fost descoperiți, provocând prima reacție publică oficială din partea Google [7].

Smartphone-urile au devenit adevărate mini-computere care pătrund din ce în ce mai mult în viața de zi cu zi a oamenilor. De unde și interesul crescând (și material, desigur) al hacker-ilor care fură informații private.

La rândul lor, soluțiile de securitate pentru smartphone-uri sunt puține și la început și ele, cele mai cunoscute și apreciate fiind AVG Antivirus, Lookout Mobile Security și Trend Micro Mobile Security [8].

Iulian Nistea

În categoria Programe, softuri, software | Etichete , , , , , , , , , | Un comentariu