PACE CELOR CE VIN — BUCURIE CELOR CE RÃMÂN — BINECUVÂNTARE CELOR CE PLEACÃ



CUPRINS
cuprinsul volumului

În loc de prefaţă: SCRISOARE CĂTRE DUHOVNIC

1. AGRESIUNEA
2. AMĂGIREA
3. CLEVETIREA
4. CUVÂNTUL SCRIS
5. DEPENDENŢA
6. EROTISMUL
7. FURTUL
8. HAOSUL
9. IDENTITĂŢI FALSE
10. JUDECĂTORII
11. LENEVIREA
12. NĂLUCIRILE
13. OCHII
14. PĂCATUL
15. RISCURILE
16. SINGURĂTATEA
17. TIMPUL
18. TRĂDAREA
19. URA
20. VINOVĂŢIA
21. ZARVA

 

MENIU
alte rubrici ale sitului
Ce este nou!
updated
Intrebari si raspunsuri
rubrica noua !
Despre spiritualitatea ortodoxa
Dosare ortodoxe
rubrica noua !
Un prim dosar:
cazul Tanacu
Mari duhovnici
in viata si adormiti
Media ortodoxa
photos - film - audio
analize internet
Traduceri
teologie si duhovnicie
Spiritualitatea ortodoxa
Despre noi
Patericul adnotat
Patericul Egiptean
Eseuri
updated
Mihai Neamtu, Nistea Iulian, Dinu Grigore Mos, Radu Teodorescu, Gheorghe Fedorovici
Simone Weil
1909-1943
Poeme
Jurnal athonit
literatura si duhovnicie
Ileana Malancioiu
poeta
Nistea writers
simbol crestin vechi

INTERACTIV
participarea Dvs
Legaturile Dvs
inscrieti-va situl !
Harta Vizitatorilor
Priviti si lasati un semn pe harta
Forum !
Participati la discutii
My Guestbook
Vizitati si semnati
Cartea de oaspeti

 

Legaturi rapide
situri speciale
Icoane bizantine
icones grecques-byzantines
Intrebari si raspunsuri
spiritualitatea ortodoxa
Calendar ortodox !
2005, sinaxar
vietile sfintilor
Credo.ro
Portal Ortodox
Zambete din pantecele mamei
Ortodocsi din Paris
Orthodoxes à Paris
Biserica Ortodoxa Romana din Paris
Parohia Sfintii Arhangheli
Filocalia.ro
NOU !
Asociatia OrtodoxRoNet
NOU !
OrtRadio
situl emisiunii radio
L'Eglise Orthodoxe aujourd'hui (Paris)
Teognost.ro
Grupul si Editura Teognost
Laurentiu Dumitru
un site de pastoratie
a tinerilor
Echo orthodoxe
blog orthodoxe

 

  www.nistea.com -> Media ortodoxa -> Internet

Cristian Şerban
 

INTERNETUL

Tinerii în faţa provocării

 


7. FURTUL

 

Internetul este un bazar. Iar la bazar, doar cei cu mintea slabă se duc să cumpere cele mai ieftine şi cele mai proaste lucruri. În plus, furnizorii de plăceri on-line ştiu să negocieze la sânge, partea întunericului fiind mulţumită dacă îi dai şi un deget, numai să nu fii al lui Dumnezeu.
Admitem aici că sunt persoane destul de tari care nu se lasă robite de jocuri, de afaceri oneroase, de imagini imorale şi de alte patimi. Ceva însă tot trebuie să faci greşit în faţa calculatorului, căci ecranul nu este icoană ca să stai în faţa lui să te rogi.
În virtutea acestui gând, constat că la fel cum industria plăcerilor este diversificată, la fel şi cea a înşelăciunii. Poate nu ne robesc imaginile cu tentă erotică, dar dacă am furat, nu putem avea o conştiinţă trează şi nepătată[1].
Ori Internetul îţi oferă o aşa mare varietate de posibilităţi de a obţine gratis ce nu este al tău, încât graniţa dintre furt şi legalitate uneori este foarte subţire. Sunt cunoscute zecile şi sutele de motoare care te introduc în calculatoarele altora, pentru a te hrăni din plin cu muzică, filme, programe, softuri şi alte documente. Presupunem că acesta este răul cel mai mic, deşi se încalcă nişte drepturi legale.
Voi zăbovi însă asupra altor feluri de fraudă, încurajate subtil şi foarte abil.
De pildă, tot mai mulţi elevi, studenţi, profesori sau chiar scriitori apelează la plagiatul on-line. Două comenzi – Copy şi Paste – asigură „succesul” unei operaţiuni de plagiat. Lucrările de seminar, temele de casă, referatele, eseul, teza de doctorat sau chiar cărţi întregi pot fi plagiate în câteva minute. Miliardele de documente World Wide Web îngreunează vizibil procesul descoperirii plagiatului. Un studiu american, efectuat de o firmă specializată pe un număr de două mii de lucrări, a scos în evidenţă că un sfert din texte erau copiate cuvânt cu cuvânt prin procedeul mai sus amintit. Unii şi-au făcut o profesie din acest furt, aparent mic[2], şi nu mai miră pe nimeni sutele de site-uri care te invită să-ţi ridici lucrarea de diplomă sau de doctorat.
În şase universităţi australiene unul din cinci studenţi foloseşte materiale de pe Internet, după cum arată un studiu recent. Vreau să mă fac bine înţeles! E de apreciat că Internetul oferă o mare bogăţie de informaţii: hărţi, atlase, cărţi on-line, biblioteci virtuale. Dar nu este de apreciat când cineva copiază un material cu neruşinare, prezentându-l ca pe o creaţie proprie.
Am început cu furturile mai mici pentru a ajunge la cele care, cu adevărat, ar trebui să ne îngrijoreze. O fraudă des întâlnită, o formă de furt prin Internet este solicitarea de taxe. Sunt deja de notorietate scrisorile nigeriene. În acest tip de fraudă i se solicită persoanei vizate să plătească în avans o serie de taxe, urmând ca pentru acest lucru să primească un bonus în bani, un cadou sau alte facilităţi. Victima plăteşte aceste taxe şi, evident, nu primeşte nimic în schimb.
Există de asemenea posibilitatea ca prin furt de identitate să schimbi itinerariul unor mărfuri sau să obţii date confidenţiale despre câte persoane vrei tu, prin solicitarea completării unui formular. Nu poţi obţine multe lucruri de pe Internet dacă nu-ţi dai datele personale. Completând un formular, poţi fi identificat şi, evident, verificat.
Furtul de identitate, utilizarea unor cecuri, obţinerea de parole, frauda prin carduri copiate de pe site-uri nesecurizate, fraude prin fictive programe de investiţii, iniţierea de scheme de câştig piramidale, phishingul[3] sunt tot atâtea modalităţi de a scoate bani mulţi de la oameni nevinovaţi. Se poate vorbi aşadar de o adevărată industrie a furtului pe Internet. Deja operaţiunile de a stoarce bani de la nevinovaţi au nume de cod: escrow, phishing, bussines/employment, de unde se constată că Internetul este un hoţ abil şi inventiv.
Relele acestea poate par mici, dar dacă Sfinţii Părinţi ne indică faptul că aceste rele mici sunt premergătoare altora mai mari, trebuie să le dăm crezare[4].
Realitatea că eşti urmărit tot timpul, că poţi fi supus agresiunii, că dintr-un cetăţean liniştit poţi deveni o victimă, că mulţi se pot folosi de tine, de ceea ce faci sau vorbeşti, că nu ai confidenţialitate, că poţi fi chiar tu tentat să furi nu poate fi contestată.
Recent în România poliţiştii au anihilat o reţea de tineri care se ocupa „cu succes” de înşelăciuni pe Internet. Trei capi ai reţelei aveau în subordine mai multe zeci de tineri. Unii se ocupau cu obţinerea parolelor, alţii cu corespondenţa, alţii cu ridicarea banilor de la bănci. Tinerii contactau administratorii unor site-uri de licitaţii, obţineau parole de acces şi utilizator, lansau oferte fictive către cetăţeni străini, oferte de telefoane mobile, tehnică şi aparatură electronică, şi în baza acestor oferte primeau sume în avans. O sută de europeni au căzut în plasa inventivilor noştri conaţionali, care au reuşit într-un timp record să scoată un „profit” de peste 250 000 de dolari.
Cum să vorbeşti de un aspect moral acolo unde moralitatea nu există deloc? Totuşi, e bine de ştiut că Dumnezeu nu doarme şi că cei care vor fi făcut rele şi furturi, chiar de vor fi arestaţi, bătuţi şi schingiuiţi, pe lângă tribunalul omenesc, vor răspunde şi în faţa instanţei divine. Pentru cel care lucrează fărădelegea, sentinţa Creatorului este cu atât mai dureroasă cu cât este veşnică. O instanţă omenească poate fi păcălită, dar dreptatea dumnezeiască este extrem de vigilentă.
O altă tendinţă în pas cu noua tehnologie este cea legată de votul digital. Electorii îşi pot alege preşedintele fără să se mai deplaseze la urne, doar printr-o procedură care nu ia decât câteva minute, accesând Internetul. Este de lăudat faptul că inovatorii se gândesc la timpul omului, timp pe care acesta îl poate dedica altor activităţi, dar ce ne facem cu credibilitatea votului electronic?
Pot eu să fiu surd şi mut când ştiu precis că votul electronic poate fi uşor fraudat? Trăim vremuri în care lumea reală este transformată într-o societate digitală. Progresul ne sileşte să primim şi aceste lucruri, aşa cum pe rând „ne-am îndrăgostit” de automobil, telefon, avion, video sau cinematograf. Suntem oare în stare să primim această lume digitală, care pare un semn al vremurilor de pe urmă? Fiecare poate răspunde în dreptul lui. Nu sunt împotriva progresului, dar sunt împotriva ideii ca progresul să se facă indiferent dacă cere victime omeneşti.

Exact ca un semn al vremurilor de apoi, victimele sunt tot atâţia posesori de calculator, atât de mulţi încât nici nu pot fi număraţi. Nici nu este de mirare, pentru că fărădelegea sporeşte uimitor[5]. În fapt, nu suntem prima civilizaţie care se apropie de apogeu. Iar istoria a demonstrat implacabil că, o dată ajunse la apogeu, chiar şi cele mai strălucitoare civilizaţii au căzut din cauza imoralităţii, desfrâului şi neascultării de Dumnezeu.

 

__________________________________

[1] Să nu furi! (Ieşire 20, 15)

[2] Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun. (Pilde 9, 11)

[3] Phishing - operaţiunea prin care, folosindu-se de o identitate falsă, cineva convinge victimele să divulge informaţii secrete, parole, numărul de cont bancar, numărul cardului de credit etc.

[4] Nici un desfrânat sau necurat, sau lacom de avere, care este închinător la idoli, nu are împărtăşire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. (Efes. 5, 5) [s.n.]

[5] Să nu pierzi cu cei necredincioşi sufletul meu şi cu vărsătorii de sânge viaţa mea, întru ale căror mâini sunt fărădelegi. (Psalm 25, 9-10)