PACE CELOR CE VIN — BUCURIE CELOR CE RÃMÂN — BINECUVÂNTARE CELOR CE PLEACÃ



CUPRINS
cuprinsul volumului

În loc de prefaţă: SCRISOARE CĂTRE DUHOVNIC

1. AGRESIUNEA
2. AMĂGIREA
3. CLEVETIREA
4. CUVÂNTUL SCRIS
5. DEPENDENŢA
6. EROTISMUL
7. FURTUL
8. HAOSUL
9. IDENTITĂŢI FALSE
10. JUDECĂTORII
11. LENEVIREA
12. NĂLUCIRILE
13. OCHII
14. PĂCATUL
15. RISCURILE
16. SINGURĂTATEA
17. TIMPUL
18. TRĂDAREA
19. URA
20. VINOVĂŢIA
21. ZARVA

 

MENIU
alte rubrici ale sitului
Ce este nou!
updated
Intrebari si raspunsuri
rubrica noua !
Despre spiritualitatea ortodoxa
Dosare ortodoxe
rubrica noua !
Un prim dosar:
cazul Tanacu
Mari duhovnici
in viata si adormiti
Media ortodoxa
photos - film - audio
analize internet
Traduceri
teologie si duhovnicie
Spiritualitatea ortodoxa
Despre noi
Patericul adnotat
Patericul Egiptean
Eseuri
updated
Mihai Neamtu, Nistea Iulian, Dinu Grigore Mos, Radu Teodorescu, Gheorghe Fedorovici
Simone Weil
1909-1943
Poeme
Jurnal athonit
literatura si duhovnicie
Ileana Malancioiu
poeta
Nistea writers
simbol crestin vechi

INTERACTIV
participarea Dvs
Legaturile Dvs
inscrieti-va situl !
Harta Vizitatorilor
Priviti si lasati un semn pe harta
Forum !
Participati la discutii
My Guestbook
Vizitati si semnati
Cartea de oaspeti

 

Legaturi rapide
situri speciale
Icoane bizantine
icones grecques-byzantines
Intrebari si raspunsuri
spiritualitatea ortodoxa
Calendar ortodox !
2005, sinaxar
vietile sfintilor
Credo.ro
Portal Ortodox
Zambete din pantecele mamei
Ortodocsi din Paris
Orthodoxes à Paris
Biserica Ortodoxa Romana din Paris
Parohia Sfintii Arhangheli
Filocalia.ro
NOU !
Asociatia OrtodoxRoNet
NOU !
OrtRadio
situl emisiunii radio
L'Eglise Orthodoxe aujourd'hui (Paris)
Teognost.ro
Grupul si Editura Teognost
Laurentiu Dumitru
un site de pastoratie
a tinerilor
Echo orthodoxe
blog orthodoxe

 

  www.nistea.com -> Media ortodoxa -> Internet

Cristian Şerban
 

INTERNETUL

Tinerii în faţa provocării

 


16. SINGURATATEA

 

Cu toate că un utilizator al Internetului poate să ajungă la zeci de mii de kilometri într-o secundă, cu toate că se înconjoară de zeci de cunoscuţi şi parteneri de discuţie, patima virtuală este mai mare decât plăcerea reală. A trăi virtual înseamnă a fi înconjurat de umbre, de fals şi de năluci. Şi atunci toţi aceia care speră să scape de singurătate prin intermediul calculatorului mai rău şi-o adâncesc.

Unii au temeritatea să-şi caute un partener pe Internet, poate tot din cauza singurătăţii, dar în majoritatea cazurilor, deşi găsesc repede un substitut de partener, au neplăcerea să constate că prietenul, prietena sau potenţialul soţ, soţie sunt mai mult atraşi de aventură, de păcate şi de desfrâu decât de a face un cuplu frumos, care să trăiască după bunul simţ, după glasul conştiinţei, în bună cuviinţă şi într-o petrecere dragă lui Dumnezeu.

Ca templu al destrăbălării, ce ar putea oferi Internetul la capitolul parteneri decât un „fiu al destrăbălării”?

Faptul că mergi în India, China, Noua Zeelandă într-o clipită este de apreciat. Internetul fuge mai repede ca vântul şi te poartă prin lumi de umbre, ca mai apoi, după ce s-a încheiat pelerinajul virtual, să te întorci, după ce ai închis calculatorul, în camera ta. Aici angoasele se vor amplifica, inclusiv singurătatea va părea mai neagră.

Ce dar minunat au aceia care îşi doresc să rezolve problemele de singurătate cu curaj! Aşteptând cu răbdare, trăind viaţa şi rugându-se bunului Dumnezeu.

O familie binecuvântată de Dumnezeu este o familie care odrăsleşte mulţi urmaşi ce se vor mântui. Aşa cum unii se odihnesc la umbra unui pom când e zăpuşeală, la fel o familie binecuvântată de Dumnezeu nu se poate naşte decât la umbra şi în odihna rugăciunii. Ori Internetul nu este rugăciune. Şansa să-ţi clădeşti o familie prosperă, să capeţi un partener frumos şi credincios pe Internet este aproape nulă. Pentru că acolo unde este patimă, Dumnezeu nu zăboveşte prea mult. Iar Internetul ne cheamă prin structura sa la patimi, desfrânări şi necurăţie.

Nicicând nu am văzut catalogat radioul sau televizorul ca un drog, aşa cum este văzut Internetul, şi aş dori să mă aplec spre un caz real, al unei adolescente din România, care, răpusă de drogul Internet, a ţinut neapărat să împărtăşească generaţiei sale din tristele ei experienţe „dobândite” din cauza dependenţei în care căzuse la un moment dat şi din cauza naivităţii şi a falsei credinţe că Internetul poate oferi lucruri bune şi frumoase.

„Nu cunoşteam pe nimeni şi nu ştiam ce trebuie să fac exact când am fost prima oară singură la o sală de net. Dar pentru că o prietenă mă învăţase cum se intră pe Mirc, mi-am adus aminte perfect ce trebuia să fac. Încetul cu încetul, Internetul a devenit o obsesie pentru mine şi îi cunoşteam pe toţi de acolo, mă împrietenisem cu toţi de la sală, mi se părea ceva nemaipomenit.

La un moment dat, nu mă mai duceam la şcoală. Stăteam ore în şir la calculator şi, pentru că ajutasem la căratul de mobilier, patronul sălii mi-a dat voie să stau multe ore gratis.

Mă duceam la şcoală o zi pe săptămână sau două zile la două săptămâni. Diriginta a fost la mine acasă şi a vorbit cu tata. Tata mi-a făcut morală, iar eu am promis că nu mă mai duc la Internet. Nu a durat decât o zi şi m-am întors la obsesia mea. Am început să chiulesc zile în şir. Prin intermediul Internetului am cunoscut nişte constănţeni. Ei au venit la Ploieşti şi mi s-a părut că sunt drăguţi. Am aflat că cineva s-a dus să-i spună mamei mele despre relaţia mea cu constănţenii. M-am speriat, am luat 200.000 din casă şi cu aceşti bani am ajuns la Constanţa. În tren eram singură. Din când în când, mai ieşeam să fumez câte o ţigară. Îmi luasem şi hainele, pentru că eu credeam că n-o să vină nimeni după mine.

În Constanţa am mers la un Internet Café şi am intrat în vorbă cu băieţii. Am cunoscut şi alţi tipi, şi am stat cu ei până la două noaptea. După două noaptea am intrat din nou la Internet Café, şi am rămas acolo până dimineaţa. Părinţii mei au fost la primărie şi au aflat prin intermediul cuiva la ce sală de Internet sunt. Dimineaţa m-am trezit cu ei în uşa Internet Café-ului din Constanţa. A fost o experienţă traumatizantă, pe care nu o să o uit niciodată”1.

Pasajul din scrisoarea acestei minore ne poate releva cât de înşelătoare sunt prieteniile pe Internet, cât de mare este diferenţa între real şi virtual. Singurătatea, curiozitatea, naivitatea sunt elemente care conduc la dependenţa de Internet. Scrisoarea nu arată însă orori mai mari, care sunt realităţi ale zilelor noastre. Mulţi tineri, şi din păcate foarte mulţi sub 18 ani, sunt pierduţi cu totul în acest abis fără fund care este Internetul şi sunt sclavii sexului virtual sau chat-ului, sunt adepţii furtului, pirateriei de filme şi jocuri, victime ale proxenetismului etc.

E bine să nu facem păcatul, indiferent cine ne va sfătui să îl facem2. Şi de ascultăm glasul trupului, iar nu pe cel al inimii sau al conştiinţei, este şi mai rău.

Singurătatea nu-i dă dreptul nimănui să săvârşească păcat, cu atât mai mult cu cât nu suntem niciodată singuri. Dumnezeu nu este ceva abstract, care să fie în afara fiinţei noastre. Dumnezeu este în inima fiecăruia dintre noi3, şi atunci a te considera singur, părăsit, ignorat, îndepărtat de darurile Sale înseamnă a păcătui în dreptul iubirii pe care Creatorul ne-o oferă prin purtarea Sa de grijă.

Prin urmare, Dumnezeu este adevăratul remediu atunci când dinţii singurătăţii vor să muşte.

Dacă nu punem înainte darurile dumnezeieşti4 şi vom căuta căi mocirloase, vom schimba un păcat cu altul. Deznădejdea în singurătate este lepădare de Dumnezeu, deznădejdea e semn de necredinţă.

Dacă Dumnezeu, Atotputernic fiind, umple tot spaţiul şi tot timpul, pentru că nimic nu-L poate cuprinde sau înconjura, cum crezi că Acelaşi Dumnezeu nu va umple şi golul lăsat în inima ta de o persoană atunci când te-a părăsit? Singurătatea a fost iubită de atâţia sihaştri pentru că acolo în pustietăţi sau grote Dumnezeu era cu ei. Şi unde este Acesta, nimic nu poate egala căldura, apropierea, pronia, purtarea de grijă a Fiinţei Absolute. Cei care vor să scape de singurătate se vor mântui de acest neajuns, iar cine iubeşte singurătatea şi-şi va lega destinul de Dumnezeu se va mântui de toate patimile.

S-au învrednicit atâţia oameni să vorbească cu Dumnezeu tocmai prin aceea că se smereau, se făceau mici, chiar împăraţi fiind, şi cereau ajutor. Dar toţi aceştia - prooroci, profeţi, Apostoli, ucenici sau aleşi - au nădăjduit permanent numai spre Dumnezeu, iar nu spre om5.

Internetul ne învaţă să mergem în sens invers, adică să nădăjduim în om sau, mai rău, în prognoze astrale, ghicitorii sau horoscop. Dacă vrem să scăpăm de singurătate, nu trebuie să căutăm nici la Internet, nici la vrăjitoare, nici la ursitoare, nici la nimic din ce este „leac” omenesc. Dacă vrem, cu adevărat, să punem capăt singurătăţii noastre, nu va fi poate necesară învăţarea Sfintei Scripturi pe de rost, dar va trebui din toată inima să ascultăm glasul cel plin de dragoste al Mântuitorului, care nicicând nu intră în viaţa, sufletul sau în casa noastră cu forţa6.

Singurătatea este pentru omul credincios un dar, iar nu o pedeapsă. Sigur că Dumnezeu, în marea Sa dragoste pentru om, a zis că nu este bine ca omul să fie singur. Dar de aici trebuie să înţelegem că se propovăduieşte dragostea cea curată, cea frumoasă, dragostea imitatoare a celei din sânul Sfintei Treimi.

Dragostea dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt cu nimic nu poate fi ajunsă ca înălţime şi frumuseţe. Numai gândindu-ne la faptul că nici o lucrare a Uneia dintre cele trei Persoane dumnezeieşti nu se face fără acordul şi participarea Celorlalte două, şi deja avem un tabel definitoriu pentru ce va să însemne iubire desăvârşită.

Dacă inima noastră jinduieşte după cineva, e bine să nu ne grăbim, ci să facem inima noastră să jinduiască spre ceva, şi acest ceva să fie iubirea curată şi plăcută lui Dumnezeu, nu desfrâul sau păcatul7.

Cheia scăpării din ghearele singurătăţii este aşadar la Dumnezeu. Nu stă în puterea Internetului decât să ne dezamăgească8. Nu toţi cei de pe Internet au patima desfrânării. Dar mă întreb: ce fac cu celelalte păcate, care sunt poate mai mici, dar dispun de armată multă? Le vor birui oare, aşa mici cum sunt, sau, invers, vor fi biruiţi?

Pentru fiecare dintre problemele pe care le întâmpinăm aici pe pământ avem rezolvare. Şi de fiecare dată, Dumnezeu intervine admirabil cu daruri, exact atunci când avem nevoie. Şi pentru cei foarte căzuţi există soluţii de redresare9. Nimeni nu scapă în această viaţă de tristeţea de a fi bolnav, de apăsarea aproapelui, de dureri, de necazuri sau ispite. De aceea, Dumnezeu ne-a lăsat nădejdea, o componentă a „triadei iubirii” de Creator, care poate în mod minunat să suplinească şi lipsa unei persoane, atunci când aceasta nu e prezentă sau întârzie să apară. Nădejdea este soră cu credinţa.

Cu acest gând să rămânem, că dacă Îl ai pe Dumnezeu în viaţa ta, niciodată nu vei fi singur. Iar dacă totuşi singurătatea va scoate capul să te biruiască, ieşi la bătaie cu cele trei arme de excepţie - credinţa, nădejdea şi dragostea - şi atunci vei birui tu10.

 

__________________________________

1 Ziarul Opinia Românească, An VII, Nr. 104 / 6-12 mai 2005.

2 Fericit bărbatul care nu a stat în sfatul necredincioşilor. (Psalm 1, 1)

3 …genele Lui cercetează pe fiii oamenilor. Domnul cercetează pe cel drept şi pe cel necredincios. (Psalm 10, 4-5)

4 Domnul este întărirea celor ce se tem de El, aşezământul Lui îl va arăta lor. (Psalm 24, 15)

5 În ziua necazului meu, Domnul a fost întărirea mea. (Psalm 17, 21)

6 Iată, stau la uşă şi bat: de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. (Apocalipsă 3, 20)

7 Către Tine au strigat şi s-au mântuit, în Tine au nădăjduit şi nu s-au ruşinat. (Psalm 21, 5)

8 Toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine nu se vor ruşina, să se ruşineze cei ce fac fărădelegi… (Psalm 24, 3)

9 Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul. (Psalm 30, 26)

10 Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul, fericit bărbatul care nădăjduieşte în El. (Psalm 33, 8)