Teologia Morală Ortodoxă este disciplina care oferă criteriile necesare înţelegerii  şi asumării vieţii în Hristos. Ea este însăşi o vorbire despre viaţa în Hristos, din interiorul lui Hristos. Deşi în mod artificial separată de Teologia Dogmatică şi de cea Liturgică, ea s-a format ca disciplină în strânsa legătură cu acestea, prima oferind cadrele, fundamentele credinţei, pe baza cărora Morala Ortodoxă trăieşte credinţa, iar cea de-a  doua fiind expresia văzută a credinţei, în actele liturgice.

În mod cert, afinitatea faţă de un anumit domeniu  corespunde unei configuraţii umane, individuale, care este darul lui Dumnezeu. Omul e dator să identifice proprii talanţi şi să-i înmulţească, punându-i în slujba celorlaţi, spre scopul final al eshatonului. Deşi nu mai sunt la prima tinereţe, ca majoritatea colegilor mei, neliniştile şi neîmplinirile acestei prime tinereţi m-au făcut să caut ceea ce imediatul cotidian nu mi-a putut oferi .Prin puterea lui Dumnezeu, şi cu ajutorul nemijlocit al părintelui meu duhovnicesc, mi-am identificat într-un târziu vocaţia reală, primind şi puterea de a mi-o asuma. Am fost preocupat mereu de aspectele înţelegerii  corecte a existenţei, a sensului şi finalităţii acesteia. Modul de existenţă al omului, libertatea lui, responsabilitatea şi destinul său, trăirea virtuţilor şi asumarea unei moralităţi izvorâte din interiorul său şi nu din comandamente externe, sunt problemele care m-au adus la studiul teologiei ortodoxe. Iar aplecarea spre morală reprezintă, cred, înţelegerea că aceste probleme ţin de Morala Ortodoxă şi nu de o psihologie a secularizării. De asemenea, convingerea fermă că mesajul lui Hristos este acelaşi până la sfârşitul veacurilor, dar diferitele epoci ale istoriei implică moduri diferite de predicare, adaptate tipurilor de limbaj şi de percepţie proprii acestor epoci, m-au determinat să încerc să devin un mesager al lui Hristos în zorii celui de-al treilea mileniu creştin. Provocări ca New Age, sincretismul religios neopăgân, explozia tehnologiilor digitale, agresiunea informaţională prin televiziune si celelalte mijloace clasice de comunicare în masă, dar mai ales noua şi periculoasa tendinţă de virtualizare a vieţii umane prin  dependenţa  crescândă de Internet, m-au făcut să încerc găsirea căilor necesare de a duce mesajul lui Hristos în mijlocul acesto-ra. Nimic din cele de mai sus nu oferă mai mult decât o îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă strict biologică. Omenirea pare că a uitat sensul şi misiunea ei, aruncându-se în cursa infernală după confort şi plăcere. Ştiinţele moderne, de la medicină la ingineria genetică, caută să reducă omul la aspectul său fiziologic, iar ştiinţele raţionaliste să-i potenţeze în mod autonom inteligenţa. În fiecare zi omul oferă omenirii noi şi noi probleme, care mai de care mai „importante”, cu răspunsuri „urgente” şi „necesare”,uitând că, de fapt „un singur lucru trebuie” (Luca 10,42). Omul vrea fericirea Împărăţiei lui Dumnezeu, dar făcută pe seama tehnologiilor digitale şi a ingineriilor financiare, şi în acelaşi timp fără Dumnezeu (sau cu un dumnezeu plăsmuit după necesităţile sale). De fapt, confuzia acestui început de mileniu este evidentă, iar globalizarea prezentată ca garanţie a soluţionării tuturor problemelor începe să semene tot mai mult cu  „promisiunea”  apocaliptică a fiarei.

Datorită acestor considerente am ales ca temă a tezei de licenţă: „Globalizarea şi implicaţiile ei în viaţa religios-morală”. Pe lângă acordarea unor informaţii de ordin teoretic dar nu numai, alegerea acestei teme vizeză şi un motiv strict personal, ce ţine de înţelegerea şi asumarea liberă a propriului destin, cu responsabilitatea preoţiei împărăteşti şi universale primită în Sfintele Taine.

Este momentul aici să mulţumesc, cu dragoste, părintelui meu duhovnicesc, pr.lect.drd. Vasile Vlad; datorită Sfinţiei sale m-am re-găsit ortodox, înţelegând copleşitoarea responsa-bilitate dar şi frumuseţea neîntrecută a devenirii ortodoxe.Nici o întâlnire nu e întâmplătoare,  şi în acest sens, întâlnirea cu pr.Vasile Vlad a însemnat pentru mine  începutul edificării în Teologia Ortodoxă, atât la nivel doctrinar, dar mult mai mult la nivelul trăirii în Hristos.

De asemenea, aş dori să mulţumesc părintelui Crăciun Oprea şi domnului Mircea Raţiu, pentru ajutorul moral, bibliografic dar mai ales duhovnicesc, nemijlocit, pe care mi l-au acordat pe tot parcursul anilor de studiu, ca şi la elaborarea acestei lucrări. Nu în ultimul rând, trebuie să mulţumesc cu toată dragostea soţiei mele Claudia, familiei, pentru  dragostea cu care m-au înconjurat, m-au susţinut şi m-au încurajat. 

Am nădejdea ca Dumnezeu mă va ajuta şi în continuare la împlinirea misiunii pentru care m-a adus la existenţă şi mă va călăuzi până-ntr-un sfărşit pe cărarea Împărăţiei.