Toate miscãrile naturale ale sufletului sunt guvernate
de legi analoge celor ale greutãtii (la pesanteur) materiale.
Singur harul face exceptie.
Trebuie sã ne asteptãm întotdeauna ca lucrurile
sã se petreacã în conformitate cu greutatea (pesanteur),
fãrã interventia supranaturalului.
Douã forte domnesc asupra universului: lumina si greutatea (pesanteur).
Greutatea (pesanteur). - De o manierã generalã,
ceea ce asteptãm de la altii este determinat de efectele greutãtii
în noi; iar ceea ce primim este determinat de efectele greutãtii
în ei. Uneori (din întâmplare) acestea coincid; adesea
nu.
De ce numaidecât ce o fiintã umanã mãrturiseste
cã are putinã sau multã nevoie de o alta, aceasta
se si îndepãrteazã? Greutatea (pesanteur).
Lear. Tragedie a greutãtii (pesanteur). Tot ceea ce numim
josnicie e un fenomen de greutate. De altfel, chiar termenul de josnicie
îl indicã.
Obiectul unei actiuni si nivelul energiei care o alimenteazã
- lucruri distincte.
Trebuie sã facem cutare lucru. Dar, de unde sã
scoatem energia necesarã? O actiune virtuoasã poate fi scoborâtoare
dacã nu existã energie disponibilã la acelasi nivel.
Cele inferioare (le bas) si superficialul sunt la acelasi nivel.
Iubeste violent dar josnic (bassement): frazã posibilã.
Iubeste profund dar josnic: frazã imposibilã.
Dacã este adevãrat cã aceeasi suferintã
este cu mult mai dificil de suportat pentru un motiv înalt decât
pentru un motiv din cele inferioare (oamenilor care ar sta în picioare,
imobili, de la 1 la 8 dimineata ca sã aibã un ou, le-ar fi
foarte dificil sã o facã pentru a salva o viatã umanã),
atunci o virtute inferioarã este poate, în anumite privinte,
mai rezistentã la încercarea dificultãtilor, a ispitelor,
a nenorocirilor decât o virtute înaltã. Soldatii lui
Napoleon. De aici uzul de cruzime pentru mentinerea sau ridicarea moralului
soldatilor. A nu o uita în relatie cu slãbiciunea (défaillance).
Dar acesta nu-i decât un caz particular al legii care pune în
general forta de partea josniciei. Greutatea (pesanteur) îi
este ca un simbol.
Cozile alimentare. O aceeasi actiune este mai usoarã dacã
mobilul este inferior decât dacã el este înalt. Mobilele
inferioare contin mai multã energie decât mobilele înalte.
Problemã: cum sã transferãm mobilelor înalte
energia cuvenitã mobilelor inferioare?
A nu uita cã în anumite momente ale durerilor mele de cap,
când criza se accentua, aveam o dorintã intensã de
a face sã sufere si o altã fiintã umanã lovind-o
exact în acelasi loc al fruntii.
Dorinte analoge, foarte frecvente printre oameni.
De mai multe ori, în aceastã stare, am cedat cel putin
tentatiei de a zice cuvinte jignitoare. Ascultare fatã de greutate
(pesanteur). Cel mai mare pãcat. Se corupe astfel functia
limbajului, care este aceea de a exprima raporturile dintre lucruri.
Atitudine de rugãminte (supplication): necesarmente trebuie
sã mã întorc cãtre altceva decât mine
însumi, pentru cã e vorba de a fi eliberat de sinemi.
Dacã as încerca aceastã eliberare prin mijlocirea
propriei mele energii, as fi ca o vacã împiedicatã
care, trãgând de piedicã, cade în genunchi.
Atunci se elibereazã în sine niste energie printr-o violentã
care degradeazã si mai mult. Compensare în sensul termodinamicii
- cerc infernal din care nu se poate iesi decât prin interventie
de sus.
Omul îsi are sursa de energie moralã în exteriorul
sãu, ca de altfel si cea de energie fizicã (hranã,
respiratie). Dar, pentru cã în general o gãseste, are
iluzia - ca si pentru fizic - cã fiinta lui poartã în
sine principiul conservãrii ei. Singurã privatiunea îl
face sã simtã nevoia. Si, în caz de privatiune, el
nu se poate împiedica sã se întoarcã spre nu
importã ce comestibil.
La aceasta, un singur remediu: o clorofilã capabilã sã
se hrãneascã cu luminã.
Sã nu judecãm. Toate pãcatele sunt egale. Nu existã
decât un singur pãcat: acela de a nu fi în stare sã
ne hrãnim cu luminã. Cãci aceastã capacitate
odatã abolitã, toate pãcate sunt posibile.
«Hrana Mea este sã fac voia Celui ce Mã trimite.»
Nici un alt bine decât aceastã capacitate.
Sã cobori printr-o miscare în care greutatea (pesanteur)
sã nu aibã nici o contributie. Greutatea te face sã
cobori, aripa te face sã urci: ce aripã la puterea a doua
te poate face sã cobori fãrã contributia greutãtii.
Creatia este fãcutã din miscarea descendentã a
greutãtii (pesanteur), din miscarea ascendentã a harului
si din miscarea descendentã a harului la puterea a doua.
Harul este legea miscãrii descendente.
A se scoborî înseamnã a urca cu privire la greutatea
(pesanteur) moralã. Greutatea moralã ne face sã
cãdem cãtre înalt.
O nenorocire prea mare pune o fiintã umanã mai prejos
de milã: dezgust, oroare, dispret.
Mila coboarã pânã la un anumit nivel, si nu mai
jos. Cum face dragostea (la charité) pentru a coborî
mai jos?
Cei care au coborât atât de jos au milã de ei însisi?
TOP |
|
|