Asadar, primind noi un har atât de mare, să ne silim să arătăm o virtute a vietii vrednică de acesta si să facem mare caz de milostenie. Iar acesta o vom putea [face] dacă fugim de necumpătare, de betie, de îmbuibare. Căci si mâncările si băuturile le-a dat Dumnezeu nu pentru necumpătare, ci pentru hrană. Fiind că nu vinul face betia; dacă ar fi asa, toti ar trebui să fie beti. „Însă, zice unu, nici mult [vin] n-ar trebui să veteme." Vorbe de oameni beti. […] În loc să zici: „De ce a pus Dumnezeu hotare [firii]? De ce nu merg toate la întâmplare?", spune: „De ce nu încetăm a ne îmbăta? De ce nu ne săturăm odată? De ce suntem oare mai fără de minte decât animalele?" Acestea trebuie să le cercetăm între noi si glasul apostolic să-l ascultăm si să aflăm câte bunuri le mărturiseste [corintenilor că sunt] din milostenie si acel tezaur să-l răpim. Căci si dispretuirea aceasta a bogătiilor îi face [pe oameni] încercati, cum însusi [Apostolul] a zis, si îi pregăteste de slăvirea lui Dumnezeu si încălzeste dragostea si îi face mărinimosi si asează preoti sfinti, si încă cu o sfintenie ce poartă cu sine o mare răsplată.

Căci cel milostiv nu se îmbracă cu vesmânt până în pământ, nici nu poartă împrejur clopotei, nici nu-si pune cunună, ci si-a suflecat haina filantropiei, care este mai sfânta decât vesmântul preotesc; s-a uns cu untdelemn, nu alcătuit din materie sensibilă, ci [din una] cultivată de Duhul; iar cunună are de la îndurări. Căci zice: „Pre cel ce te încununează cu milă si îndurări." (Ps. 102,4) În loc să poarte plăcuta cu numele lui Dumnezeu, se face el însusi egal cu Dumnezeu. Cum anume? „Fiti asemenea, zice, Tatălui vostru care este în ceruri." (Matei 5,45) Voiesti să vezi si jertfelnicul lui? Nu Veseleil l-a clădit, si nici vreun altul, ci Dumnezeu însusi, nu din pietre ci din materie mai strălucitoare decât cerul, din suflete cuvântătoare. Însă preotul intră în Sfânta Sfintelor [zici tu]. În cele [si] mai înfricosătoare ti-e permis să intri când jertfesti jertfa aceasta, unde nimeni nu e de fată, unde nimeni altul nu vede, ci numai Tatăl tău care te vede întru ascuns (Matei 6,6). Si cum, zici, să nu fiu văzut, stând la jertfelnic în public? Apoi tocmai aceasta este minunea, că atunci usile din mijloc si perdeaua cea de dinainte făceau separarea [preotului], însă acum ti-e permis să jertfesti în public ca în Sfânta Sfintelor, si aceasta încă mult mai înfricosător. Căci, dacă nu faci aceasta spre a fi văzut de oameni, chiar de-ar privi întreaga lume, nimeni nu vede, fiindcă ai făcut asa [cum se cuvenea]. Căci n-a zis [Hristos] doar „Nu faceti [milostenia voastră] înaintea oamenilor" (Matei 6,1), ci a adăugat „spre a fi priviti de dânsii".

Acest jertfelnic este alcătuit din însăsi mădularele lui Hristos si trupul Stăpânului ti se face jertfelnic tie. Înfricosează-te de el: jertfesti cele sfinte în trupul Stăpânului. Acest jertfelnic e mai înfricosător si decât cel de acum [al altarului crestin], nu doar decât cel din Legea Veche. Dar nu vă tulburati. Acesta este minunat pentru jertfa pusă pe el, pe când acela, al celui milostiv, nu numai pentru jertfă, ci si pentru că e alcătuit din însăsi jertfa care îl face [minunat] pe acela. Si iarăsi este minunat [cel de acum], că din piatră fiind după fire, devine sfânt fiindcă primeste trupul lui Hristos. Însă acela, fiindcă este însusi trupul lui Hristos. Asa încât mai înfricosător decât acesta [este] cel la care stai tu, mireanul. Oare în privinta asta îti mai pare ceva Aaron, sau cununa, sau clopoteii sau Sfânta Sfintelor? De ce să mai facem vreo comparatie cu acel jertfelnic, când si comparat cu acesta [de acum] s-a arătat atât de strălucitor?

Tu însă cinstesti jertfelnicul acesta pentru că primeste trupul lui Hristos, iar pe cel ce este însusi trupul lui Hristos îl dispretuiesti si când se ruinează îl treci cu vederea. Acest jertfelnic l-ai putea vedea asezat pretutindeni, si pe ulicioare si în piete si [ai putea] jertfi în el în fiece oră. ªi precum stă preotul chemând Duhul, asa si tu chemi Duhul, însă nu cu glas ci cu fapte. Căci nimic nu alimentează si aprinde într-atât focul Duhului ca acest untdelemn revărsat din abundentă. Iar dacă vrei, încă, să vezi ce devin cele depuse [ca jertfă] si acelea îti voi arăta. Asadar, cine este fumul, cine este buna mireasmă a jertfei acesteia? Slavă si multumire. Si până unde se ridică? Până la cer? Nicidecum, ci trece dincolo de cerul însusi si de cerul cerului si ajunge până în preajma tronului Împăratului. „Căci rugăciunile tale, zice, si milosteniile tale s-au înăltat înaintea lui Dumnezeu." (Fapte 10,4) Buna mireasmă simtită nici nu străbate mult prin aer, însă cea a [jertfei] acesteia [a milosteniei] deschide boltile cerului. Tu taci, însă fapta strigă, si devine jertfă de laudă, nu de vitea ce se junghie, nici de piele ce se arde, ci de suflet duhovnicesc ce proaduce cele ale sale. Căci mai bineprimită este o asemenea jertfă decât orice filantropie. Asadar, când vezi vreun credincios sărac, socoteste că vezi jertfelnic. Când vezi vreun cersetor, nu doar să nu-l dispretuiesti, ci să te si înfricosezi, iar de vezi pe altul dispretuindu-l, opreste-l [pe acela], apără-l. Căci numai astfel vei putea si tu însuti avea pe Dumnezeu milostiv si să ajungi la bunătătile făgăduite, la care fie să ajungem noi toti, prin harul si filantropia Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care si împreună cu Care se cuvine slava, stăpânirea si cinstea Tatălui si Duhului Sfânt, acum si pururi si în vecii vecilor. Amin.


(Fragment din Omilia XX la 2 Corinteni (9,10 su).
S-a revăzut – de catre Sebastian Moldovan, Facultatea de Teologie din Sibiu – trad. arh. Theodosie Ploesteanu în Comentariile sau Explicarea Epistolei II cătră Corintheni a celui întru sfinti părintelui nostru Ioan Chrisostom, Bucuresti, Socec, 1910, p. 244-248.)