PACE CELOR CE VIN — BUCURIE CELOR CE RÃMÂN — BINECUVÂNTARE CELOR CE PLEACÃ



CUPRINS
cuprinsul volumului

În loc de prefaţă: SCRISOARE CĂTRE DUHOVNIC

1. AGRESIUNEA
2. AMĂGIREA
3. CLEVETIREA
4. CUVÂNTUL SCRIS
5. DEPENDENŢA
6. EROTISMUL
7. FURTUL
8. HAOSUL
9. IDENTITĂŢI FALSE
10. JUDECĂTORII
11. LENEVIREA
12. NĂLUCIRILE
13. OCHII
14. PĂCATUL
15. RISCURILE
16. SINGURĂTATEA
17. TIMPUL
18. TRĂDAREA
19. URA
20. VINOVĂŢIA
21. ZARVA

 

MENIU
alte rubrici ale sitului
Ce este nou!
updated
Intrebari si raspunsuri
rubrica noua !
Despre spiritualitatea ortodoxa
Dosare ortodoxe
rubrica noua !
Un prim dosar:
cazul Tanacu
Mari duhovnici
in viata si adormiti
Media ortodoxa
photos - film - audio
analize internet
Traduceri
teologie si duhovnicie
Spiritualitatea ortodoxa
Despre noi
Patericul adnotat
Patericul Egiptean
Eseuri
updated
Mihai Neamtu, Nistea Iulian, Dinu Grigore Mos, Radu Teodorescu, Gheorghe Fedorovici
Simone Weil
1909-1943
Poeme
Jurnal athonit
literatura si duhovnicie
Ileana Malancioiu
poeta
Nistea writers
simbol crestin vechi

INTERACTIV
participarea Dvs
Legaturile Dvs
inscrieti-va situl !
Harta Vizitatorilor
Priviti si lasati un semn pe harta
Forum !
Participati la discutii
My Guestbook
Vizitati si semnati
Cartea de oaspeti

 

Legaturi rapide
situri speciale
Icoane bizantine
icones grecques-byzantines
Intrebari si raspunsuri
spiritualitatea ortodoxa
Calendar ortodox !
2005, sinaxar
vietile sfintilor
Credo.ro
Portal Ortodox
Zambete din pantecele mamei
Ortodocsi din Paris
Orthodoxes à Paris
Biserica Ortodoxa Romana din Paris
Parohia Sfintii Arhangheli
Filocalia.ro
NOU !
Asociatia OrtodoxRoNet
NOU !
OrtRadio
situl emisiunii radio
L'Eglise Orthodoxe aujourd'hui (Paris)
Teognost.ro
Grupul si Editura Teognost
Laurentiu Dumitru
un site de pastoratie
a tinerilor
Echo orthodoxe
blog orthodoxe

 

  www.nistea.com -> Media ortodoxa -> Internet

Cristian Şerban
 

INTERNETUL

Tinerii în faţa provocării

 


5. DEPENDENTA

 

Cine utilizează des calculatorul conectat la Internet şi crede că nu poate deveni vreodată dependent, este ca cel ce obişnuieşte să se joace cu focul trăgând mare nădejde să nu se ardă. Iată o altă înşelare a acestei maşinării a noului mileniu: credinţa că poţi fi independent în alegeri şi mişcări, când de fapt în interior se produc mutaţii de gândire şi comportament. Un joc te captivează, eşti orb şi surd până atingi momentul maxim, şi atunci - confruntându-te cu finalul - te întrebi: Cum oare am pierdut atâta vreme cu acest joc banal, care nu mi-a adus nici un folos? Ştiu persoane care au jucat acelaşi joc timp de doi ani, un joc de copii, care avea patru comenzi - sus, jos, stânga, dreapta; dependenţa nu mai poate fi pusă la îndoială. Internetul dispune de multe arme, dar de mirare este cum ne biruie chiar şi cu armele care par neînsemnate.
Aici e marea satisfacţie bolnăvicioasă: că poţi obţine o plăcere fadă şi falsă în câteva secunde, pe când dacă aceeaşi plăcere ai vrea să o ai în viaţa reală ţi-ar lua multă cheltuială de energie şi mult timp.
Că putem păcătui într-o secundă e un lucru ştiut, dar acest lucru nu ar trebui să ne bucure, ci să ne întristeze pentru că, de ce te apropii de Internet, jocuri pe calculatoare şi alte programe virtuale, tot mai mult te îndepărtezi de viaţa reală şi de frumuseţile ei aferente.
Celor care vor dovezi concrete despre dependenţă le-aş da exemplul celor care, în pas cu moda, stau la Internet ore fără număr, pentru a-şi satisface un orgoliu sau un capriciu şi a se lăuda, aşa cum se laudă beţivul cu un număr record de pahare băute sau fumătorul cu pachetele de ţigări pufăite. Un tânăr, o cunoştinţă din oraşul în care locuiesc, a fost dat ca persoană dispărută, căutat de echipaje de poliţie mai bine de 24 de ore. Părinţii lui aşteptau neliniştiţi să-l găsească undeva, zăcând într-un canal, bătut, mort sau jefuit. Pe când, tânărul nostru a venit acasă cu naturaleţe, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, după ce petrecuse 36 de ore la un Internet-café.
Recent, un tânăr din China a murit într-un Internet-café, după ce a jucat timp de 48 de ore un joc de strategie.
Chiar denumirea unor Internet Café-uri, a unor cluburi de acest gen indică noţiunea de dependenţă, căci multe se numesc: Gaming Maniacs, Internet Mania sau Internet All Night etc.
Dependenţa este prin urmare o boală. Medicii psihiatri au destule date să confirme că Internetul provoacă tulburări clinice, cu o cazuistică extrem de bogată. În cazul folosirii îndelungi a Internetului apare dependenţa însoţită de sevraj. Neliniştea, frica, anxietatea, agitaţia sunt specifice utilizatorului împătimit.
Furnizorii de vise şi fantezii nu vor obosi să lupte să atragă spre dependenţă cât mai multe victime[1], căci armele lor se ascut, se perfecţionează şi se fac mai puternice de la zi la zi. De aceea, în unele state, se duce o luptă destul de dificilă împotriva Internetului şi a relelor pe care le provoacă. În China se încearcă cenzurarea conţinutului site-urilor, în Singapore se blochează site-urile considerate a fi cu conţinut vătămător, Arabia Saudită filtrează traficul Internet prin intermediul unui server central, Siria şi Australia au luat recent măsuri asemănătoare. Internetul este un gigant greu de stăpânit, pentru că omului, dacă i-ai pus pe ceva ştampila cenzurat, cu atât mai mult doreşte parcă să săvârşească păcatul.
Repetatele eşecuri înregistrate în faţa Curţii Supreme a S.U.A. de promotorii legislaţiei privind cenzurarea Internetului evidenţiază vulnerabilitatea constituţională a actelor normative, neputinţa lor în faţa acestui colos care semnează bilete către iad.
Mă întreb: de unde au curaj şi resurse aceşti împătimiţi ai Internetului să uite de sine, de prieteni, de viaţă, de frumuseţile naturii, de Dumnezeu? Clar! Dacă ceva devine obsesie, dacă ceva creează dependenţă, atunci omul trebuie să se supună, şi din guvernator, aşa cum, din marea-I bunătate, l-a lăsat Dumnezeu, devine guvernat, devine o slugă umilă şi umilită.
Trebuie să ne silim a înţelege că dependenţa nu este bună în nici un fel, pasiunea te duce la patimă, patima te duce la păcat, iar păcatul aduce moartea.
Mulţi fără de dreapta chibzuinţă au sfârşit pentru o cauză care în ochii lor părea bună, înfometându-se în numele credinţei, vânzându-şi averile fără acordul familiilor, nevoindu-se, bătându-se, răbdând sărăcia, scârba, ofensa şi umilinţa. Dumnezeu nu vrea să faci din credinţă un idol şi să te baţi până la schilodire, să te omori prin înfometare, să vinzi averile părinţilor tăi. Ci pentru că El este şi Înţelepciune doreşte să pui chibzuinţă şi dreaptă socoteală în toate câte le faci. Deci chibzuinţa este necesară atât în cele înalte, care ţin de credinţă, de iubirea cu care suntem datori faţă de Dumnezeu, dar şi în cele mai de jos, în aceste lucruri pe care unii le consideră mărunte, în dependenţa faţă de un păcat.
Stăpânii Internetului, vânzătorii de plăceri ştiu bine să-şi vândă marfa. Ochii tăi, o dată hrăniţi cu imagini imorale, vor cere din ce în ce mai mult. Nici măcar durerea fizică[2] nu mai apare ca impediment în faţa acestei false fericiri de a trăi într-o lume virtuală şi deşănţată.
Chiar şi pe Internet putem pune în acţiunile noastre discernământ, bucuria lucrului chibzuit, foamea pentru lucrul de folos, neaprinderea patimii, dreapta socoteală, frâna, înţelepciunea, şi vom constata că dintr-o dată destinul se va schimba în bine.
Un mare duhovnic român, Arsenie Papacioc, ca un adevărat trăitor în Hristos, spunea că dacă iubim suferinţa şi greutăţile, atunci Dumnezeu ne va fi dator, iar dacă Îl hulim pe Creator atunci când avem o primejdie sau o boală, atunci ne facem noi datori faţă de El.
Oricum, renunţarea la vicii şi la dependenţa de calculatoare şi la orice patimă este răsplătită de Dumnezeu, ca orice aplecare spre bine, cu binecuvântare şi purtare de grijă, asta pentru că Dumnezeu nu rămâne niciodată dator.

 

__________________________________

[1] Căci ei nu dorm până nu făptuiesc rău şi nu-i mai prinde somnul până nu fac pe cineva să cadă. (Pilde 4, 16)

[2] Întunece-se ochii lor ca să nu vadă şi spinarea lor încovoaie-o pentru totdeauna. (Romani 11, 10)