PACE CELOR CE VIN — BUCURIE CELOR CE RÃMÂN — BINECUVÂNTARE CELOR CE PLEACÃ



CUPRINS
cuprinsul volumului

În loc de prefaţă: SCRISOARE CĂTRE DUHOVNIC

1. AGRESIUNEA
2. AMĂGIREA
3. CLEVETIREA
4. CUVÂNTUL SCRIS
5. DEPENDENŢA
6. EROTISMUL
7. FURTUL
8. HAOSUL
9. IDENTITĂŢI FALSE
10. JUDECĂTORII
11. LENEVIREA
12. NĂLUCIRILE
13. OCHII
14. PĂCATUL
15. RISCURILE
16. SINGURĂTATEA
17. TIMPUL
18. TRĂDAREA
19. URA
20. VINOVĂŢIA
21. ZARVA

 

MENIU
alte rubrici ale sitului
Ce este nou!
updated
Intrebari si raspunsuri
rubrica noua !
Despre spiritualitatea ortodoxa
Dosare ortodoxe
rubrica noua !
Un prim dosar:
cazul Tanacu
Mari duhovnici
in viata si adormiti
Media ortodoxa
photos - film - audio
analize internet
Traduceri
teologie si duhovnicie
Spiritualitatea ortodoxa
Despre noi
Patericul adnotat
Patericul Egiptean
Eseuri
updated
Mihai Neamtu, Nistea Iulian, Dinu Grigore Mos, Radu Teodorescu, Gheorghe Fedorovici
Simone Weil
1909-1943
Poeme
Jurnal athonit
literatura si duhovnicie
Ileana Malancioiu
poeta
Nistea writers
simbol crestin vechi

INTERACTIV
participarea Dvs
Legaturile Dvs
inscrieti-va situl !
Harta Vizitatorilor
Priviti si lasati un semn pe harta
Forum !
Participati la discutii
My Guestbook
Vizitati si semnati
Cartea de oaspeti

 

Legaturi rapide
situri speciale
Icoane bizantine
icones grecques-byzantines
Intrebari si raspunsuri
spiritualitatea ortodoxa
Calendar ortodox !
2005, sinaxar
vietile sfintilor
Credo.ro
Portal Ortodox
Zambete din pantecele mamei
Ortodocsi din Paris
Orthodoxes à Paris
Biserica Ortodoxa Romana din Paris
Parohia Sfintii Arhangheli
Filocalia.ro
NOU !
Asociatia OrtodoxRoNet
NOU !
OrtRadio
situl emisiunii radio
L'Eglise Orthodoxe aujourd'hui (Paris)
Teognost.ro
Grupul si Editura Teognost
Laurentiu Dumitru
un site de pastoratie
a tinerilor
Echo orthodoxe
blog orthodoxe

 

  www.nistea.com -> Media ortodoxa -> Internet

Cristian Şerban
 

INTERNETUL

Tinerii în faţa provocării

 


21. ZARVA

 

Ca un templu al plăcerilor care se respectă, Internetul are şi foarte mulţi adepţi. Este greşit raţionamentul că toţi cei care folosesc Internetul sunt sortiţi pierzării.

Tot ce este cu adevărat de folos minţii, sufletului, sporirii intelectuale Îi este bineplăcut şi lui Dumnezeu. Ce frumos este să constaţi că în zarva pe care o creează Internetul se găsesc şi lucruri bune, dacă nu chiar extraordinare! Bunăoară, cărţile de folos pentru suflet, site-urile creştin ortodoxe, forumurile de discuţii pe teme duhovniceşti, întrebările şi răspunsurile date de duhovnici renumiţi, muzica de cult sau clasică, bibliotecile on-line, site-urile de cultură generală sunt doar câteva exemple de lucruri folositoare.

Totuşi Internetul este şi va rămâne un instrument al neliniştii prin aceea că uneşte sute de popoare şi milioane şi milioane de utilizatori. În fapt, ca mijloc de comunicare, Internetul a cunoscut o explozie globală fără precedent şi o metamorfoză formidabilă1.

„Meritul” metamorfozei nu acoperă pagubele pe care Internetul le face în special sufletelor. Vitezele Internetului se dezvoltă zilnic în fiecare zonă a globului. Practic, în fiecare secundă păcatul creşte, se solidifică, se diversifică. Omul care foloseşte des Internetul, chiar dacă n-ar avea sunet (sistem audio), tot ar fi tulburat, pentru că e greu să faci faţă acestui stăvilar de oameni2, obiceiuri, apucături, pasiuni, obsesii.

Peste toate apucăturile, tronează ceea ce este numit generic entertainment. „Noul Babilon” asigură într-o fracţiune de secundă legătura cu cântăreţul preferat, cu idolul favorit. Generaţia noastră nu se sfieşte să folosească termenul idol. Faţă de începutul secolului trecut, când cu greu cineva putea avea propria-i muzică, pentru aceasta fiind necesară angajarea sau închirierea unei orchestre costisitoare, astăzi tehnologiile tip mp3 sau juke box permit ca în câteva secunde să poţi alege câteva mii de piese dintr-o mulţime de stiluri.

Spuneam că viteza este un atu al Internetului care greu poate fi contestat, dar faptul că acesta permite accesul şi la muzica care omoară sufletul este de plâns. Poate cineva să numere site-urile sataniştilor, cele ale neonaziştilor, ale microbiştilor înrăiţi, ale yoghinilor şi ale altor grupări? Fiecare grupare are muzica sa. Desfrânarea este „propovăduită” cu asiduitate3.

Sataniştii sunt direcţi, au muzica lor, ei fac idoli macabri din trupe care se numesc Death, Sodom, Obituary, Napalm Death, dar la o adică ei pot şi insinua, pentru că există stiluri muzicale în care solistul nu are nici un vers de cântat, ci doar grohăie, horcăie, urlă sau face spume la gură. Această aşa zisă muzică are, prin urmare, „acces internaţional”. Nu departe de aceste lătrături sordide sunt piesele cu înjurături explicite, specifice muzicii „de cartier” şi altor genuri ce derivă din acesta. Sunt promovate violenţa, împotrivirea faţă de autorităţi, atacul la persoană, sexul, drogurile, ţinutele indecente etc.

E o realitate pe care noi, cei care folosim Internetul, trebuie să o acceptăm: în multe cazuri, Internetul nu ne dă ce am vrea noi, ci ne dă ce vrea el.

Se poate ca unii dintre utilizatori să caute muzică decentă şi atunci merg către motoarele de căutare şi download. Sub un titlu cuminte şi decent, de multe ori la tine în calculator se încarcă o cu totul altă piesă muzicală, o piesă care ar putea, la fel, să poarte după ea, după moda vremii, un virus sau un spion informatic.

Nepăsarea în faţa acestei proliferări a păcatului prin Internet este moarte a sufletului4. Planurile de desfrânare sunt gândite de puţini, dar efectul „bulgăre de zăpadă” angrenează spre fapte rele şi pierzanie din ce în ce mai multe persoane.

Zarva, larma aceasta fără precedent a Internetului are darul de a scoate la iveală ce este mai urât în om. E vorba de dezumanizare, de paşi rapizi spre o nouă specie de oameni: sedentară, închinătoare la idoli, trasă la faţă, imorală, inconstantă, independentă faţă de un sistem de valori şi faţă de Dumnezeu. O specie gata să-şi sacrifice sănătatea şi familia pentru pasiunile ei şi satisfacerea viciilor. Nu sunt puţini aceia care uită şi de mâncare sau apă.

Hrana desfrânării este uneori prea tentantă ca utilizatorul Internetului să-şi mai aducă aminte şi de o altfel de hrană5 decât cea pe care i-o dă furnizorul de servicii în reţea.

Cartea Ecclesiastului ne învaţă că totul este deşertăciune, prin urmare, dacă Dumnezeu va voi, şi această cetate „sodomo-gomoristă” – Internetul – va pieri. Dumnezeu nu este responsabil pentru răul din lume, deoarece răul a venit prin oameni şi prin ispitirea perechii primordiale.

Lumea virtuală are antecedente, nu e ceva nou, şi stăm liniştiţi când ne gândim că Dumnezeu este biruitor în orice epocă, în orice ev. Viţelul de aur6 s-a pus pe foc, capiştile idoleşti s-au surpat sub greutatea bunei credinţe, vrăjitorii stăpâni ai mirajelor şi nălucirilor au sfârşit lamentabil, grădinile minune, vechile palate cu holuri somptuoase şi cu băi menite să servească desfrâului, toate s-au şters de pe suprafaţa pământului.

Lumea virtuală nu va fi niciodată mai puternică decât firescul naturii sădit de Creator, de Sfânta Treime, în oameni. Asta pentru că ispititorul nu poate fi vreodată mai puternic decât Dumnezeu. Este de la sine înţeles că această larmă a Internetului se poate stinge la fel de repede cum a izbucnit, totul este să ascultăm de glasul conştiinţei şi astfel, bucuroşi că ne putem trăi viaţa dată nouă de Dumnezeu şi auzind glasul Lui, să alegem să luptăm cu păcatul, nu să-i dăm apă la moară.

Căci de nu vom lupta noi cu păcatul, ne va lupta el pe noi, iar la întâlnirea cu dumnezeul în care am crezut, aşa ne va fi după cum ne-am închinat.

Te-ai închinat la idoli, desfrânări şi la oştirea întunericului, de întuneric o să ai parte! Te-ai închinat Dumnezeului cel adevărat, Preasfintei şi de Viaţă Făcătoarei Treimi, atunci vei fi întâmpinat aşa cum se cuvine şi chemat la bucuria veşnică!

Dacă mai avem noi, cei robiţi de Internet, o fărâmă de umanitate, un locşor pentru bucuria sufletului, nu trebuie să batem dintru început mii de metanii sau să facem mii de închinăciuni. Ci să ascultăm glasul ferm dar plin de dragoste al Mântuitorului Hristos, care ne spune : Iată, stau la uşă şi bat, de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine7.

Aşa să ne ajute Sfânta Treime, să ne biruim poftele şi patimile, şi spre slava lui Dumnezeu să ne facem vrednici să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului în viaţa aceasta, iar în cea de apoi, în desfătarea veşnică, să ne împărtăşim în vecii vecilor de lumina harului Său. Amin!

 

__________________________________

1 În ziua când o sădeşti tu, vezi că se ridică şi a doua zi are flori, dar de culesul roadelor nu te bucuri în ziua nenorocirii şi durerea este fără leac. (Isaia 17, 19)

2 Această zarvă de popoare este ca vuietul de ape multe, acest zgomot de neamuri este ca zgomotul de ape mari. (Isaia 17, 12)

3 Ia chitara, dă ocol cetăţii, tu, desfrânată. Cântă cât mai bine, reia cântările ca lumea să-şi aducă aminte de tine. (Isaia 23, 16)

4 Vai de feciorii răzvrătiţi, zice Domnul, vai de cei ce fac planuri fără Mine, care fac legăminte ce nu sunt în Duhul Meu, ca să grămădească păcate peste păcate. (Isaia 30, 1)

5 Că nebunul grăieşte nebunii şi inima lui gândeşte răul ca să săvârşească nelegiuiri, să rostească cuvinte mincinoase împotriva Domnului, să lase nemâncat pe cel flămând şi celor însetaţi să nu le dea să bea. (Isaia 32, 6)

6 Toţi făcătorii de idoli sunt nimic şi cele mai alese lucrări ale lor nu slujesc la nimic. (Isaia 44, 9)

7 Apocalipsă 3, 20.