CONCLUZII

 

 

 

Aruncând o privire asupra noii tehnologii a Internetului în urma celor amintite în această lucrare putem înţelege necesitatea ca Biserica să-şi exprime opinia faţă de utilizarea ei. Ea, prin slujitorii şi oamenii ei duhovniceşti, trebuie să indice întregii societăţi contemporane direcţia care duce la Hristos. Întotdeauna ea a fost conştientă de importanţa înţelegerii mediului în care trăiesc credincioşii ei, astfel încât, cunoscându-l, să-i înţeleagă şi pe fiii ei pentru ai putea ajuta pe calea vindecării sufleteşti. Ea trebuie să urmeze modelului care este Hristos, şi să caute "coborârea" la nivelul fiilor ei. Ea este în lume şi pentru lume. Nu trebuie să uităm că şi Hristos a făcut la fel. El, Dumnezeu fiind, nu a pregetat ca din iubire pentru omenire să se smerească pe Sine coborându-se în "noroiul" păcatelor în care aceasta se afundase.

Biserica trebuie să urmeze lui Hristos şi să se coboare în viaţa oamenilor. Internetul este un element constitutiv vieţii în societatea contemporană. O eliberare de tehnologie, care se impune în urma celor amintite nu poate fi deloc înţeleasă ca o “lepădare” a ei; ci lepădarea trebuie să fie de sclavia tehnologiei. Biserica ţinând cont de faptul că Intenetul este de neînlăturat din viaţa oamenilor trebuie să-şi exprime opinia sa cu privirea la o utilizare corectă a lui. În lucrarea aceasta am arătat faptul că orice tehnologie, şi inclusiv cea a Internetului, implică o interrelaţionare a omului cu “lucrul mâinilor sale”. Am văzut că o tehnologie extinde anumite facultăţi sau puteri omeneşti, dar preţul pe care trebuie să-l plătească omul pentru a ajunge “un Dumnezeu cu proteze” este adesea foarte mare. Tehnologia Internetului dă posibilitatea omului să-şi extindă în primul şi în primul rând mintea sa. În lumea virtuală omul îşi poate îndeplini toate “fanteziile” pe care mintea lui le poate crea, şi aceasta, fiind ruptă de legătura ei tainică cu inima şi  cu Dumnezeu, va naşte idoli.

Am văzut că noua tehnologie presupune şi o lepădare a trupului urmată, în mod paradoxal, de o căutare tot mai asiduă a plăcerilor oferite de trup. Necesitatea legăturii omului atât cu spiritualul cât şi cu materialul este puternic accentuată de spiritualitatea ortodoxă. Doar avînd şi rădăcini şi aripi omul va reuşi să unească în sine pământul cu cerul. Nu de puţină importanţă este, după cum am văzut, şi influenţa uneori negativă a vitezei pe care o aduce noua tehnologie în viaţa oamenilor. Ea este urmată imediat de dureroasa uitare de sine în ritmul “aprins” al vieţii. Trezvia lipseşte de cele mai multe ori la omul de azi care toate le face cât mai repede cu putinţă. Nu este de neglijat nici aspectul interactivităţii – computerul şi lumea lui sunt o tehnologie care oferă atât de mult omului feed-back încât adesea, în subconştientul internautului computerul nu mai este un simplu obiect.

Alte semne de întrebare se ridică şi atunci când privim la modul de vieţuire în noua lume. Comunicarea care părea să fie atât de mult revoluţionată de “noua lume a comunicaţiei” se dovedeşte a avea unele minusuri în consistenţă. Pe site-urile lumii virtuale de cele mai multe ori sub masca anonimatului internauţii îşi ascund toate trăsăturile negative creându-şi noi personalităţi, noi măşti. Comunicarea are loc adesea între “măşti-proiecţii” ale internauţilor. Şi atotcunoaşterea pe care promite să o aducă “tehno-gnoza” nu este nici pe departe înţelepciunea omului care are pe Duhul Sfânt. Viaţa s-a extins în lumea virtuală sub toate aspectele ei - economicul îşi măreşte prezenţa şi hrăneşte tot mai mult lupta oamenilor între ei pentru a poseda lucruri, “excitându-le” dorinţa lor posesivă. Şi poate lucrul cel mai reprobabil din punct de vedere moral pe care îl putem observa în viaţa internauţilor este nesfârşita fugă după plăcere şi de durere. Cei mai mulţi navigatori pe Internet caută plăcerea ca scop în sine. Dar plăcerea, făcută principiu de viaţă nu se va putea elibera niciodată de durerea care o urmează când ea este necuvenită. Şi pentru că tot suntem la momentul când spicuim din aspectele negative ale noii lumi nu putem să nu amintim pe acela al violenţei şi schimbării viziunii asupra vieţii care influenţează pe gamer-ii din lumea virtuală..

În spatele acestor crunte realităţi “virtuale” se ascunde, de cele mai multe ori, un adevăr extrem de dureros: internauţii devin, de multe ori, împătimiţi ai Internetului. Aspectele negative mai sus amintite ascund aşadar adevărul patimii, îndreptarea erosului de la Dumnezeu înspre sine şi apoi înspre făpturi văzute ca izvoare ale împlinirii existenţiale sau ale plăcerii, schimbarea raţionalităţii celor existente şi transformarea omului într-o fiinţă autonomă, iubitoare de sine prin excelenţă. De aceea, Biserica trebuie să-şi exprime poziţia faţă de pericolele pe care le poate prezenta utilizarea tehnologiei Internetului. În acelaşi timp ea nu poate rămâne indiferentă la avantajele pe care le oferă această tehnologie. Internetul poate fi şi un bun mijloc pentru răspândirea ideilor creştineşti. Chiar şi pentru cei care caută răspunsuri în lumea reţelei mondiale de calculatoare Biserica trebuie să fie acolo şi să le ofere şansa de a afla adevărul.

Aşadar, creştinii vor trebui să caute o raportare corectă la noua tehnologie evitând efectele ei negative şi căutând să valorifice pe cele pozitive. Ceea ce trebuie ei să înţeleagă este faptul că “civilizaţia este bună, dar ca să ajute, trebuie să se <civilizeze> şi sufletul”. (Cuviosul Paisie Aghioritul - Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan, Chilia <Bunei Vestiri>, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000, p.117)