PACE CELOR CE VIN — BUCURIE CELOR CE RÃMÂN — BINECUVÂNTARE CELOR CE PLEACÃ



CUPRINS
cuprinsul volumului

În loc de prefaţă: SCRISOARE CĂTRE DUHOVNIC

1. AGRESIUNEA
2. AMĂGIREA
3. CLEVETIREA
4. CUVÂNTUL SCRIS
5. DEPENDENŢA
6. EROTISMUL
7. FURTUL
8. HAOSUL
9. IDENTITĂŢI FALSE
10. JUDECĂTORII
11. LENEVIREA
12. NĂLUCIRILE
13. OCHII
14. PĂCATUL
15. RISCURILE
16. SINGURĂTATEA
17. TIMPUL
18. TRĂDAREA
19. URA
20. VINOVĂŢIA
21. ZARVA

 

MENIU
alte rubrici ale sitului
Ce este nou!
updated
Intrebari si raspunsuri
rubrica noua !
Despre spiritualitatea ortodoxa
Dosare ortodoxe
rubrica noua !
Un prim dosar:
cazul Tanacu
Mari duhovnici
in viata si adormiti
Media ortodoxa
photos - film - audio
analize internet
Traduceri
teologie si duhovnicie
Spiritualitatea ortodoxa
Despre noi
Patericul adnotat
Patericul Egiptean
Eseuri
updated
Mihai Neamtu, Nistea Iulian, Dinu Grigore Mos, Radu Teodorescu, Gheorghe Fedorovici
Simone Weil
1909-1943
Poeme
Jurnal athonit
literatura si duhovnicie
Ileana Malancioiu
poeta
Nistea writers
simbol crestin vechi

INTERACTIV
participarea Dvs
Legaturile Dvs
inscrieti-va situl !
Harta Vizitatorilor
Priviti si lasati un semn pe harta
Forum !
Participati la discutii
My Guestbook
Vizitati si semnati
Cartea de oaspeti

 

Legaturi rapide
situri speciale
Icoane bizantine
icones grecques-byzantines
Intrebari si raspunsuri
spiritualitatea ortodoxa
Calendar ortodox !
2005, sinaxar
vietile sfintilor
Credo.ro
Portal Ortodox
Zambete din pantecele mamei
Ortodocsi din Paris
Orthodoxes à Paris
Biserica Ortodoxa Romana din Paris
Parohia Sfintii Arhangheli
Filocalia.ro
NOU !
Asociatia OrtodoxRoNet
NOU !
OrtRadio
situl emisiunii radio
L'Eglise Orthodoxe aujourd'hui (Paris)
Teognost.ro
Grupul si Editura Teognost
Laurentiu Dumitru
un site de pastoratie
a tinerilor
Echo orthodoxe
blog orthodoxe

 

  www.nistea.com -> Media ortodoxa -> Internet

Cristian Şerban
 

INTERNETUL

Tinerii în faţa provocării

 


13. OCHII

 

Eşti ceea ce iubeşti să priveşti. Dacă îţi place să priveşti la lucruri bune, ziditoare, de folos şi ştii la o adică să-ţi fereşti privirea de cele vătămătoare, eşti un înţelept. Dacă, la polul opus, ochii privesc desfrânări, împreunări de tot felul, cuvinte scrise cu dulceaţă dar şi cu vicleşug, frumuseţe străină, atunci te vei face de bunăvoie dărâmător al templului sufletului tău.

Dacă am putea măcar o fărâmă din învăţăturile apostolilor să punem la inimă, mult ne-ar folosi. Cu înţelepciune de la Duhul Sfânt, Apostolul Pavel, dumnezeiesc părinte al neamurilor, a cunoscut neputinţa omului1 de a se feri de păcat, de slăbiciuni inerente, şi tot el ne-a dat remedii, adevărate reţete de salvare a sufletelor (vezi Epistolele sale).

Orice alt mădular, orice alt organ al trupului nostru uită după un timp necurăţia, starea de cădere. Mirosul trece mai greu, pipăitul nu o să-l simţi în palme după un timp, gustul trece cel mai repede, cele auzite vor fi şi ele uitate relativ repede. Ochii însă, văzul, în general, ne dau război. Porţi cu tine o imagine chiar zeci de ani şi observi că nu te părăseşte. Asta pentru că ochii sunt fereastră direct către inimă. Dacă ţi-ai deschis fereastra spre lucruri necuviincioase, atunci automat ochii tăi îţi vor răni inima. Dacă ţi-ai deschis inima spre lucruri de folos, atunci inima ta se va hrăni cu dulceaţă duhovnicească.

Chiar şi unii oameni căsătoriţi privesc la poze indecente ale corespondenţilor de pe Internet sau la filme vulgare în care oamenii se împreunează mai ceva ca animalele. E de mirare cum aceşti oameni mai au îndrăzneală să privească în ochii soţiei sau ai copiilor după ce au privit la astfel de obscenităţi! Mare lucru este să privim la lucrurile bune. Cugetarea la zidirea lui Dumnezeu, aşa cum ne învaţă unul dintre cei mai desăvârşiţi părinţi ai Bisericii Ortodoxe, Sfântul Vasile, este o şcoală a marii înţelepciuni. Când priveşti cu admiraţie natura, cerul, stelele, întocmirea văzduhului, fenomenele naturii, formele de relief, atunci dai slavă Creatorului, e ca şi cum te-ai ruga fără cuvinte.

Deci se poate să privim şi la lucruri bune, nu numai la cele care ne împing spre iad.

Dacă nu ar fi înţeles gravitatea căderii prin ochi, Marele Vasile nu ar fi separat altarul bisericii de adunarea de credincioşi. Cum aflăm din viaţa Sfântului, s-a făcut aceasta pentru că un diacon privea cu ochi poftitori spre o femeie.

Un alt semn al importanţei ochilor în războirea cu noi, cu lumea şi cu ispitirile este dat de prezenţa în mii de locuri a cuvântului ochi în Sfânta Scriptură. Greu de numărat fiind de câte ori apare cuvântul ochi în textul biblic, folosindu-se de el, Dumnezeu vrea să ne deschidă mintea să sesizăm cât de grea este căderea prin ochi.

Mântuitorul Hristos a vindecat surzi dar şi orbi, nu pentru că a fost un posesor de bioenergie, nu pentru că a fost vraci sau terapeut. Fiind Fiul lui Dumnezeu, Hristos a vindecat surzi şi orbi ca să înţelegem că deschiderea ochilor noştri sufleteşti şi auzirea glasului lui Dumnezeu sunt mult mai importante. Se arată fără preget în Sfânta Tradiţie că este de preferat să ai o neputinţă fizică decât să rişti mântuirea sufletului tău. Pentru a îndepărta o ispită, o muceniţă a lui Hristos şi-a scos ochii (precum a făcut şi un argintar), iar după acest gest, mărturisind prin faptă cuvântul Evangheliei, a putut muta munţi din loc la propriu şi săvârşi prealăudate minuni.

Puţini oameni iau astăzi aminte la cuvântul dumnezeiesc din Evanghelie care ne atenţionează că ar fi mai bine să ne ciuntim mădularele pământeşti decât să dobândim focurile cereşti. Tot mai mulţi, în frunte cu mine, ne hrănim ochii cu multă dulceaţă fără ca măcar să roşim de mulţimea şi duhoarea păcatului care se aşterne în noi şi în faţa ochilor. Păcatul cu ochii intră direct în inimă, iar în inima noastră locul de frunte trebuie să-L aibă Hristos.

Declaraţia unui medic român din Direcţia de Sănătate Publică vine să reliefeze ce efect are calculatorul asupra organismului şi în special asupra ochilor. Petrecând mult timp în faţa calculatorului, cei mai afectaţi sunt ochii. Alte simptome: gâtul înţepenit, vederea înceţoşată, dureri de degete şi de încheieturi. Bine ar fi să nu dăm vina pe calculator neapărat, ci mai mult pe inconştienţa celor care lucrează într-un astfel de mediu. La asaltul asupra ochilor se mai adaugă, după ore prelungite de Internet, şi senzaţia de nisip în ochi, dureri în zona cervicală şi lombară. Mai expuşi la agresiunea asupra ochilor sunt cei care lucrează în programare, stocări de date, editare, grafică pe calculator.

Sunt şi persoane care nu resimt tulburările amintite, dar procentul celor care acuză dureri de coloană şi tulburări de vedere este mare. Medicii recomandă maxim şase ore de lucru pe zi pentru cei care sunt angajaţi în domeniu, cu dese controale medicale, cu pauze de zece minute la fiecare oră. Purtarea unor ochelari protectori devine aproape obligatorie. Iată câteva remedii a ceea ce generic poate fi numit „răul de calculator”: plimbările în natură sau chiar plimbări scurte în camera de lucru, desprinderea din când în când a vederii de ecranul computerului, îndreptarea coloanei vertebrale, abordarea unei poziţii corecte.

Nu sunt puţini cei care după lucru prelungit la calculator trec la înghiţirea nerecomandată a unor antiinflamatoare, medicamente ce de multe ori diminuează simptomele, în special durerile, dar nu tratează cauza.

A ne proteja sănătatea, în general, şi sănătatea ochilor noştri, în special, este un lucru de bun simţ, despre care ar trebui să avem cunoştinţă toţi oamenii.

Dumnezeu a ştiut din veşnicie căderea oamenilor, de aceea ne-a lăsat prin profeţi şi prooroci cuvânt de învăţătură valabil până la sfârşitul veacurilor.

Riscul în a ne pierde echilibrul interior, sănătatea, condiţia umană şi mântuirea a fost evaluat în urmă cu mii de ani2. Privitul femeii străine este o boală pentru suflet, care a răpit şi oameni tari în Duh sau înţelepciune (şi-i amintesc în treacăt pe David şi Solomon, care au căzut amândoi prin femei; unul a pierdut harul dumnezeiesc, celălalt, poftind la desfrânare, a căzut în idolatrie).

Ochii celor mândri3 le sunt armă împotrivă, ceea ce demonstrează că, spre deosebire de alte păcate, păcatul prin ochi are repercusiuni atât în viaţa pământească, cât şi în cea veşnică. Urât este să privim lucruri desfrânate şi necuviincioase, ca mai apoi să ne apropiem să privim chipul nevinovat al Maicii Domnului. Dacă faţă de oameni căpătăm îndrăzneală, cum oare vom avea curaj să îi cerem ceva Maicii Domnului după ce am săvârşit păcatul cu ochii?

Plecaţi privirea când sunteţi în faţa icoanelor Maicii Domnului, voi, cei care aţi păcătuit, în frunte cu mine!

Pentru că dacă ai privit atâtea chipuri pătimaşe, păcătuind în sinea ta, cum poţi afirma că, privind cel mai sincer, cel mai curat, cel mai desăvârşit chip de femeie, cel al Maicii Domnului, al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, poţi păstra curăţenia gândului tău? La fel se întâmplă cu femeile care au desfrânat şi au poftit cu ochii. Mai au ele îndrăzneală să privească spre chipul Mântuitorului Hristos?

Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea! - ne spune Mântuitorul. Dar pentru asta e necesar să fi vărsat măcar o singură lacrimă pentru amarul păcatelor noastre.

Să nu ne treacă nici măcar o clipă prin cap că Dumnezeu are lucruri mai importante de făcut decât să ne măsoare nouă păcatele cu ochii!

Dumnezeu este Atoatevăzător şi, prin urmare, ceea ce vom vedea cu ochii noştri şi vom pune la suflet, acelaşi lucru Îl va vedea şi Creatorul4.

Ochii lui Dumnezeu5 nu sunt ca ai oamenilor, care, dacă văd un chip frumos, se robesc şi se îmbată cu ideea că purtătorul acelui chip trebuie să aibă şi o inimă bună. Oamenii nu pot vedea inima şi intenţiile viitoare ale omului, oricât s-ar chinui. Dumnezeu vede direct în inimă şi în rărunchii noştri.

Ba încă suntem ruşinaţi de animale pentru neputinţa de a vedea. Delfinii, după cum o arată un experiment recent, pot „vedea” anumite obiecte, chiar dacă obiectele sunt într-o ladă. Pronia divină le permite delfinilor ca, printr-un sistem natural de ultrasunete, aceste animale să „vadă” prin pereţii unei epave sau ai unei lăzi obiectele care se află în interior. Prin urmare, ceea ce pentru om apare ca o simplă ladă, pentru delfin apare ca o ladă care conţine ceva.

Neputinţa omului este evidentă şi mă întreb firesc: dacă noi nu putem avea agerimea vederii unui animal, cum de avem îndrăzneală să cerem să vedem îngeri, minuni, faţa lui Dumnezeu, ca mai apoi să credem? Putem noi oare să vedem lucruri cereşti atâta vreme cât nici lucrurile pământeşti nu le vedem decât parţial?

Ochii, mai mult decât gura, mâinile păcătoase sau urechea care pofteşte bârfe, mai mult decât nările care vor mirosuri îmbătătoare, au puterea de a ne trage spre partea întunericului. Ochii sunt expresia şi lumina sufletului. Dacă păcătuieşti cu ochii, cum fac mulţi dintre posesorii de computere, faci păcat şi cu trupul şi cu sufletul.

Şi trupul şi sufletul ne vor fi judecate după dreptatea dumnezeiască pentru toate câte le-am văzut sau am poftit prin ochi.

Sunt multe lucruri pe care putem să le iubim. Să iubim sănătatea şi chibzuinţa, ca să putem rezista în vâltoarea aceasta cotidiană care ne trage spre păcat. Să iubim sfatul bun al medicilor care se îngrijesc de ochii noştri, aceste organe atât de importante pentru noi. Iubeşte să Îl urmezi pe Dumnezeu şi să mai cobori şi în inima omului, să nu mai judeci mereu după chip şi aspect. Iubeşte povaţa dumnezeieştilor Scripturi, dar şi certarea din acestea, căci mai bine este să fii certat, bătut, umilit, orb, surd şi mut aici pe pământ şi să petreci mai apoi cu sfinţii, decât să fii aici un rege desfrânat şi alintat cu toate plăcerile, dar dincolo să cunoşti viermele cel neadormit şi chinurile necuraţilor diavoli.

 

__________________________________

1 Nu vă amăgiţi: nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. (I Corinteni 6, 9)

2 Dacă ochii tăi vor privi la femei străine […] vei fi ca unul care stă culcat în mijlocul mării, ca unul care a adormit pe vârful unui catarg. (Pilde 23, 33)

3 Ochii celor mândri vor fi pogorâţi. (Isaia 5, 15)

4 Pentru că ochii Domnului supraveghează cărările omului şi vede toţi paşii lui. (Iov 34, 21)

5 Nedreptatea lor nu se ascunde privirii mele. (Ieremia 16, 17)