O abordare si o tratare diferită a celebrei serii Star Wars 

Se pare că de câte ori apare un nou film de fictiune putem vedea o eruptie de "jurnalism galben" de atacare a lui în diferite publicatii ortodoxe. Dacă întrebati redactorii dacă au văzut filmul respectiv, răspunsul va fi, de obicei: "Bineînteles că nu". Din păcate, articolele lor se bazează pe ceea ce au citit în presa sectantă de tip "osândă si umbră". Adesea, tipetele denuntând demonicul, perversul si antihristul sunt doar niste reactii automate ale unui negativism religios, rece si morbid, si multi scriitori ai jurnalelor ortodoxe se multumesc să le citeze sau să le rescrie.Războiul stelelor

Din acest motiv, atunci când câtiva tineri m-au întrebat despre obisnuitele recenzii apărute ca reactie la seria "Razboiul stelelor", am vizionat casetele (mai putin, "Întoarcerea lui Jedi" pe care l-am văzut într-o sală cu câtiva prieteni).

Personal, am fost profund impresionat de seria de filme a cărei director este George Lucas si am simtit că originea sa greacă este cel putin evidentă în realizarea materialului. Substratul moral al "Întoarcerea lui Jedi" este dostoevskian si sunt convins că învătăturile ortodoxe si viata sfintilor î sunt familiare realizatorului.

Punctul de plecare al seriei este simplu: un tiran a cucerit o mică galaxie si a abolit sistemul ei democratic. El s-a proclamat împărat si armata sa încearcă să distrugă ultimile rezistente împotriva ordinii sale. Desi în bătălii sunt folosite arme specifice filmelor de fictiune, acestea sunt doar partea de suprafată a povestii, pentru că adevarata luptă este dusă cu ajutorul constiintei umane si a vointei.

Surprinzător de plăcut, povestea este una a imensei înclestări dintre rău si bine, părti ale naturii universale căreia îi apartine si omul, natura umană decăzută si universul. În seria de filme, această natură este denumită "forta".

În multe recenzii, această "forta" este interpretată ca o parodiere de prost gust a lui Dumnezeu. După o examinare atentă a adevăratului concept al seriei, am tras concluzia că este vorba despre firea universală si ca întreaga tema a filmului si firul povestirii sunt centrate pe înfruntarea din interiorul omului dintre partea întunecată si cea luminoasă, pe acea lege a contradictiei din noi despre care vorbeste Sfântul Apostol Pavel si pe care se bazează viata monahală ortodoxă.

Eroul seriei este Luke Skywalker, un tânăr pur de o înaltă moralitate, care este un adevărat erou, altfel decât imaginea anti-eroului atât de des întâlnit în filmele contemporane. El se păstreaza cast tot filmul si transformarea sa în lider spiritual este strâns legată de acest lucru. Principalul erou de tip anti-erou al seriei, Han Solo, este modificat si convertit gradat către noblete prin influenta directă a puritătii morale si sacrificiul de sine, calităti detinute de Luke Skywalker. Este aproape un cadru din paginile volumului Mitropolitului Anthony "Conceptul lui Dostoevski de renastere spirituală".

Pe lângă Printesa Leia (sora lui Luke, egala sa ca putere de sacrificiu si moralitate), cele mai importante "bune" personaje sunt, în primul rând, mai vârstnicul pustnic Yoda, "yeronda". Această creatură plină de dragoste este, în mod clar, o reproducere a unui avvă, bătrân din Tebaida de Nord. El poate fi la fel de bine Serghei de Radonej, Chiril de la Lacul Alb sau Pavel din Obnora. El este principalul catalizator al întregii dezvoltări a temei ce stă la baza acestei serii minunate de filme.

Următorul personal principal este Obi-Wan-Kenobi. Este clar că este un monah si suspectez că numele lui (Kenobi) este un joc de cuvinte pornit de la grecescul kenobia (desi sunt constient de mai orientalul joc de cuvinte pornit de la obi-wan). In film, el este un sfânt-căugăr, care transmite mai departe învătăturile lui Yoda si directionează dezvoltarea spirituală a mai tân7atilde;rului frate Luke.

De-alungul întregii serii, ne sunt arătate contrastul dintre bine si rău, formarea spirituală a lui Luke si transformarea lui Han Solo dintr-un aventurier necinstit în soldat nobil. Cel mai impresionant în această călătorie este episodul aparitiei lui Jaba, zis Coliba, o mare si hidoasă greseală a naturii,care este un depravat. Locuieste într-o fortareată întunecoasă (jumătate aflată sub pământ), din care organizeazâ o serie de activităti criminale. Desi este independent, împăratul nu îl consideră o amenintare pentru că Jaba este, deja, un supus al părtii întunecate a naturii umane. El este înconjurat de creaturi bizare si diforme a căror distractie, după mâncatul fără limite, este să privească cum o bestie hidoasă devorează prizonieri si sclavi nefericititi. Jaba, un veritabil simbol al lacomiei, este desprins din "Scara dumnezeiescului urcus". Sfântul Ioan Scărarul îl descrie foarte bine si prevesteste cu acuratete joasa lui conditie. Acest degenerat transformă în sclave femei cu corpuri frumoase si le fortează să danseze aproape goale la capătul unui lant. Apoi, în loc să profite sexual de ele, îsi măreste plăcerea închizându-le după o usă-capcană de sticlă si urmărindu-le agonia în timp ce sunt devorate de bestia amintită. Relatia strânsă între lăcomie si depravarea interioară este clar ilustrată; legătura dintre pasiune si un hidos sadism, dintre pasiuni sexuale si moarte si tortură sunt subliniate în mod dramatic. Jaba este însăsi personificarea pasiunilor si a decăderii. Practic, el si companionii săi sunt un rezumat al învătăturilor părintilor pustiei si în particular al Sfântului Ioan Scărarul în privinta acestui subiect. În sfârsit, Raithau, buclucasa Treaptă a 5-a din "Scara dumnezeiescului urcus" pare realist. Jaba si lumea sa de pasiuni este distrusă de Luke Skywalker. Fratele Luke urca pe o altă treaptă spre a fi un adevarat monah, un cavaler Jedi - primind schima duhovnicească.

Nu pot trece în revistă întregul film pas cu pas, dar scena finală din "Întoarcerea lui Jedi", în care Luke capătă statutul de Jedi (sau luptător în numele binelui si a luminii) este miscător de profundă. Principalele două personaje negative din film sunt Lord Darth Vader, un cavaler Jedi corupt, care amăgindu-se, devenise sclav a părtii întunecate a fortei, stăpânit de pasiunile sale. Împăratul, un om bătrân si rău, care îsi vânduse sufletul părtii întunecate de dragul puterii, se comportă ca unul dintre conducătorii păgâni romani sau papi ai inchizitiei, încercând să pervertească martiri si victime, întâi prin vorbe frumoase si măgulire, apoi prin amenintări si siretenie.

Luke este convins ca Darth Vader, fostul Jedi, are, încă, suficientă constiintă morală în el ca să se mântuiască. Sensul valorii salvarii si însănătosirii acestui crud si neînduplecat inamic depăseste orice sentiment de răzbunare sau ură care ar putea exista în sufletul lui Luke. Atunci când muribundul Yoda îi dezvăluie că Darth Vader este, de fapt, tatăl său si că el si împăratul au plănuit să îi întindă o cursă si să-l facă asemenea lor servil fortei răului, Luke nu simte ura sau nevoia de a se apăra, ci compasiune si iubire. I se spune că trebuie să lupte pe viată si pe moarte cu Vader, dar el îsi oferă viata pentru a-si salva tatăl din ghearele răului. Luke se predă lui Vader si este dus în fata împăratului. Scenele încordate care urmează sunt extraordinare. Cum poate împăratul să supună pe Luke fortei răului? Fortându-l să se lase pradă pasiunii si să transforme dragostea pentru tovarăsii săi din rezistentă într-un act al urei si răzbunării. Împăratul, ca si stăpânul său, cel rău, îsi permite să fie urât, întrucat cel care se lasă purtat de ură si răzbunare este deja servitorul lui chiar si cand îl urăste.

Împăratul încearcă să-l provoace pe Luke să-si folosească arma (o sabie de lumină - un fel de armă-laser) si să-l atace fie pe el, fie pe Vader. In sfarsit, când Vader îl atacă într-un acces de frustrare, Luke se apără fără vlagă, fiind atent să nu-l rănească si să nu profite de Vader. În timpul luptei, el încearcă să trezească în Vader constiinta ascunsă, despre care stie, instinctiv, că există. Desi nu vedem de la început, Luke nu se înseală. Lupta încetează, fără vreun avantaj pentru împărat pentru că Luke nu face altceva decât să se apere fără pasiune. Acum, Vader si Luke au iesit din câmpul auditiv al împăratului. El nu poate auzi când Vader îi spune lui Luke: "Dacănu te putem corupe, atunci va fi foarte usor să o corupem pe sora ta." Auzind acestea, Luke se aruncă în luptă cu fortă. Împăratul este cuprins de o plăcere lascivă. "Ah, tinarul Skywalker s-a lasat cuprins de pasiuni" - îsi zice el - "Luptă din furie si răzbunare. Este al nostru acum!". Dar înfrângerea împăratului este pecetluită. El nu întelege ca Luke lupta din dragoste - el ofera viata sa pentru securitatea morală a sorei lui - nu pentru viata ei fizică, ci pentru cea spirituală, de dragul sufletului ei. Darth Vader întelege asta si forta morală atotcuprinzătoare a acestui lucru îl converteste. Cand împăratul întelege ce se întâmplă si intervine să-l ucidă pe Luke, Darth Vader se transformă, încă o dată, de data asta în tată si îsi dă viata pentru a-l salva pe Luke. El îl ucide pe împărat, dar este rănit mortal, la rându-i.

Tot timpul filmului, Vader poartă o mască inumană si urâtă. Când moare, îl roagă pe Luke să-i descopere fata astfel încât să se poate privi unul pe celălalt. Când masca este înlăturată, Vader redevine om. Expresia i se schimba. Pe masură ce îsi priveste fiul, ochii săi reci si neîndurători se topesc în tandrete, tensiunea fetei devine seninătate, iar el pronuntă o finală si constientă pocăintă si alegerea binelui. Cu aceasta, Darth Vader moare împăcat. Între timp, Luke este presat să fugă din sala tronului care este atacată de rezistentă si trebuie să părăsească "steaua mortii", pe care se afla, altfel va fi ucis de proprii săi prieteni. El si-a riscat încă o dată viata pentru a-si salva tatăl. Abia după ce tatăl său este mort, Luke se gândeste la propria persoană.Spiritele celor 3 mentori

În scena finală a filmului, aliatii sărbătoresc victoria finală - neconstientizând că victoria a fost câstigată, de fapt, de înfrangerea propriilor pasiuni de către Luke Skywalker si de alegerea finală a compasiunii în defavoarea puterii, mâniei si răutătii. Luke urmăreste de la distantă sărbătoarea - el este rupt de toate astea, lipsit de pasiune, deja pe un plan superior, grandoarea sa morala si castitatea păstrată, el devine un Jedi, un adevărat căugăr. El a primit schima si adevăratele victorii în galaxie va fi câstigate de el si cei care îi urmează. El este acum Bătrânul. Pe masură ce se îndepărtează de festivitati, el are viziunea Bibrânului său, Yoda, a părintelui său spiritual Kenobi, devenit sfântul său protector după moarte-sacrificiu, si a tatălui său, Darth Vader - toti zâmbind binevoitori. Darth Vader lângă cei doi sfinti? Desigur, la fel de mare este forta pocăintei ca si iubirea, atâ pentru cei întorsi în ceasul al unsprezecelea ca si pentru ceilalti sositi la prima oră.

Deja pot auzi indignarea unor colegi de ai mei jurnalisti fată de interpretarea acestei serii de filme. Dar tinerii vor vedea filmul, fie dacă ne place sau nu si Razboiul Stelelor va fi difuzat la televizor. Este unul din putinele filme ale ultimelor decenii în care vedem un triumf al virginitătii si moralitătii asupra fortelor întunecate ale pasiunii. Problemele care pot apărea în interpretarea "fortei" sunt minore în raport cu frumusetea pozitivă a filmului. Decât să ne înfierbântăm si să hulim fiecare productie care apare, mai bine ar fi să privim aspectele pozitive ale acestor lucruri si să le folosim ca puncte de plecare pentru a educa tinerii. Altfel, putem doar să-i facem să ne privească pe noi si ortodoxia ca pe o insiruire de negativisme victoriene si morbide atacând constant orice si văzând răul în orice.

În sfârsit, întreb pe acei care văd atât de mult rău rece, morbid si lugubru în atât de multe lucruri: "De ce parte a globilor oculari există toată această perversiune si răutate?"

După vizionarea filmului "Întoarcerea lui Jedi", m-am simtit debordând de bucurie. A fost o experientă recompensatoare, si dacă tinerii nostri vor vedea acest film atunci să avem cât mai multe filme de acest gen pe care ei să le poată vedea. Si fie ca noi să folosim aspectele pozitive pentru a instrui tineretul, decât să-i aruncăm într-un fel de disperare cu limitarea noastră si inventatele noastre alambicări.


Traducere de Liliana Cucu.