Arhive etichetă: legea duhovniceasca

Incercarile si legea duhovniceasca

Toate incercarile prin care trece omul sunt pentru ca el sa se intareasca ("Ce nu ma distruge ma face mai puternic" – Nietzsche…), pentru ca sa se "incerce"/verifice si sa se "rafineze"/purifice (precum aurul trecut prin focul cuptoarelor, dupa cuvantul Scripturii), pentru ca vasul sufletului sa se largeasca, ca sa poata primi si mai mult har de la Dumnezeu.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Precum aurarul arunca aurul in topitorie este lasat a se incerca si curati prin foc, tot asa si Dumnezeu lasa sufletele oamenilor a fi incercate de nenorocire, pana ce se curata si se lamuresc, si din aceasta incercare trag mult folos." (Cuvant la Duminica Slabanogului)

Chiar pentru binele pe care il facem vedem ca primim adeseori rau inapoi, si astfel, in lipsa cunoasterii "legii duhovnicesti", putem sa ne smintim, sa deznadajduim. Sfantul Marcu Ascetul explica acest folos al incercarilor. El explica ca cel mai adesea binele pe care il facem nu este unul intarit, adica nu este unul facut in intregime din dragoste adevarata, ci amestecat cu putina dorinta de slava desarta, sau cu dorinta de a primi rasplata pentru binele acela etc. De aceea, spune el in "Despre legea duhovniceasca, in 200 de capete", binele pe care il facem se incearca, se verifica prin focul incercarilor, "caci adevarata dragoste se probeaza prin cele ce-i stau impotriva" (c.65). Si explica: "Nu zice ca se poate castiga virtute fara necazuri; caci virtutea neprobata in necazuri, nu este intarita." (c.66).

incercarile pe care omul le sufera in viata nu sunt semnul sau "dovada" sadismului lui Dumnezeu, ci dimpotriva, a iubirii lui Dumnezeu. Si in masura in care crestinul stie/invata acest lucru, aceasta "lege duhovniceasca", in aceeasi masura el trage folos din incercarile care-i vin in viata.

* * *

Textul de mai jos este transcrierea exacta a unei discutii private pe Yahoo!Messenger, intre un tanar (numit aici "tanarul meu") si "o prietena" de-a lui. Discutia a avut loc acum cativa ani, numele lor (de fapt, ID’urile) sunt anonimizate si totul este publicat cu acordul celui in cauza.

Am ezitat mult timp sa public aceasta confesiune foarte intima a unui tanar prada unui teribil chin sufletesc, care credea ca e sfarsitul lumii cand nu era decat o "eclipsa de soare" (reala totusi…). Data fiind situatia aceasta sufleteasca, textul pare ca frizeaza blasfemul, desi eu tind sa zic ca in spatele cuvintelor e ascunsa rugaciunea…Sfarsitul "confesiunii" tanarului din acest text, si mai ales marturia vietii lui de mai apoi si de azi m-au facut sa cred ca cele de mai jos sunt un fel de "saptamana a patimilor", personala, in care se intrevede invierea.

Continuă să citești

În categoria Ganduri incuviintate | Etichete , , | Lasă un comentariu

Despre realismul duhovnicesc

Despre realismul duhovnicesc Acum câtiva ani, când mai eram înca în tara, am avut prilejul sa vorbesc de mai multe ori cu Parintele Rafail Noica despre diferite lucruri, între care despre „realismul duhovnicesc” – sau despre smerenie ca „realism duhovnicesc” … Continuă să citești

În categoria Ganduri incuviintate | Etichete , , , | 7 comentarii

Nu spune tot ce stii, nu crede tot ce auzi

Nu spune tot ce ştii, nu crede tot ce auzi

Cu acest proverb – "Nu spune tot ce ştii, nu crede tot ce auzi" (nr.5495 în Apa trece, pietrele rămân) – s-a întâmplat un fenomen interesant şi mai ales important, care apare şi în cazul altor proverbe, anume că a fost preluat, completat şi dezvoltat de un mare duhovnic ortodox – Parintele Paisie Olaru († 18 octombrie 1990). Părintele Paisie Olaru nu a fost însă un om al scrisului, aşa încât zicerea părintelui este povestită de alţii sau redată după vreo înregistrare audio, sub două forme:

1.
"Să nu faci tot ce poţi,
să nu crezi tot ce auzi
şi să nu spui tot ce ştii!"
[aceasta este forma cea mai cunoscuta]

2.
"Să nu crezi tot ce auzi
Să nu faci tot ce poţi
Să nu spui tot ce ştii
Să nu dai tot ce ai."

Această a doua formă apare în volumul Părintele Paisie de la Sihla (fragmente) – volum apărut la Editura Bizantină (Bucureşti); ediţia a II-a, cu un Cuvant introductiv de Arhiepiscopul Andrei al Alba-Iuliei. Totuşi, nici aici şi nici în Parintele Paisie Duhovnicul (volum de ziceri, apoftegme şi relatări, editat de Părintele Ioanichie Bălan şi apărut la Editura Trinitas, Colectia "Credinţă şi cultură" nr.1, în anul 1993) zicerea nu este explicată de Părintele Paisie. De aceea voi îndrăzni câteva cuvinte, de la mine.

Continuă să citești

În categoria Proverbe comentate | Etichete , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii