10 Mai 2009 – Parohia Sfintii Arhangheli din Paris revine in sanul Bisericii-mame

10 Mai 2009 – Parohia Sfintii Arhangheli din Paris revine în sânul Bisericii-mame

O zi istorica

Pe 10 Mai 2009 adunarea generala extraordinara a parohiei Sfintii Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail din Paris ("Biserica Romana din Paris") aproba in unanimitate trecerea parohiei sub omoforul IPS mitropolit Iosif, in cadrul Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale, si in sanul Bisericii-mame. O zi istorica pentru comunitatea ortodoxa romana din Paris.

60 de ani de separare

Biserica Romana din Paris s-a separat de Patriarhia Romana la sfarsitul anului 1948, in momentul in care semnele instalarii comunismului in Romania (precum si semnele pierderii treptate a autonomiei Bisericii in raport cu puterea pro-sovietica) devenisera evidente pentru romanii ortodocsi din Franta.

Dupa o perioda dificila de rezistenta in fata puterii atee din Romania (a se vedea: scurt istoric), si dupa mai multi ani de dialog al reconcilierii cu Biserica-mama prin intermediul ierarhului ei canonic in Europa Occidentala, mitropolitul Iosif, adunarea generala extraordinara a parohiei decide, duminica 10 mai 2009, intrarea sub omoforul Mitropolitului Iosif, in cadrul Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale.

Sfanta Liturghie arhiereasca

Sfanta Liturghie din Duminica Slabanogului (10 mai 2009) a fost prezidata de IPS Mitropolit Iosif, inconjurat de un sobor de opt preoti si trei diaconi.

Sarbatoarea comunitatii a fost deplina prin hirotonia diaconului Jean Boboc intru preot pe seama "Catedralei Sfintii Arhangheli din Paris".

A se vedea si:

 

Acest articol a fost publicat în Evenimente ortodoxe și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

8 răspunsuri la 10 Mai 2009 – Parohia Sfintii Arhangheli din Paris revine in sanul Bisericii-mame

  1. Alexandru spune:

    Slava Domnului! Succes in slujirea din diaspora!

    Poate si in America se va produce aceasta unire.

  2. Andra spune:

    Felicitari! Doamne, ajuta!

  3. Alexandru spune:

    Buna seara Parinte,

    Durerea si mustrarile de constiinta imi macina sufletul si trupul de cand mama mea a murit. Duminica aceasta s-au implinit 40 de zile de cand nu mai este printre noi.
    M-a crescut singura chinuindu-se inca de la nastere sa ma creasca. Aceasta a fost una extrem de dureroasa, doctorii refuzand sa-i faca cezariana. Chiar si acum, la 28 de ani de la acele groaznice clipe, cand imi povestea o napadeau lacrimile. De la acest incident au venit multe probleme de sanatate. A stat cu grija pana la pubertate sa nu mi se intample ceva, eu avand un organism foarte sensibil. Deseori faceam pneumonii, am avut si cateva accidente nefericite: m-am taiat la ochi intr-un geam, taietura fiind foarte aproape de canalul lacrimar, bunica mea m-a ars cu ulei incins si multe altele. A fost o femeie extrem de puternica, deosebit de inteligenta, intotdeauna a stiut cum sa procedeze in privinta problemelor de sanatate, de fiecare data miscandu-se repede, a facut supraomenescul pentru a ma creste, de la pasat legume intr-un mod sisific, zi de zi, pentru ca altceva nu puteam manca, avand geardia, pana la a-mi face zi de zi injectii in mica poponeata a celui care a fost lumina ochilor ei. Dar datorita faptului ca nu a avut un barbat care sa o ocroteasca, sa o tina in brate, sa aiba grija de ea, sa o ajute in toate aceste incercari de foc, cu timpul, acumuland foarte multa amaraciune a devenit extrem de nervoasa. Suferea si din cauza glandei tiroide, creierul glandular cum se mai numeste, trecand din hipo in hipertiroidie ceea ce ii influenta comportamentul semnificativ. Abia acum am inteles pe deplin de ce era asa de nervoasa cateodata, de ce se purta asa de urat cateodata cu mine. De multe ori m-am suparat din cauza ca ma jignea pentru ca nu mai puteam face anumite lucruri, deseori intrand in depresie – stare de deznadejde toatala. Datorita singuratatii, pentru ca de zeci de ani nu si-a putut gasi pe cineva, s-a imbolnavit din ce in ce mai rau pana la a nu mai putea iesi din casa. Avea o sensibilitate foarte mare la curent, la frig. Cea mai mica adiere era pentru ea ca viscolul iernii siberiene. Acum cateva luni am cunoscut o fata si dat fiind faptul ca am 28 de ani si trebuie sa-mi fac si eu un viitor am decis sa ma mut la ea. Am fost atat de orb incat nu mi-am dat seama ca acest lucru va reprezenta picatura care va umple paharul amaraciunilor mamei mele. Eram asa de obosit cand veneam de la servici ca nu mai puteam sa trec zi de zi pe la ea. Sunt chinuit ingrozitor zi si noapte de faptul ca ea m-a salvat de atatea ori, ca s-a chinuit enorm sa ma creasca, sacrificandu-si tinerete, concedii, somn, servici, sanatate, nervi, ca NICIODATA nu m-a lasat sa sufar, iar eu nu i-am fost alaturi in masura in care ar fi trebuit sa o fac. Sunt constient ca nu mai pot face nimic sa o intorc inapoi dar vreau sa ma impac cu ea si cu destinul crut care mi-a fost dat, vreau sa ma ierte ca nu am realizat cat de mult sufera si sa gasesc calea de a merge mai departe. Este cea mai grea lovitura a sortii. Oare ce trebuie facut pentru toate acestea?

  4. Alicia spune:

    C’est un grand événement! Il s’agit d’un hommage délibéré à l’ancienne génération! C’est juste génial!

  5. uniristu' spune:

    Dar sub a carui jurisdictie a fost parohia in cei 60 de ani de separare? in articol nu se mentioneaza deloc despre acest aspect!… se poate trage usor concluzia ca acesta parohie nu era sub jurisdictia altei mitropolii sau biserici surori ortodoxe din diaspora, daca a reusit doar printr-o adunare generala parohiala sa decida, de una singura, revenirea la sanul bisericii mame.
    In istoricul bisericii este trecuta doar o singura fraza care face referire la acest aspect si pe care eu o consider ambigua si nefinalizata, care mentioneaza urmatoarele> "…sub obladuirea canonica a Mitropolitului Visarion Puiu la inceput, iar dupa retragerea si moartea acestuia, sub omoforul episcopului Teofil Ionescu (fost superior al Bisericii in anii celui de-al Doilea razboi mondial)".
    Cerem, asadar, explicatii suplimentarii… daca se poate 😉

    uniristu’

  6. Agathe spune:

    Doamne, ajuta! C’est juste génial!

  7. Bogdan spune:

    Multumesc lui Dumnezeu! Astfel de vesti bune

  8. Impra spune:

    Pour dire la vérité, votre blog est l’un des plus intéressants que j’ai vu récemment.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *