Mai putin Facebook (sau deloc?) în post

Mai puțin Facebook (sau deloc?) în post

O știre „neobișnuită” a făcut înconjurul lumii americane în februarie 2012: O femeie renunță la Facebook în Post (CBS Chicago). Știrea s-a bucurat de un articol frumos din partea unui editorialist al prestigiosului portal CNet.com. Comentariile acestor articole au arătat că știrea nu era chiar atât de neobișnuită și că mulți creștini din lumea occidentală o lasă mai moale cu Internetul (și mai ales cu rețelele sociale) în timpul postului.

La vremea respectivă nu am scris despre aceasta, ci doar am transmis articolul CNet pe pagina mea de Facebook. Știrea mi s-a părut interesantă mai degrabă pentru lumea occidentală, mult mai secularizată decât a noastră (a se vedea: Oliver Clement – A mărturisi într-o societate secularizată).

Noi am știut dintotdeauna că dacă vrem să participăm cât mai mult la atmosfera Postului Mare avem nevoie să ieșim din împăștierea minții și să ne adunăm mai mult înspre cele dinlăuntru. Sfinții Părinți relatează în scrierile lor că în Postul Mare încetau să-și facă vizite și vorbeau cât mai puțin unii cu alții, ca să se adune mai mult înlăuntrul lor în această perioadă de pregătire pentru Învierea Domnului. Părintele Alexandru Schmemann povestește că în Rusia dinaintea revoluției bolșevice teatrele se închideau în Postul Mare. Părinții noștri, și ei, deschideau mai rar și mai puțin radioul și televizorul în Postul Mare. Părintele Teofil Părăian, pe care l-am cunoscut mai bine, și mai toți părinții duhovnicești pe care i-am cunoscut sau auzit, ne îndemnau la fel. Astăzi, împrăștierea s-a mutat de pe ecranul televizorului pe ecranul computerului: Internetul și rețelele sociale sunt principala activitate a majorității tinerilor și, în consecință, principalul motiv de răspândire, de împrăștiere a minții. Mai puțin (sau deloc) Internet, mai puțin (sau deloc) rețele sociale, mai puțin (sau deloc) Facebook etc., nu este decât ceva elementar pentru noi, creștini ortodocși ancorați în Tradiția vie a Bisericii lui Hristos.

Acestea le-aș fi scris acum o lună de zile.

Astăzi, însă, am aflat că doi prieteni (adevărați, nu cyber-friends) au părăsit Facebook, de tot – unul din ei, Serafim, se explică pe blogul lui de tehnologie într-un articol intitulat: Facebook, un rău necesar? – și de aceea vreau să spun ceva în plus.

quitting facebook dayPersonal, am părăsit temporar Facebook pe 31 mai 2010, când a fost Ziua părăsirii Facebook (50.000 de persoane s-au dezînscris în ziua aceea). Nu am avut atunci intenția să plec de tot, ci a fost ca o participare la o demonstrație, care să atragă atenția la niște probleme serioase legate de utilizarea datelor private. Am așteptat două săptămâni ca procesul de dezînscriere să fie complet, și apoi am revenit. Dacă vă uitați pe profilul meu o să vedeți: „Inscription sur Facebook 17 juin 2010”. Totul a fost șters și luat de la capăt. Chiar dacă Facebook are tendința să fie lacom cu informațiile pe care le adună în legătură cu utilizatorii serviciilor lui, presiunea utilizatorilor, a organizațiilor din zona „privacy rights”, precum și presiunea autorităților europene de supraveghere și regulare a drepturilor utilizatorilor pe Internet (foarte active în țările occidentale, de pildă: CNIL pentru Franța și BfDI pentru Germania) au făcut întotdeauna ca lucrurile să revină într-o sferă etică normală. Și nu sunt semne că lucrurile s-ar petrece altfel în prezent sau în viitorul imediat apropiat (ceea ce nu înseamnă deloc că putem fi imprudenți în ceea ce facem pe Facebook și pe Internet în general, din contră).

Acestea trebuiau spuse ca să nu înlocuim o ideologie cu o altă ideologie, ci să încercăm ne păstrăm într-o dreaptă socotință. Dacă eu văd, de obicei împreună cu duhovnicul meu, că nu reușesc să fac o utilizare măsurată a Facebook, atunci da, soluția radicală a lepădării lui este întemeiată. Iar postul este un bun exercițiu.

Totuși, Internetul în general este un instrument, un „mediu”, o „lume” care pentru cei mai mulți oameni este inevitabilă. În plus, și lumea Internetului, ca toate celelalte „lumi” sau „medii”, are nevoie de iubire, de frumos, de bunătate, de înțelepciune, de mesajul creștin. Prin ceea ce suntem, prin prezența și activitatea noastră, participăm și contribuim la ceea ce este și va fi această lume.

Pr. Iulian Nistea

 

P.S. Pentru cei care se interesează în plus de teoretizarea misiunii creștine pe net am scris, acum aproape un an de zile, studiul Internetul : tendințe și pastorație.

Acest articol a fost publicat în Ganduri incuviintate, Programe, softuri, software și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

9 răspunsuri la Mai putin Facebook (sau deloc?) în post

  1. Roxana spune:

    Doamne ajuta ! Eu am apelat la solutia de a suspenda temporar contul de facebook. Nu am avut intentia de a-l lega de post ci am incercat sa vad ce pierd si ce castig daca il suspend. Si de asemenea sper sa gasesc alte moduri de a-mi valorifica timpul decat stand pe facebook. Dupa cum am auzit spunand de cineva cu viata duhovniceasca: „nu evolutia tehnologiei e rea ci modul cum o folosim noi e rau „. De aceea e importanta scopul pentru care noi folosim Facebook dar si utilizarea moderata a acestuia.

  2. Evghenie spune:

    Am înţeles foarte puţine lucruri din socializarea online, folosesc FB doar în scopul promovării articolele interesante etc … Cu FB nu-i problemă în post, dar cu internetul, în largul lui înţeles, este o problemă, încerc, încerc dar e greu !

  3. cammely spune:

    Doamne ajuta.
    Ce sa zic. Cred ca fiecare se straduieste mai mult in acest Post sa se abtina de la ceea ce stie ca are un efect negativ asupra lui si isi reconsidera nitel prioritatile. Desi, la drept vorbind, prioritatea nr. unu ar trebui sa fie mereu aceeasi pt oricare crestin si de aici incolo toate celelalte ar curge ca si de la sine cu ajutorul lui Dumnezeu.
    Daca gresesc, iertare.

  4. Gigel Chiazna spune:

    Facebook este rau pentru cine nu il consuma ca ceea ce este: Facebook. La fel si cu internetul, televizorul, ziarul sau de ce nu tricotatul. Cu ce e mai bun tricotatul ca Facebook-ul pentru cine nu foloseste timpul care il are liber ca sa se roage sau sa faca alte fapte bune ci in schimb il pierde cu tricotatul? Cu adevarat, ii dezvolta indemanarea manuala si il tine departe de „riscurile” Facebook-ului, dar depinde si cum se raporteaza el la situatia asta, ca daca se vede un sfant care a reusit sa taie raul din radacina va ramane doar cu … tricotajul. Deci depinde in mare parte de fiecare cat de folos ii este sa „posteasca” sau sa nu „posteasca” la Facebook. Si mai e o chestie: pun pariu ca cei care postesc la Facebook dar au unele lipsuri o sa „recupereze” dupa post …

    • d spune:

      Cred ca e o diferenta destul de sensibila intre fb si tricotat. Importanta nu este legata de timpul ‘pierdut’ ci de calitatea timpului curs sau scurs dedicate uneia sau alteia din activitati: tricotatul este lucrul mainilor si mai putin al mintii [care nu prea are mult de facut decat de tinut minte randul la cate pe fata si cate pe dos]. Fb este munca mintii, a simturilor si a emotiilor nascute din socializare. Cred ca postul este in primul rand despre trezvia mintii= atentie marita la miscarile sufletului, mintii si a trupului [gura, ochii, urechile sau pantecele de exemplu] iar din punctul asta de vedere fb poate sa aiba o influenta nefasta [pe care de fapt o poate avea si in afara postului, in conditii mai putin demandatoare]. Si poate ca tricotatul poate aduce beneficii [altora in post] pe cand petrecerea si socializarea nu e tocmai productiva de ceva… Probabil ca socializarea pentru preoti, pe fb ori pe internet e parte din job si de aia ii exclud din parerea mea pe tema asta.

    • Kalinikos spune:

      P.S. si nu, utilizatorii Facebook nu suntem noi. Noi suntem marfa. Mai precis datele noastre, ceea ce ne intereseaza, gandurile noastre, vorbele noastre, in general tot ceea ce afisam online din persoana noastra constituie o marfa extrem de vandabila. Si asta e valabil pentru tot internetul, in general, nu numai pentru FB.

  5. Ipatii Marcel spune:

    Eu zic că păcatele oamenilor ce ar trebui ispăşite în decuusul vieţii aşa şi nu ispăşesc deoarece prin internet pocăinţa nu se săvârşeşte în aşa fel păcatul creşte deaceea ar fi bine ca într-un fel să fie monitorizat acest facebook deşi este cel mai bun portal de interacţiune dintre oameni – o spun din propria experienţă.

    Sper să fiu auzit.

  6. Ipatii Marcel spune:

    şi încă una am o întrebare către preot sau călugăr prostiile spuse pe internet(din orbire sau joc al unui copil din care se revarsă totul fără aşi da seama ce spune) se socot ca un păcat mare>?

    De ce întreb, acest portal este folosit de mai multi oameni care vrând-nevrând rămân jertve.
    dacă este posibil transmiteţi-mi o scrisoare pe poşta mea electronica deoarece mă afectează sau bine zis preocupă această întrebare în fiecare zi.

    Email-ul meu este skit88@mail.md

    Multumesc anticipat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *