În numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, Amin.

"Îndrăzneste, scoală-te! Te cheamă!" (Marcu 10, 49)

Cuvintele acestea se găsesc în Evanghelia de la Marcu si nu sunt nici cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, nici cuvintele vreunuia dintre ucenici, ci sunt cuvinte ale oamenilor din multime adresate unui om fără vedere, care aflase că Domnul Hristos trece pe acolo si-L ruga pe Mântuitorul să-i dea vedere. Oamenii din multime mai întâi l-au dojenit ca să tacă, apoi, după ce au aflat că Domnul Hristos îl cheamă la El, i-au spus: "Îndrăzneste, scoală-te! Te cheamă!".

Cuvintele acestea reprezintă de fapt întreaga Evanghelie a Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Oricare dintre paginile Sfintei Evanghelii este o chemare, este un îndemn la încredere, este un îndemn la o viată mai presus de viata obisnuită. Ai încredere pentru că te cheamă! Fii cu încredintare în viata pe care o trăiesti, căci te cheamă Domnul Hristos!

Pilda cu fiul risipitor, care s-a citit astăzi din Sfânta Evanghelie de la Luca, este o chemare adresată nouă din partea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Domnul Hristos le-a spus unor oameni care erau în preajma Lui, dintre care unii farisei si altii vamesi, trei pilde pline de încredere: pilda cu oaia cea pierdută, pilda cu drahma cea pierdută si pilda cu fiul risipitor. Toate acestea exprimă încredere, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos vrea să avem încredere, să trăim în această viată cu credinta în El, cu încrederea în iubire.

Ai încredere, nu-ti pierde credinta, nu te lăsa obosit în această viată! Ai încredere în Mântuitorul, ai încredere în Dumnezeu Tatăl, ai încredere în Duhul Sfânt, ai încredere în rugăciunile Maicii preacurate, ai încredere în bine, ai încredere în mijlocirile sfintilor! Ai încrede-re, nu te lăsa biruit de neca-zuri, nu te lăsa slăbit de greutăti! Te cheamă Domnul Hristos! Te ajută Domnul Hristos! Scoală-te, nu fi nelucrător si nepă-sător!

Domnul nostru Iisus Hristos le-a vorbit celor care erau atunci de fată, fariseilor si vamesilor, despre păstorul care-si du-ce pe umăr oaia cea pierdută si-i cheamă pe cei din jurul său să se bucure împreună că a găsit-o. Apoi spune că "bucurie mai mare se face în cer pentru un păcătos care se pocăieste decât pentru nouăzeci si nouă de drepti care nu au nevoie de pocăintă".

A mai spus Domnul Hristos o pildă, cu drahma cea pierdută, în care este vorba despre o femeie care a pierdut o drahmă, iar când a găsit-o, după ce a scotocit peste tot si a dat de ea, a chemat vecinele si a zis: "Bucurati-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem" (Luca 15, 9); apoi a spus: "Asa se face bucu-rie îngerilor pentru un păcătos care se pocăieste" (Luca 15, 10). Iar bucuria care se face în cer pentru un păcătos care se pocăieste, a înfătisat-o Domnul Hristos ca pe un ospăt, ca pe ospătul acela pe care l-a făcut tatăl cel primitor pentru fiul care, după ce si-a risipit partea de avere, s-a întors acasă, cerându-si iertare pentru greselile făcute.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus lucrurile acestea la măsurile omului. El a vrut să întelegem că Dumnezeu este Tatăl nostru. Dar, în pilda aceasta cu fiul risipitor si cu tatăl primitor, a vorbit despre un tată oarecare dintre cei de pe pământ; un tată oarecare a alergat în fata fiului care se întorcea, un tată bun l-a îmbrătisat pe fiul care se întorcea, un tată bun l-a sărutat, un tată bun a rânduit toate cele spre bine.

Domnul Hristos ne face să ne gândim la faptul că dacă un tată pământesc poate face asa ceva, cu atât mai mult Tatăl Cel ceresc, care este Tatăl nostru. Într-o altă împrejurare Domnul Hristos a zis: "Care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare îi va da piatră? Sau dacă îi va cere peste, oare el îi va da în loc de peste, sarpe? Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie?" (Luca 11, 11-12); si a continuat: "Dacă voi, răi fiind, stiti să dati fiilor vostri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri" (Luca 11, 13).

Noi stim că Dumnezeu este Tatăl nostru. Avem încredere în Dumnezeu Tatăl nostru, stim că ne cheamă Tatăl nostru la El, că ne ajută să mergem la El; avem încredere în Dumnezeu, ascultăm chemarea Lui, avem siguranta că ne primeste si ne ajută.

Gândurile acestea le prezint cu prilejul mutării de la noi a unuia dintre credinciosii acestei parohii, Savu Popa. A avut si el încredere în Dumnezeu, a străbătut prin viată, a întâmpinat mul-te. Credinta în Dumnezeu l-a tinut în liniste sufletească în fata împrejurărilor grele pe care numai el le stie care au fost si câte au fost.

S-a întors acasă din vâltoarea greutătilor prin care a trecut si a pus temelie pentru o familie de care s-a bucurat de-a lungul anilor. Dacă n-a putut el să-I slujească lui Dumnezeu cu slujire preotească, l-a învrednicit Dumnezeu să aibă un copil preot, l-a învrednicit Dumnezeu să aibă o fiică preoteasă, l-a învrednicit Dumnezeu să se bucure de familia lui, si noi dăm slavă lui Dumnezeu pentru aceasta.

De obicei, când trece cineva din această viată, ne gândim la viata lui câtă o stim, îi aducem multumire lui Dumnezeu si zicem împreună cu toti credinciosii: "Fie numele Domnului binecuvântat, de acum si până în veac". Dar să nu uităm că a fost sprijinit în lucrarea lui de o sotie bună care, lucru extraor-dinar de rar, l-a asteptat patrusprezece ani până când si-a putut împlini gândul de a fi împreună în viata de căsătorie. Este un lucru de laudă! De câte ori am ocazia, le spun oamenilor: "Cunosc o femeie la Ocna Sibiului, care l-a asteptat patrusprezece ani pe un băiat cu care voia să se căsătorească. Si l-ar fi asteptat si mai mult, dacă ar fi trebuit! Si vreme multă, si vreme putină, trece, când e vorba de un ideal!”

Să ne gândim la lucrurile acestea si să nu uităm niciodată că Domnul Hristos ne cheamă. Să avem încredere! Să avem încredere în ceea ce ne-a spus Mântuitorul!

Mai zilele trecute m-a întrebat cineva: "Părinte, cum explicati faptul că dumneavoastră sunteti asa de optimist si cum se explică faptul că atâta seninătate izvorăste din cărtile dumneavoastră?". Si am răspuns: "Asta se întâmplă pentru că eu cred! Cred în Evanghelie, cred în ceea ce a spus Mântuitorul, cred că El ne cheamă, cred că ne ajută, cred că este «bun si iubitor de oameni», că este «milostiv si iubitor de oameni», că al Lui este «a ne milui si a ne mântui», cred că Dumnezeul nostru este «Dumnezeul milei si-al îndurărilor si-al iubirii de oameni»".

În această împrejurare, având încredere în Evanghelie, având încredere în mijlocirile Maicii Domnului si-ale tuturor sfintilor, îl recomandăm pe cel ce s-a mutat de la noi, robul lui Dumnezeu, Savu, ca să fie primit cu dreptii si cu sfintii. Îl înso-tim cu gândurile noastre bune si-l tinem în sufletul nostru. Asa cum l-am avut în viată, îl tinem si pe mai departe, si asa îl vom avea si în vesnicie.

Cu sentimentele din viată, pe care le păstrăm si mai departe, ne vom întâlni cu el la vreme potrivită, dincolo de lumea aceasta, ca să-L mărturisim pe Tatăl pe Fiul si pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiintă si nedespărtită. Amin!

7 februarie 1999