Fiul rătăcit și dragostea Tatălui. Luca 15

Fiul rătăcit și dragostea Tatălui. Luca 15

16 februarie 2020, Pr. Iulian Nistea. Predică la Duminica Întoarcerii Fiului Risipitor, a fiului rătăcit, a fiului rătăcitor, a fiului pierdut. Despre dragostea Tatalui, despre cum este Dumnezeu Cel pe care ni-L descoperă Fiul.

Predica video-audio urmează după textul Evangheliei, pe care îl citim îainte.

Evanghelia după Luca, capitolul 15

1. Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte.
2. Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.
3. Şi a zis către ei pilda aceasta, spunând:
4. Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte?
5. Şi găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se;
6. Şi sosind acasă, cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută.
7. Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă.
8. Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina şi nu mătură casa şi nu caută cu grijă până ce o găseşte?
9. Şi găsind-o, cheamă prietenele şi vecinele sale, spunându-le: Bucuraţi-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem.
10. Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte.
11. Şi a zis: Un om avea doi fii.
12. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea.
13. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări.
14. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
15. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii.
16. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea.
17. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!
18. Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;
19. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.
20. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat.
21. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.
22. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui;
23. Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim;
24. Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească.
25. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.
26. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea.
27. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos.
28. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga.
29. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei.
30. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat.
31. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.
32. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.

Video / audio

În categoria Ganduri incuviintate | Etichete , , , , , , | Un comentariu

Cuvânt la Duminica Tuturor Sfinților

Călătorim pe același vapor cu sfinții – Cuvânt de învățătură în Duminica întâi după Rusalii – Duminica Tuturor Sfinților (3 iunie 2018):

În categoria Evenimente ortodoxe, Sfinti | Etichete , | 2 comentarii

Cuvânt la Pescuirea minunata si chemarea Apostolilor (Luca 5, 1-11)

Cuvânt de învățătură în Duminica a 18-a după Rusalii, în care se citește pericopa Pescuirii minunate din Evanghelia după Luca (5, 1-11):

Pe când mulțimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, și El ședea lângă lacul Ghenizaret, a văzut două corăbii oprite lângă țărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Și urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puțin de la uscat. Și șezând în corabie, învăța, din ea, mulțimile. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, și lăsați în jos mrejele voastre, ca să pescuiți. Și, răspunzând, Simon a zis: Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Și făcând ei aceasta, au prins mulțime mare de pește, că li se rupeau mrejele. Și au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el și pe toți cei ce erau cu el, pentru pescuitul peștilor pe care îi prinseseră. Tot așa și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Și a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Și trăgând corăbiile la țărm, au lăsat totul și au mers după El.

În categoria Sarbatori | Etichete , | Lasă un comentariu

Crăciunul, Epifania, Colindele

Nativite ChristCrăciunul, Nașterea lui Iisus Hristos, este o sărbătoare a arătării, a descoperirii lui Emanuel („Dumnezeu este cu noi”). Îngerii se arată păstorilor și li-L arată pe (îi conduc la) Prunc. Steaua se arată magilor de la Răsărit și li-L arată pe (îi conduce la) Prunc. Păstorii sunt uimiți de descoperirea venită prin îngeri, locuitorii din Ierusalim se cutremură de vestea venită prin magi. Arătare, descoperire, epifanie. De unde și prăznuirea sărbătorească a unei întregi perioade de două săptămâni între Crăciun / Nașterea Domnului și Teofanie / Botezul Domnului inclusiv, pentru că și Botezul Domnului este o arătare, descoperire, epifanie a Domnului Iisus Hristos. Toată această perioadă e ca o mare sărbătoare: Arătarea sau Epifania.

Colindele acoperă toată această perioadă (din care Tăierea împrejur a Domnului la 1 ianuarie – 8 zile după Naștere – face parte integrantă).

Citiți și:

 

În categoria Ganduri incuviintate, Sarbatori | Etichete , , , | Lasă un comentariu

1 Decembrie, Ziua Nationala a României, în rugaciunea de la Te-Deum

1 Decembrie, Ziua Națională a României, în rugăciunea de la Te-Deum

Rugăciunea de la Tedeum-ul din Ziua Națională a României (1 decembrie) – Slujba Învierii și Carte de Tedeum (Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, p.208-210) – este de o rară frumusețe și înțelepciune, și de aceea poate fi citită și ca o meditație la ziua de azi de sărbătoare națională pentru poporul român.

Iat-o mai jos:

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeul îndurărilor şi a toată milostivirea, a Cărui milă este nemăsurată şi iubire de oameni adânc neajunsă, la a Ta slavă căzând, cu frică şi cu cutremur, ca nişte robi nevrednici, cu umilinţă aducem acum mulţumire bunătăţii Tale, pentru binefacerile ce au fost asupra poporului român prin marea lui unire într-o singură ţară românească şi creştină; şi ca pe Domnul, Stăpânul şi Binefăcătorul, Te slăvim, îţi cântăm şi Te lăudăm.

Şi iarăşi căzând înaintea Ta, mulţumim, rugând cu umilinţă nemăsurata şi nespusa Ta milostivire, ca precum ai binevoit a primi atunci rugăciunile robilor Tăi şi cu milostivire i-ai învrednicit a li se împlini cererile, aşa şi de acum înainte învredniceşte-i a spori întru dreapta credinţă, în dragostea cea către Tine şi cea către aproapele şi întru toate faptele cele bune, şi a dobândi ale Tale binefaceri, împreună cu toţi credincioşii Tăi. Mântuieşte-i de toată reaua întâmplare, dăruindu-le pace şi linişte.

Dă, Doamne, dregătorilor noştri, duhul înţelepciunii şi ai iubirii de oameni, care întăreşte popoarele şi le înalţă.
Înnoieşte în inimile judecătorilor duhul cel drept, care luminează şi învaţă tot adevărul.
Revarsă în păstorii sufleteşti ai poporului Tău duhul lepădării de sine, pe care l-ai dat sfinţilor Tăi ucenici şi apostoli când i-ai trimis în lume la propovăduire.
Insuflă ostaşilor noştri bărbăţia şi vitejia cea sfântă a dragostei către Dumnezeu, către aproapele şi către ţară.
Şi pe noi, pe toţi, învredniceşte-ne să sporim în faptele cele bune, care fac pe oameni după chipul şi asemănarea Ta.

Pomeneşte-i, Doamne, pe toţi eroii, ostaşii şi luptătorii români, din toate timpurile şi din toate locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi-n închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră.

Auzi-ne, Doamne, precum ai auzit cu milă şi rugăciunile părinţilor noştri, când chemau ei ajutorul şi îndurările Tale asupra lor şi asupra ţării acesteia în care se preamăreşte numele Tău. Şi ne învredniceşte pe toţi ca întotdeauna mulţumire să-Ţi aducem, cele preabune să grăim şi să-Ţi cântăm Ţie, Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, Dumnezeului celui slăvit întru o fiinţă: Slavă Ţie, Dumnezeului nostru, Dătătorului nostru de bine, în vecii vecilor!

În categoria Evenimente ortodoxe, Ganduri incuviintate, Sarbatori | Etichete , | Lasă un comentariu

Comentariile sfântului Ioan Gură de Aur la epistolele sfântului apostol Pavel

Sf. Ioan Gura de AurUn grup de tineri s-au ostenit pentru noi, ca să ne pună la dispoziție comentariile sfântului Ioan Gură de Aur la epistolele pauline în format PDF. Linkurile de descărcare a fișierelor PDF optimizate le găsiți mai jos.

Este vorba de traducerea episcopului Teodosie (Atanasiu) al Romanului – făcută după ediția critică grecească de la Oxford (1851-1862) – publicată în 9 volume între 1901 și 1923.

Deși pe alocuri aceste traduceri sunt mai mult sau mai puțin arhaice pentru cititorul de azi, ele merită atenția creștinului interesat de o mai bună înțelegere a epistolelor sfântului apostol Pavel.

Traducerile au fost publicate inițial în ordinea care urmează:

1. Comentariile sau explicarea Epistolei către Galateni a celui întru Sfinţi Părintelui nostru Ioan Chrisostom. Traducere din limba elină, Iași, 1901, 128 p.

2. Comentariile sau explicarea Epistolei către Efeseni a celui întru Sfinţi Părintelui nostru Ioan Chrisostom. Traducere din limba elină, Iași, 1902, 267 p.

3. Comentariile sau explicarea Epistolei către Filipeni a celui întru Sfinţi Părintelui nostru Ioan Chrisostom. Traducere din limba elină, Bucureşti 1903, XXXIX (”Viața și activitatea Sf. Chrisostom”) + 170 p.

4. Comentariile sau explicarea Epistolelor către Coloseni, I și II Tesaloniceni ale celui întru Sfinţi Părintelui nostru Ioan Chrisostom. Traducere din limba elină, Bucureşti, 1905, 346 p.

5. Comentariile sau explicarea Epistolei către Romani a celui întru Sfinţi Părintelui nostru Ioan Chrisostom. Traducere din limba elină, Bucureşti 1906, 504 p.

6. Comentariile sau explicarea Epistolei I Corinteni a celui întru Sfinţi Părintelui nostru Ioan Chrisostom. Traducere din limba elină, Bucureşti, 1908, 626 p.

7. Comentariile sau explicarea Epistolei II Corinteni a celui întru Sfinţi Părintelui nostru Ioan Chrisostom. Traducere din limba elină, Bucureşti, l910, 358 p.

8. Comentariile sau explicarea Epistolelor I şi II Timotei, Tit şi Filimon ale celui întru Sfinţi Părintelui nostru Ioan Chrisostom. Traducere din limba elină, Bucureşti, 1911, 375 p.

9. Comentariile sau explicarea Epistolei către Evrei a celui întru Sfinţi Părintelui nostru Ioan Chrisostom. Traducere din limba elină, Bucureşti, 1923, 395 p.

În al treilea volum publicat (comentariul la Filipeni) din 1903 părintele Teodosie Atanasiu publică și o Viață a sfântului Ioan Gură de Aur compilată de el după mai multe surse – pe care o numește „Viața și activitatea Sf. Christostom” -, și reluată douăzeci de ani mai târziu în volumul 9 (comentariul la Evrei, 1923), dimpreună cu explicații privind traducerea și publicarea celor nouă volume.

Dacă vă este mai la îndemână, iată comentariile în ordinea în care se găsesc epistolele în Noul Testament:

1. Sfantul Ioan Gura de Aur, Comentariu la Epistola catre Romani – format PDF A4

2. Sfantul Ioan Gura de Aur, Comentariu la Epistola intai catre Corinteni – format PDF A4

3. Sfantul Ioan Gura de Aur, Comentariu la Epistola a doua catre Corinteni – format PDF A4

4. Sfantul Ioan Gura de Aur, Comentariu la Epistola catre Galateni – format PDF A4

5. Sfantul Ioan Gura de Aur, Comentariu la Epistola catre Efeseni – format PDF A4

6. Sfantul Ioan Gura de Aur, Comentariu la Epistola catre Filipeni – format PDF A4

7. Sfantul Ioan Gura de Aur, Comentariu la Epistola catre Coloseni, I-II Tesaloniceni – format PDF A4

8. Sfantul Ioan Gura de Aur, Comentariu la Epistola I-II Timotei, Tit si Filimon – format PDF A4

9. Sfantul Ioan Gura de Aur, Comentariu la Epistola catre Evrei – format PDF A4

Pentru rugăciunile sfântului apostol Pavel și a sfântului Ioan Gură de Aur, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Amin.

În categoria Publicatii, Situri | Etichete , | 5 comentarii

Parolele azi

Parolele azi

Adobe hackDuminică 6 octombrie Adobe m-a anunțat că mă aflu printre „fericiții” 2,9 milioane de clienți la care li s-au furat ID-urile și parolele (criptate, e drept) într-un atac informatic asupra serverelor Adobe (atac recunoscut public pe 3 octombrie). O parte din mesajul lor sună așa:

„Am descoperit recent că un atacator a intrat ilegal în rețeaua noastră și a obținut probabil acces la ID-ul și parola dumneavoastră Adobe criptată. Momentan nu avem niciun indiciu că ar fi avut loc activități neautorizate în contul dvs. Pentru a evita accesul neautorizat la contul dvs., v-am resetat parola. Vizitați www.adobe.com/go/passwordreset_ro pentru a crea o parolă nouă. Vă recomandăm să vă schimbați parola și pe orice alt site web unde utilizați același ID de utilizator sau aceeași parolă. În plus, fiți vigilenți în privința oricărei încercări de înșelăciune prin e-mail sau telefon care vă solicită informațiile personale.” [sursa Adobe].

Neplăcut – Adobe este o companie foarte importantă, de încredere și cu mare nivel de securitate. Parola era deci una importantă și toată după-amiaza de duminică mi-am petrecut-o revizuindu-mi parole. Așa am descoperit că recomandările privind siguranța parolelor au evoluat mult în ultimii ani și că marile companii de încredere – gen: Amazon, Apple, Google, eBay, Microsoft, PayPal, Yahoo etc. – recomandă și chiar obligă la standarde înalte în alegerea parolelor.

Apoi, dacă tot mi-am petrecut atâtea ore cu parolele, am zis să scriu un bilet de blog în care să explic cum se aleg și gestionează parolele azi. Am tot întârziat până azi, când Yahoo, care tocmai a trecut definitiv, de pe 14 octombrie, la criptarea SSL (Secure Socket Layer) [SSL pe Wikipedia] a serviciului de email [blog oficial Yahoo], m-a obligat pur și simplu să-mi schimb parola, cu una teoretic la cele mai înainte standarde de securitate, pentru că au descoperit o „activitate suspectă” pe serviciile mele la ei. Așa că am zis să scriu. Nu după capul meu, ci după recomandările celor mari: Apple, GoogleYahoo.

Introducere

În zilele noastre cu parolele nu e de joacă. Ele pot să dea acces la o bună parte din viața privată a persoanei (email, rețele sociale etc.), la informații profesionale și, nu în ultimul rând, la buzunarul omului, prin serviciile financiar-bancare online (online banking, PayPal etc.). Yahoo vrea să fie haios și adevărat în același timp când spune că parola e ca periuța de dinți: o alegi cu grijă să fie cât mai bună și nu o împărtășești cu nimeni!

Diferite nivele

Mai întâi de toate, înainte de o alege o parolă, analizați bine ce fel de parolă aveți nevoie pentru un anumit site. Clasați siturile pe nivele de risc și de seriozitate, pentru că ciber-criminalii atacă mai întâi siturile cu securitate scăzută ca să folosească eventual acele informații pentru a ataca situri și servicii mai securizate, precum băncile (sursă: Microsoft).

Pentru situri cu risc redus pentru utilizator în caz de atac, cum ar fi un site de știri on-line (la care dați cât mai puține informații posibile), puteți utiliza o parolă ușor de amintit; aceeași parolă o puteți folosi pe alte situri sau servicii cu risc scăzut (sursă: Apple).

Pentru siturile cu informații sensibile, cum ar fi parola de administrator de sistem sau un cont bancar online, dar și emailuri și rețele sociale, folosiți parole unice și greu de ghicit, câte o parolă pentru fiecare zonă separată, și nu-o reutilizați în altă parte. În acest fel, în cazul în care o parolă este compromisă, alte zone sensibile nu vor fi afectate (sursă: Apple).

Relații între situri și servicii

Aproape toate siturile de „servicii” – cum ar fi Apple, Amazon, Adobe, eBay etc. –, dar și rețelele sociale (Facebook, Twitter etc.) necesită un email. Dar și serviciile de email necesită azi adesea un alt email. Nu puneți niciodată aceeași parolă la cele două emailuri, și nici aceeași parolă ca la email la serviciul care folosește acel email. Astfel, dacă vreodată un serviciu e compromis, cel care este legat cu el rămâne în siguranță și poate fi folosit pentru recupera serviciul compromis.

Emailul (sau emailurile) prin care se face recuperarea parolelor sau a accesului la servicii eventual compromise – pe care să îl considerați ca un bunker de refugiu în caz de atac –, trebuie să aibă o parolă foarte solidă și cu siguranță unică.

În rezumat minimal:

  • Două emailuri – două parole.
  • Facebook folosește email-nr-1 – parola de Facebook diferă de parola de la email-nr-1.
  • Emailul de recuperare – parolă foarte solidă și unică.

Nu așa

Înainte de a spune ce trebuie să conțină o parolă bună, trebuie neapărat să spunem ce NU trebuie să conțină o parolă bună:

  • Nu trebuie să conțină date de naștere familiale sau alte date ușor de ghicit.
  • Nu trebuie să conțină numere de telefon ușor de ghicit.
  • Nu trebuie să conțină nume din familie (nici ale câinilor și pisicilor din familie).
  • Nu trebuie să conțină nici un fel alte informații personale ușor de obținut azi (numărul sau tipul mașinii, numele angajatorului, al școlii, al străzii, al orașului, etc.).
  • Nu trebuie să conțină serii comune de numere sau litere (12345, 7777, abcdef, FFFFF etc.).
  • Nu trebuie să conțină cuvinte din dicționar, din nicio limbă (fără numai dacă sunt modificate – vezi mai jos).

Cum să-mi creez o parolă bună

În sfârșit, am ajuns la una din ultimele etape: cum să-mi creez parola. O parolă care se poate și memoriza.

Azi o parolă trebuie să aibă cel puțin 8 caractere și caractere variate: litere mici și mari, cifre, semne de punctuație și simboluri.

Toate cele patru articole serioase pe care le folosesc în acest articol (Apple, Google, Microsoft, Yahoo) recomandă ca să ne creăm parolele pornind de la scurte propoziții familiare nouă, urmând mai multe etape de consolidare a securității, după cum urmează:

  • Etapa 1: Caută o propoziție familiară, de exemplu: „Lapte acru și bătut se numește atribut”. De acord, e cam lungă totuși, dar poți lua „Lapte acru și bătut”.
  • Etapa 2: Elimină spațiile dintre cuvinte (și diacriticele). Rezultă: „Lapteacrusibatut”.
  • Etapa 3: Introdu niște greșeli sau alterări intenționate, gen: „LaptakruzibaTTut”.
  • Etapa 4: Introdu cifre și, semne de punctuație și simboluri, gen: „L@ptakruz1baTTu!5721”

Poate nu veți face chiar așa, dar acesta e principiul pentru o parolă bună, tare, complexă.

Recomandări finale

Desigur, nu trebuie să vadă nimeni ce scrieți pe tastatură când introduceți undeva parola.

Nu vă scrieți parolele pe post-it sau hârtuițe care zac cine știe pe unde.

Nu trimiteți parolele pe chat (gen: Yahoo!Messenger) și pe email și, în general, nu le împărtășiți electronic cu nimeni (nici măcar daca aveți antiviruși).

Schimbați parolele regulat, la 3-6 luni spun recomandările (știu, știu, e o bătaie de cap…).

Dacă folosiți generatoare de parole, să fie sigure. De pildă, online folosiți Norton sau PCTools.

Niciun serviciu serios nu vă cere, niciodată, datele prin email. Un astfel de email este în mod sigur fraudulos.

Nu dați click pe niciun link înainte de a survola cursorul acel link pentru a vedea unde duce și că acel site vă este cunoscut.

Să fiți sănătoși și voioși !

Iulian Nistea

În categoria Programe, softuri, software | Etichete , , , , , , , , , , | 2 comentarii

„Frumusetea crucii in lume. Cruci si troite de pe Valea Ariesului” – expozitie foto, ICR Paris

Expo foto „Frumusețea Crucii în lume. Cruci și troițe de pe Valea Arieșului” (ICR Paris, vernisaj 20 mai 2013, ora 18)

P. Iulian Nistea și P. Ioan Gînscă vă invită la vernisajul expoziției lor de fotografie „Frumusețea Crucii în lume. Cruci și troițe de pe Valea Arieșului”, care va avea loc la Institutul Cultural Român din Paris – 1, rue de l’Exposition, 75007 Paris -, luni 20 mai 2013, la orele 18.

EXPO : La beauté de la Croix dans le monde (20-31 mai 2013, Paris)

Expoziția are loc în cadrul festivalului „Din dragoste pentru Frumos”, ediția a III-a, și va fi deschisă de Acad. Răzvan Theodorescu și Costion Nicolescu.

Vernisage lundi 20 mai 2013, 18h, à l'Institut Culturel Roumain de Paris, 1 rue de l'Exposition, 75005 Paris

Tot atunci va fi prezentat scurt metrajul Auraria Daciae – Scenariu şi realizare Pr. Ioan Gînscă. Studio Epic Film.

Expoziția, în forma ei actuală, prezintă fotografii dintr-o perioadă de 20 de ani (1993-2003) și este prima etapă a unui proiect mai larg legat de crucile și troițele monumentale din zona comunei Sălciua (cu satele ce o compun, și mai ales Valea Largă), de pe Valea Arieșului, județul Alba.

Expoziția va fi deschisă de luni până vineri între orele 10 și 18.

Câteva din fotografiile alb-negru (I.N.) expuse:

În categoria Evenimente ortodoxe | Etichete , , , , , | Un comentariu

Festivalul „Din dragoste pentru Frumos” (Paris, 16-21 mai 2013)

Festivalul „Din dragoste pentru Frumos” (Paris, 16-21 mai 2013)

Fiţi Frumoşi !

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părintelui Mitropolit IOSIF, Departamentul cultural al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale vă invită cu bucurie la manifestările celei de-a treia ediţii a festivalului „Din dragoste pentru Frumos” (Paris 16-21 mai 2013).

Aspirând să pună în valoare diverse manifestări ale spiritului aflat în căutarea frumuseţii divine, festivalul „De dragul Frumosului” îşi orientează discursul din acest an în jurul aniversării celor 1700 de ani de la Edictul de libertate a creştinismului dat în anul 313 de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare, sub emblema Sfântei Cruci care îl ajutase să biruie şi sub protecţia iubitoare de mântuire a rugăciunilor binecuvântatei sale maici, Sfânta Elena. Cu noua sa capitală la Constantinopol, Imperiul bizantin a ilustrat posibilitatea şi măreţia unei societăţi pentru care creştinismul era raţiunea primă a existenţei atât în mecanismele de funcţionare cât şi în valorile pe care le promova.

Festivalul nostru comemorează acest moment crucial din istoria creştinismului prin diverse interogări artistice, istorice, antropologice, teologice legate de binomuri precum libertate exterioară, politică, şi libertate interioară, încărcătura simbolică şi asumarea existenţială a crucii, arta creştină ca expresie a libertăţii regăsite sau ca sublimare a aspiraţiei spre eliberare. Sperăm să vă revelăm ceva din frumuseţea oamenilor sfinţi care au marcat istoria celor 1700 de ani, din frumuseţea creaţiilor şi gândurilor lor, dar mai ales din frumuseţea şi măreţia realităţii de a fi creştin, inexorabil şi fiinţial legată de Cruce şi Înviere.

PROGRAM

JOI 16 MAI 2013

Ambasada României (Hôtel de Béhague, 123 rue Saint-Dominique, 75007 Paris). Sala Bizantină 

(cu intrare*)

19.30 Deschiderea Festivalului de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit IOSIF.

19.45 Cuvânt şi împlinire. One man show. Grigore LEŞE. (90 min.)

VINERI 17 MAI 2013

Ambasada României (Hôtel de Béhague, 123 rue Saint-Dominique, 75007 Paris). Sala Bizantină 

(cu intrare*)

 

19.00 Deschiderea Serii de Gală de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit IOSIF.

Cuvânt de bun venit al Excelenţei Sale Domnul Bogdan MAZURU, Ambasadorul României la Paris.

19.15 Concert de muzică clasică – partea I (60 min.)

Pr.Jean-Claude PENNETIER (pian), Ami FLAMMER (vioară).

George Enescu – Sonata nr. 3 pentru vioară şi pian în la, op. 25 „În caracter popular românesc” 

Moderato malinconico. Andante sostenuto e misterioso. Allegro con brio, ma non troppo mosso.

Béla Bartók – Dansuri populare româneşti 

I.Jocul cu bâtă. II. Brâul. III. Pe loc. IV. Buciumeana. V. Poarga Românească. VI. Mărunţel.

20.15 Antract: aperitiv.

20.45 Concert de muzică clasică – partea a IIa

(60 min.)

Diana CAZABAN (vioară).

Johannes Brahms – Scherzo, op. 4 

George Enescu – Impromptu concertant în Sol , pentru vioară şi pian 

Charlotte COULAUD (pian).

Ludwig van Beethoven – Sonata nr. 31 op. 110

I. Moderato cantabile molto espressivo. II. Allegro molto. III. Adagio ma non troppo – Allegro ma non troppo (Fuga).

Claude Debussy – Preludiu (Cartea a IIa): Focuri de artificii 

SÂMBĂTĂ 18 MAI 2013

Parohia Sfânta Parascheva – Sfânta Genoveva (biserica Saint Sulpice, 33-35 rue Saint-Sulpice, 75006 Paris) 

09.00 Deschiderea zilei de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit IOSIF.

09.10 Cuvântul “Cruce”. Conferinţă socio-lingvistică. Prof. Em. Sanda GOLOPENŢIA, Brown University (SUA).

10.30 Sfânta Cruce – semn şi însemn. Conferinţă antropologică cu referinţe teologice. Dr CostionNICOLESCU.

11.30 Expoziţie antropologică şi etnografică. Vernisaj prezentat de către IPS IOSIF şi Dr Costion NICOLESCU.

Puterea Crucii – In memoriam Horia BERNEA. Expoziţie Muzeul Ţăranului Român Bucureşti.

Crucea în viaţa cotidiană a ţăranului român. Expo foto Ioniţă G. ANDRON, prezentată de Remus VÂRNAV, Directorul Muzeului Ţării Oaşului.

12.00 Poezia Crucii – Intervenţie muzicală Grigore LEŞE şi moment poetic cu Silviu BATARIUC.

12.10 Expoziţie de pictură, reprezentări grafice de artă veche şi iconografie. Vernisaj:

Prin jertfă spre desăvârşire – pictură “euharistică” de Silviu BATARIUC.

De la semn la simbol –semiotică grafică de Constantin CIOC, Lavinia Răican.

Arhitectură-Sculptură. Valentin Scărlătescu.

Puterea Crucii – iconografie și iconologie. Concepţia: Alexandra MARINESCU-SAV.

12.30 Agapă.

13.30 Tema Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena în colecţiile Muzeului Naţional al Ţăranului Român. Conferinţiar invitat.

14.15 Crucea şi însemnele creştine în obiceiurile românilor. Conferinţă. Prof. Constantin ERETESCU, etnolog, scriitor.

15.30 Constantin şi Elena. Film documentar. Premiat la IDFA. Regia: Andrei DĂSCĂLESCU. Actori:Constantin Vinca, Elena Vinca. (60 min.)

DUMINICĂ 19 MAI 2013

Limours – reședința mitropolitană (1, bd. du G-ral Leclerc, 91470 Limours)

09.30 Sfânta Liturghie arhierească – Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit IOSIF – sunt invitate toate parohiile din Île-de-France.

11.30 Crucii Tale ne închinăm, Hristoase. Cântări bisericeşti din Transilvania. Grigore LEŞE şi grup de săteni din Bixad (coord. art. Prof. Iacob POP, manager art. Gheorghe CÂRCIU).

Serbare câmpenească cu bucătărie românească. Expoziţie şi târg cu vânzare de artă etnografică tradiţională, artă religioasă şi obiecte liturgice.

17.00 Vecernia.

LUNI 20 MAI 2013

Parohia Sfânta Parascheva – Sfânta Genoveva (biserica Saint-Sulpice, 33-35 rue Saint-Sulpice, 75006 Paris) 

09.00 Deschiderea zilei de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit IOSIF.

Puterea Sfintei Cruci invocată în rugăciunile liturgice şi în icoanele bizantine. Masă rotundă.

Pr. Marc-Antoine COSTA DE BEAUREGARD, Emanuela TOMA, istoric de artă.

11.00 Despre martiri. Conferinţă teologică. Dan PURIC, actor, eseist.

13.00 Agapă.

Biserica Saint Sulpice (Place Saint-Sulpice, 75006 Paris) 

(cu intrare*)

14.00 Concert de muzică sacră

Coord. artistic: Diac. Prof. Claude DELANGLE, CNSM Paris.

Interpretează: Grigore LEŞE, Claude DELANGLE (saxofon), Odile CATELIN-DELANGLE (pian),

Ruxandra IBRIC-CIORANU (soprană), Mathieu MARIAU (clavecin). (90 min.)

Institutul Cultural Român (5 rue de l’Exposition, 75007 Paris) 

18.00 Frumuseţea crucii în lume (Valea Arieşului – România). Expo foto Pr. Ioan GÂNSCĂ şi Pr. Iulian NISTEA. Vernisaj: Acad. Răzvan THEODORESCU, Dr Costion NICOLESCU.

AD (Abrud). Scurt metraj. Scenariu şi realizare Pr. Ioan GÂNSCĂ. Studio Epic Film.

18.45 Cocktail.

Ambasada României (Hôtel de Béhague, 123 rue Saint-Dominique, 75007 Paris). Sala Bizantină

19.00 Creştinismul în Franţa înainte de schismă şi renaşterea ortodoxiei în epoca contemporană. Conferinţă. Preasfinţitul MARC Nemţeanul.

19.45 Sub semnul crucii. Creştinismul român, latinitate şi ortodoxie. Conferinţă. Acad. Răzvan THEODORESCU.

MARŢI 21 MAI 2013

Catedrala Mitropolitană Sfinţii Arhangheli (9 rue Jean de Beauvais, 75005 Paris) 

10.00 Sfânta Liturghie arhierească – Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit IOSIF – sunt invitaţi preoţii parohiilor din Île-de-France.

12.00 Agapă.

13.00 Plecare în pelerinaj la Moaştele Sfintei Împărătese Elena – Biserica Saint Leu et Saint Gilles.

Biserica Saint Leu et Saint Gilles (92 rue Saint Denis, 75001 Paris) 

13.30 Acatistul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena în faţa Moaştelor Sfintei Împărătese Elena.

14.00 Închinare la Moaştele Sfintei Împărătese Elena şi la Lemnul Cinstitei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci a Mântuitorului.

14.30 Actualitatea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Pledoaria pentru dimensiunea publică a credinţei. Conferinţă. Preasfinţitul IGNATIE Mureşanul.

Închiderea ediţiei a IIIa a Festivalului Din dragoste pentru Frumos.

 

*******************

 

Mediatorul manifestărilor Festivalului:

Pr. Emilian MARINESCU – consilier cultural

Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale

Informaţii şi rezervări:

+ 33 6 49 24 02 86

festival@mitropolia.eu

cultural@mitropolia.eu

www.mitropolia.eu

* Tarif plin 25 € / Tarif redus 10 € (14-18 ani) / Abonament t.p. 75 € / t.r. 30 € / Copiii gratuit până la 14 ani

În categoria Evenimente ortodoxe | Etichete , , , , , , , , | Un comentariu

In sfanta si marea zi de Sambata din Saptamana Patimilor

În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viată veșnică.

– P. Teofil Părăian: Vom pomeni cu darul lui Dumnezeu în Sâmbăta cea Mare înmormântarea Domnului Hristos, petrecerea în mormânt a Mântuitorului nostru. Vom avea în vedere cele ce s-au petrecut pentru noi si pentru a noastră mântuire în această zi. Si anume, îl vom avea în vedere pe Mântuitorul Cel ce a fost în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul si în Rai ca un Dumnezeu cu tâlharul, care a fost cu dumnezeirea pretutindeni: si cu trupul în mormânt, si cu sufletul în iad, si împreună cu tâlharul cel mântuit în Rai. E o zi în care ne arătăm nedumerirea si totodată convingerea că moartea s-a întâmplat în viată, că Viata a primit moartea. Căci zicem: „În mormânt, Viată, pus ai fost, Hristoase, si împărătia iadului Tu ai zdrobit”. Ne gândim la Mântuitorul nostru Iisus Hristos în care se întâlnesc cele potrivnice: moartea si viata. Moartea prin despărtirea sufletului de trup si viata prin faptul că vorbind cu Domnul Hristos noi zicem: „Când Te-ai pogorât la moarte Cela ce esti fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea dumnezeirii. Iar când ai înviat pe cei morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat: Dătătorule de viată, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Tie”. Rânduiala Bisericii noastre este ca îndată după ce se spun cu cântare cuvintele în care facem prohodirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, îndată după aceea se pomeneste Învierea. Pentru că noi aducem aminte de moartea celui fără de moarte, aducem aminte prin prohodire de cel ce a murit fără să moară cu dumnezeirea, si în cazul acesta ne minunăm de Domnul nostru Iisus Hristos si nu uităm de învierea Lui. „Desi rabzi răstignire”, am zis în vinerea cea mare, „Tu esti Fiul si Dumnezeul meu”. Si putem spune în continuare: „Desi esti în mormânt, Tu esti Dumnezeul meu”. În această sâmbătă a tăcerii suntem chemati de Sfânta noastră Biserică în cuprinsul Sfintei Liturghii să tăcem cu gândurile noastre iscoditoare si să zicem:

„Să tacă tot trupul omenesc si nimica pământesc în sine să nu gândească, căci Împăratul Împăratilor si Domnul Domnului merge să se junghie si să se dea de mâncare credinciosilor. Si merg înaintea Lui puterile îngeresti cu toată domnia si stăpânia, heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu câte sase aripi, fetele acoperindu-si si cântând cântarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia”.

Asa se spune la Sfânta Liturghie. Asa trebuie să spunem si noi în constiinta noastră, asa trebuie să gândim si noi despre tainele mai presus de întelegere. Să tacă firea omenească cu gândurile ei pământesti si să audă, să asculte, să vadă pe cei care îl însotesc pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în moarte si prin moarte spre învierea cea de a treia zi, pe care o asteptăm si pentru care ne-am rugat să o ajungem ca să ne închinăm Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos fără de osândă si să ne împăcăm cu toti. Să le zicem frati celor ce ne urăsc pe noi si asa, în ziua Învierii să strigăm: „Hristos a înviat din morti cu moartea pe moarte călcând si celor din morminte viată dăruindu-le”.

Pentru vremea la care am ajuns ne-am rugat de-a lungul întregului post al Pastilor. Am zis la Liturghia Darurilor mai înainte sfintite rugăciune către Dumnezeu: „Dă-ne nouă, Bunule să luptăm lupta cea bună, calea postului să o săvârsim, credinta nedespărtită să o păzim, capetele nevăzutilor balauri să le sfărâmăm, biruitori asupra păcatului să ne arătăm si fără de osândă să ajungem a ne închina si Sfintei Învieri”. Am ajuns în ziua Sfintei Învieri, am ajuns să ne închinăm Sfintei Învieri. Biserica însă ne cere ceva anume si zice:

„În Ziua Învierii să ne luminăm cu prăznuirea si unii pe altii să ne îmbrătisăm, si să le zicem frati si celor ce ne urăsc pe noi si asa să strigăm: Hristos a înviat din morti cu moartea pe moarte călcând si celor din morminte viată dăruindu-le”.

Întrebarea firească pentru fiecare dintre noi este: Ne închinăm cu adevărat Sfintei Învieri? Le zicem frati celor ce ne urăsc pe noi? Suntem binevoitori fată de toti oamenii? Dacă da, atunci suntem fericiti, pentru că trăim Ziua Învierii întru care dorim să ne luminăm. Spunem că Pastele Domnului sunt o trecere de la moarte la viată si de pe pământ la cer. Chemăm cerul si pământul să se veselească si zicem: „Cerurile după cuviintă să se veselească si pământul să se bucure, si să prăznuiască toată lumea cea văzută si cea nevăzută că Hristos a înviat, veselia cea vesnică”. Pentru că stim că „prăznuim omorârea mortii, sfărâmarea iadului si începutul altei vieti vesnice”. Si de aceea „lăudăm pe Pricinuitorul, adică pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Cel unul binecuvântat, Dumnezeul părintilor si preamărit”. Avem bucuria să vedem pe „Soarele dreptătii tuturor viată răsărind”, ne gândim la lumina Învierii, la bucuria izvorâtă din mormântul cel dătător de viată al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ne bucurăm si noi împreună cu uncenicii Mântuitorului, care s-au bucurat văzându-l pe Domnul (In. 20, 20) si răspundem chemărilor Sfântului Ioan Gură de Aur, care zice:

„Toti să vă ospătati din ospătul credintei, toti să luati bogătia bunătătii. Nimeni să nu plângă pentru sărăcie, că s-a arătat împărătia cea de obste, nimeni să nu se tânguiască pentru păcate că iertare din mormânt a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de aceea, prădat-a iadul Cel ce s-a pogorât la iad. Si aceasta mai înainte apucând Isaia a strigat: Iadul, zice, s-a amărât întâmpinându-Te pe Tine jos, s-a amărât că s-a stricat, s-a amărât că s-a batjocorit, s-a amărât că s-a omorât, s-a amărât că s-a legat. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit, a luat pământ si s-a întâmpinat cu cerul, a luat ce a văzut si a căzut întru ce n-a văzut. Unde-ti este moarte boldul? Unde-ti este iadule biruinta? Înviat-a Hristos si tu te-ai surpat. Înviat-a Hristos si au căzut dracii. Înviat-a Hristos si se bucură îngerii. Înviat-a Hristos si viata vietuieste. Înviat-a Hristos si nici un mort nu este în mormânt. Că Hristos înviind din morti începătură celor adormiti S-a făcut. A aceluia este slava si stăpânirea în vecii vecilor. Amin”.

În această atmosferă trăind, suntem cu adevărat oameni care prăznuim Învierea Mântuitorului si dăm slavă celui ce a înviat din morti cu moartea pe moarte călcînd.

„Hristos a înviat, ce vorbă sfântă!
Îti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parcă serafimi-ti cântă
De câte ori crestine tu auzi.
Hristos a înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în adevăr,
În poienita-n care zburdă cerbii,
În florile de piersic si de măr.
În stupii de albine fără gres,
În vântul care suflă mângâios,
În ramura-nflorită de cires.
Dar, vai, în suflet ti-a-nviat Hristos?
Ai cântărit cu mintea ta, crestine
Cât bine ai făcut sub cer umblând?
Te simti măcar acum pornit spre bine?
Măcar acum te simti mai bun, mai blând?
Simti tu topită-n suflet vechea-ti ură?
Mai vrei pieirea celui plin de har?
Ti-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ti gură?
Iubirea pentru semeni o simti jar?
O, dacă aceste legi de-a pururi sfinte
În aur măcar azi te-au îmbrăcat,
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept să cânti: Hristos a înviat!”

(Părintele Teofil Părăian, Întâmpinări, partea a II-a)

***

Prohodul Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristosm de la Denia Prohodului Domnului (utrenia Sâmbetei Mari) care se citește în seara de Vinerea Mare

La Dumnezeu este Domnul…, troparul, glasul al 2-lea:

Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tau, cu giulgiu curat înfasurându-L si cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus.

Slava…

Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce esti viata cea fara de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu stralucirea Dumnezeirii; si când ai înviat pe cei morti din cele de dedesupt, toate puterile ceresti au strigat: Datatorule de viata, Hristoase, Dumnezeul nostru, slava Tie.

Si acum…

Mironositelor femei, stând lânga mormânt, îngerul a grait: Miresmele mortilor sunt cuviincioase, iar Hristos puterjunii S-a arat strain.

Dupa aceasta, preotii si credinciosii aprind lumânari de ceara curata si se rânduiesc în jurul mesei, pe care se afla asezat sfântul Epitaf. Urmeaza Catisma a saptesprezecea – starile Prohodului, care se cânta dulce si cu mare cuviinta.

Starea întâi

Preotul cadeste sfântul Epitaf în chipul crucii, altarul si stranele; daca sunt mai multi, cadeste protosul. Apoi se cânta rar întâiul tropar, glasul al 5-lea:

1. În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,
Plecăciunea Ta cea multă preamărind. (proslăvind).

2. Dar cum mori, Viaţă,
Şi cum şezi în mormânt ?
Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti
Şi pe morţii cei din iad îi înviezi ?

3. Te mărim pe Tine,
Iisuse Doamne,
Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile,
Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.

4. Cel ce-ai pus pământul
Cu măsuri, Hristoase,
Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule,
Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.

5. Iisuse al meu,
Împărat a toate,
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ?
Vrei să dezrobeşti neamul omenesc.

6. Stăpânul a toate
Mort se vede acum
Şi deşertătorul gropilor celor morţi
Se încuie-n groapă nouă ca unom.

7. În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
Şi viaţă lumii Tu ai izvorât.

8. Cu cei răi, Hristoase,
Ca un răufăcător
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi
Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.

9. Mai frumos cu chipul
Decât oamenii toţi,
Ca un om se vede mort şi fără de chip,
Cel ce toată firea a-nfrumuseţat.

10. Iadul cum va răbda
Intrarea Ta, Doamne,
Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se,
De-a luminii Tale fulgere orbind ?

11. Dulcea mea lumină
Şi mântuitoare,
Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ?
O, răbdare de nespus şi negrăit !

12. Nici lumea de duhuri
Nu pricepe, Doamne,
Nici mulţimea făr’ de trup poate povesti
Taina îngropării Tale, neştiind.

13. O, minuni străine !
O, ce lucruri nouă !
Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort,
Îngropat de mâinile lui Iosif.

14. În mormânt ai apus,
Dar de-al Tatălui sân
Nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu.
Acest lucru e străin şi nefiresc !

15. Întreaga făptură
Recunoaşte-n Tine:
Împărat adevărat, pe pământ şi-n cer,
Deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu !

16. Tu-n mormânt fiind pus
Ziditor Hristoase,
Temelia iadului s-a cutremurat
Şi-ale morţilor morminte s-au deschis.

17. Cela ce în palmă
Tot pământul ţine.
Sub pământ acum cu trupul Se află mort,
Slobozind pe morţii cei legaţi în iad.

18. Din stricare, Doamne,
Viaţa mea o ridici;
Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorît
Şi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.

19. Ca lumina-n sfeşnic,
Se ascunde acum
Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului
Şi din iad goneşte întunericul.

20. Mulţimea de oştiri,
Cea duhovnicească,
Împreună cu Iosif şi Nicodim
Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.

21. Murind Tu de voie,
În mormânt ai fost pus;
Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,
De amara mea greşeală m-ai scăpat.

22. S-a schimbat făptura
Prin a Tale patimi,
Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt,
Ţiitor a toate cunoscându-Te.

23. Luând în pântece
A vieţii Piatră,
Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit.

24. În mormânt nou Te-au pus,
Înnoind, Hristoase,
Firea oamenilor, prin învierea Ta,
După cum se cade unui Dumnezeu.

25. Pe pământ ai venit,
Pe Adam să-l mântui.
Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;
Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.

26. Pământul de frică
S-a mişcat, Cuvinte,
Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns,
Apunând a Ta lumină sub pământ.

27. Ca un om, ai murit
De-a Ta voie, Doamne;
Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat
Şi din întunericul păcatelor.

28. Vărsând râu de lacrimi
Peste Tine, Doamne,
Cea Curată, ca o maică, a glăsuit:
„Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu ?”

29. Ca grăuntul de grâu,
Ce-ncolţeşte-n pământ,
Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,
Înviind pe toţi urmaşii lui Adam.

30. Sub pământ Te-ai ascuns
Ca un soare, acum,
Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit;
Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !

31. Cum ascunde luna
Faţa sa de soare,
Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum,
Cel ce prin trupească moarte ai apus.

32. Iisus, Viaţa,
Gustând moartea acum,
Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit
Şi viaţa tuturor le-a dăruit.

33. Pe întâiul Adam,
Prin păcat omorât,
La viaţă ridicându-l cu moartea Ta,
Adam nou în trup Te-ai arătat acum.

34. Cereştile cete,
Mort întins, pentru noi,
Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântat
Şi cu aripile s-au acoperit.

35. Pogorându-Te mort,
De pe lemn, Cuvinte,
Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;
Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi !

36. Bucurie, Doamne,
Fiind îngerilor,
Întristare lor acum le-ai pricinuit,
Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te.

37. Suind Tu pe cruce,
Împreună-ai suit
Şi pe muritorii vii; iar stând sub pământ,
Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.

38. Ca un leu, Tu Doamne,
Adormind cu trupul,
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
Lepădând şi bătrâneţea trupului.

39. Cela ce din coasta
Lui Adam cel dintâi
Pe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpuns
Şi izvor curăţitor ne izvorăşti.

40. Se-njunghia-n taină
Mai-nainte mielul,
Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti,
Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti.

41. Cine dar va spune
Chipul groaznic şi nou ?
Cel ce stăpâneşte toate făpturile
Pătimeşte azi şi moare pentru noi.

42. Cuprinzându-i spaima,
Au strigat îngerii:
„Cum Se vede mort Stăpânul vieţii
Şi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”

43. Din coasta Ta, Doamne,
Cea însuliţată,
Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta,
Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea.

44. Răstignit pe cruce,
Ai chemat pe oameni,
Iar curată coasta Ta împungându-se,
Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.

45. Cel cu chip cuvios
Te găteşte-ngrozit
Şi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,
De-ngroparea Ta înfricoşându-se.

46. Sub pământ, de voie,
Pogorând ca un mort,
Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

47. Deşi Te-ai văzut mort,
Dar eşti viu Dumnezeu
Şi ridici de pe pământ, Hristoase la cer,
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

48. Deşi Te-ai văzut mort,
Dar eşti viu Dumnezeu
Şi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi,
Omorând de tot pe-al meu omorâtor.

49. O, ce bucurie,
Ce dulceaţă multă,
A fost ceea ce-a umplut pe toţi cei din iad,
Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.

50. Îngroparea-Ţi laud,
Patimilor mă-nchin;
Şi puterea Îţi măresc, Milostivule,
Prin care de patimi am fost dezlegat.

51. Asupra Ta, Doamne,
Sabie-au ascuţit
Şi-a puternicului sabie s-a tocit,
Iar cea din Eden se biruieşte-acum.

52. Văzând mieluşeaua
Pe-al său Miel înjunghiat,
Doborâtă de dureri striga şi-ndemna
Ca şi turma să se tânguie cu ea.

53. În mormânt de Te-ngropi,
Şi în iad de pogori,
Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertat
Şi întregul iad, Hristoase, l-ai golit.

54. De-a Ta voie, Doamne,
Pogorând sub pământ,
Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat
Şi la slava Tatălui i-ai înălţat.

55. Unul din Treime,
Cu trupul, pentru noi,
Defăimată moarte rabdă, binevoind;
Se cutremură şi soare şi pământ.

56. Urmaşii lui Iuda,
Din izvor adăpaţi
Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.

57. Ca un vinovat, stă
Cel Preadrept la Pilat
Şi la moartea cea nedreaptă e osândit
Şi Judecătoru-i răstignit pe lemn.

58. Îngâmfat Israil,
Ucigaşe popor !
Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,
Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?

59. Plăsmuind pe Adam
Din pământ, cu mâna,
Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup
Şi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.

60. Ascultând, Cuvinte,
De al Tău Părinte,
Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorît,
Înviind tot neamul muritorilor.

61. „Vai, Lumina lumii !
Vai, a mea Lumină !
O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !”
Cu amar, striga Fecioara şi jelea.

62. Pizmăreţ popor,
Ucigaş blestemat !
Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,
De mahrama şi de giulgiurile Lui.

63. Vino, necurate,
Ucigaş ucenic,
Şi pricina răutăţii arată-mi-o:
Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?

64. Iubitor de oameni
Te prefaci, nebune,
Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule,
Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.

65. Cu ce preţ ai vândut
Sfântul Mir cel ceresc ?
Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ?
Nebunie-aflaşi, preablestemat satan !

66. De iubeşti pe săraci,
Şi mâhnit eşti de mir
Ce se varsă, curăţind suflet păcătos,
Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi ?

67. „O, Cuvinte, Doamne,
A mea bucurie,
Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda ?
Mi se rupe inima ca unei maici”.

68. „Cine-mi va da lacrimi
Şi izvor nesecat,
Ca să plâng pe Iisus, dulcele meu Fiu ?”
A strigat Fecioara, Maica Domnului.

69. O, munţi şi vâlcele
Şi mulţimi de oameni,
Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţi
Şi jeliţi cu Maica Domnului ceresc !

70. „Când am să Te mai vad,
Veşnică Lumină,
Bucuria şi dulceaţa sufletului ?”,
A strigat Fecioara, tânguindu-se.

71. Deşi ca o piatră,
Tare şi tăioasă,
Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât
Râu de viaţă vie, veşnice Izvor.

72. Ca dintr-o fântână,
Din îndoitul râu,
Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm
Şi viaţa veşnică o moştenim.

73. Voind Tu, Cuvinte,
În mormânt Te-ai văzut;
Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus,
Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.

74. Te cântăm, Cuvinte,
Doamne al tuturor,
Împreună şi cu Tatăl şi Duhul Sfânt
Şi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.

75. Fericimu-Te toţi,
Maica lui Dumnezeu,
Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstim
A Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu.

76. În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.

Starea a doua

Cadeste al doilea preot, când sunt mai multi preoti, la fel ca la starea întâi sau însusi preotul, daca este un singur preot. Apoi, începe rar si cu glas lin pe glasul al 5-lea:

1. Cuvine-se, dar,
Săcădem Ia Tine, Ziditorul,
Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins,
Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.

2. Cuvine-se, dar,
Să-Ţi dăm slava-a toate Ziditorul,
Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta,
Şi din stricăciune toţi ne-am izbăvit.

3. Soarele-a apus
Iar pământul s-a clătit, Cuvinte,
Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos,
Şi cu trupul în mormânt punându-Te.

4. Somn învietor
În mormânt dormind, Hristoase Doamne,
Din cel greu somn al păcatului ai sculat
Întreg neamul omenesc cel păcătos.

5. „Una-ntre femei
Te-am născut Fiu, fără de durere;
Dar acum sufăr dureri, prin patima Ta”,
Cea curată, mult jelindu-se, zicea.

6. Sus văzându-Te,
De Părinte nedespărţit, Doamne,
Iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind,
Serafimii s-au înfricoşat acum.

7. Răstignindu-Te,
S-a rupt tâmpla templului prin mijloc
Şi şi-ascund luminătorii lumina lor,
Sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te.

8. Cela ce cu-n semn
A făcut la început pământul,
Azi apune sub pământ, ca un muritor;
Îngrozeşte-te de-aceasta, cerule !

9. Sub pământ apui
Cela ce-ai făcut pe om cu mâna,
Ca pe oameni să-i înalţi din căderea lor,
Cu puterea Ta atotputernică.

10. Veniţi să cântăm
Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale,
Ca femeile, ce mir au adus atunci,
S-auzim cu ele: „Bucuraţi-vă !”

11. Cu adevărat,
Nesecat Mir eşti, Cuvinte Doamne;
Pentru-aceea şi femeile mir Ţi-aduc,
Celui viu, ca unui mort şi îngropat.

12. Cu-ngroparea Ta
Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase,
Şi cu moartea Ta pe moarte ai omorât,
Şi din stricăciune lumea mântuieşti.

13. Râu de viaţă eşti
Cedin Tatăl curgi, Înţelepciune,
Iar în groapă apunând, viaţă dăruieşti,
Celor din adâncurile iadului.

14. „Ca să înnoiesc
Firea oamenilor cea zdrobită,
Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind;
Deci, jelind, nu-ţi bate pieptul, Maica Mea”.

15. Sub pământ apui,
Cel ce eşti Luceafăr al dreptăţii,
Şi pe morţi i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu,
Alungând din iad tot întunericul.

16. Bob cu două firi:
Dătătorul de viaţă, astăzi,
În adânc pământ, cu lacrimi se seamănă;
Răsărind El iar, lumea va bucura.

17. S-a temut Adam,
Dumnezeu umblând în rai, atuncea,
Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad;
Căci căzând atunci, acum s-a ridicat.

18. Maica Ta acum
Varsă râuri de lacrimi, Hristoase,
Şi-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt:
„Înviază, Fiule, precum ai spus !”

19. losif Te-a ascuns,
Cu evlavie, în groapă nouă;
Şi cântări dumnezeieşti, de-ngroparea Ta,
Ţi-a cântat, cu lacrimi împletindu-le.

20. Doamne, Maica Ta,
Pironit văzându-Te pe cruce,
De amară întristare, sufletul ei
S-a pătruns de cuie şi de sabie.

21. Maica Ta, văzând
Adăparea Ta cu fiere, Doamne,
Cel ce eşti dulceaţa lumii noastre întregi,
Faţa ei cu-amare lacrămi a udat.

22. „Rău m-am întristat
Şi rărunchii mi se rup, Cuvinte,
Junghierea Ta nedreaptă văzând-o”,
Zis-a Preacurata, tânguindu-se.

23. „Cum am să-Ţi închid
Ochii dulci şi-ale Tale buze, Doamne,
Şi cum dar ca pe un mort Te voi îngropa ?”,
losif a strigat, înfiorându-se.

24. Jalnice cântări
Iosif şi cu Nicodim cântă
Lui Hristos ce S-a-ngropat, acum, în mormânt
Şi cu dânşii cântă cetele cereşti.

25. Sub pământ apui
Tu, Hristoase, Soare al dreptăţii;
Deci şi buna, Maica Ta, care Te-a născut,
De dureri se stinge, nevăzându-Te.

26. Iadul s-a-ngrozit
Dătătorule de viaţă, Doamne,
Când prădată şi-a văzut bogăţia lui
Şi-nviaţi pe morţii cei legaţi din veac.

27. Soare luminos
După noapte străluceşte, Doamne;
Iar Tu, după moartea Ta, străluceşti mai mult,
Înviind din groapă ca un Dumnezeu.

28. Ziditorule,
Primindu-Te în sân pământul
S-a clătit de frica Ta, Preaputernice,
Şi pe morţi cutremurul i-a deşteptat.

29. O, Hristoase-al meu !
Iosif şi Nicodim cu miruri,
Într-un chip deosebit, acum Te gătesc
Strigând: „O, pământe-nfricoşează-te !”

30. Doamne, ai apus
Şi cu Tine-a soarelui lumină;
Iar făptura de cutremur cuprins-a fost,
Făcător al tuturor vestindu-Te.

31. Piatra cea din unghi
O acoperă piatra tăiată
Şi pe Domnu-L pune-n groapă un muritor.
Înfioară-te, de-acum, pământule !

32. „Vezi-ne aici:
Ucenicul cel iubit şi Maica,
Şi cu dulce glas răspunde-ne, Fiule !”,
A strigat Curata, cu amar plângând.

33. Tu, ca Cel ce eşti
De viaţă dătător, Cuvinte,
Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;
Ba chiar şi pe morţii lor îi înviezi.

34. Nici chip ai avut,
Nici frum’seţe, când pătimeai, Doamne;
Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat,
Şi cu sfinte raze ne-ai împodobit.

35. Ai apus în trup,
Sub pământ, nestinsule Luceafăr;
Şi aceasta neputând vedea soarele,
În amiază-zi el s-a întunecat.

36. Luna, soarele
Se întunecă-mpreună, Doamne,
Şi robi binevoitori Ţi s-au arătat
Şi în mantii negre s-au înveşmântat.

37. „Chiar de-ai şi murit,
Dar sutaşul Dumnezeu Te ştie;
Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul meu,
Mă cutremur”, a strigat cel cu bun chip.

38. A dormit Adam
Şi din coasta lui-’şi scoase moarte;
Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu,
Lumii viaţă izvorăşti din coasta Ta.

39. Ai dormit puţin
Şi-ai dat viaţă celor morţi, Hristoase,
Şi-nviind ai înviat pe cei adormiţi,
Ce-adormiseră din veacuri, Bunule.

40. De ai şi murit,
Dar ai dat vinul de mântuire,
Viţă, care izvorăşti viaţă tuturor;
Patima şi crucea Ţa Ţi le slăvesc.

41. Cum au suferit
Cereştile cete îndrăzneala
Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule,
Când Te văd gol, sângerat şi osândit ?

42. O, neam jidovesc
Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !
Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;
Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?

43. În batjocură
Tu îmbraci pe Împodobitorul,
Care cerul a-ntărit şi-a împodobit
Tot pământul, într-un chip preaminunat.

44. Ca un pelican,
Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte;
Şi-ai dat viaţă l-ai Tăi fii, care au murit,
Răspândind asupra lor izvoare vii.

45. Oarecând Navi,
Opri soarele, zdrobind duşmanii;
Iar Tu, Soare, ascunzându-Ţi lumina Ta,
Ai zdrobit pe-al iadului stăpânitor.

46. Nu Te-ai despărţit
De-al Părintelui sân, Milostive,
Chiar binevoind a lua chip de muritor;
Şi în iad Hristoase-al meu, Te-ai pogorât.

47. Tins fiind pe lemn,
Cel ce spânzuri pământul pe ape,
În pământ, fără suflare, acum cobori;
Care lucru nerăbdându-l, tremură.

48. „Vai, o, Fiul meu !”,
Preacurata jeleşte şi zice
Că „pe care-L aşteptam ca pe-un Împărat,
Osândit acum pe cruce îl privesc !”

49. „Astfel mi-a vestit
Gavriil, venind din cer la mine:
El mi-a spus că-mpărăţia Fiului meu
Este o împărăţie veşnică.”

50. „Vai, s-a împlinit
A lui Simeon proorocie
Căprin inima mea sabie a trecut;
O, Emanuile, Cel ce eşti cu noi !”

51. O, iudeilor !
Ruşinaţi-vă măcar de morţii
Înviaţi de Dătătorul vieţii lor,
Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis.

52. S-a cutremurat
Şi lumina soarele şi-a stins-o,
Când în groapă Te-a văzut neînsufleţit;
Nevăzuta mea lumină, Bunule !

53. Cu amar plângea
Preacurata Maica Ta, Cuvinte,
Când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt;
Ne-nceput şi negrăite Dumnezeu !

54. Maica Precista
Omorârea Ta văzând, Hristoase,
Cu adânc-amărăciune, Ţie-Ţi grăia:
„Să nu zăboveşti, Viaţă, între morţi !”

55. Iadul celcumplit
Tremura, când Te-a văzut pe Tine,
Veşnic Soare al măririi, Hristoase al meu,
Şi în grab’ a dat din el pe cei legaţi.

56. Ce privelişte
Mare şi grozav-acum se vede;
Căci al vieţii Dătător moarte-a suferit,
Voind El să dea viaţă tuturor !

57. Coasta Ţi-au împuns,
Mâinile Ţi-au pironit, Stăpâne;
Şi cu rana Ta din coastă ai vindecat
Ne-nfrânarea mâinilor strămoşilor.

58. Oarecând jelea
Toată casa pe fiul Rahilei;
Iar acum pe al Fecioarei Fiu îl jelesc
Maica Lui şi ceata Ucenicilor.

59. Palme şi loviri
I s-au dat lui Hristos peste faţă,
Celui ce cu mâna Sa pe om plăsmui,
Şi-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci.

60. Toţi cei credincioşi,
Cu-ngroparea Ta scăpaţi de moarte,
Îţi cinstim, Hristoase-al nostru, cu laude,
Răstignirea şi-ngroparea Ta acum.

61. Cel făr’ de-nceput,
Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt,
Întăreşte stăpânirea ’mpăraţilor
Împotriva duşmanilor, caun bun.

62. Ceea ce-ai născut,
Preacurată Fecioară, Viaţa,
Potoleşte dezbinarea-n Biserică
Şi dă pace, cao bună, tuturor.

63. Cuvine-se, dar,
Să cădem la Tine, Ziditorul,
Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins
Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.

Starea a treia

Cadeste al treilea preot; sau însusi preotul, daca e numai unul. Dupa aceea, începe cu glas dulce si sfânta cuviinta a cânta, pe glasul al 3-lea:

1. Neamurile toate
Laudă-ngropării
Ţi-aduc, Hristoase-al meu.

2. Arimateanul
Jalnic Te pogoară
Şi în mormânt Te-ngroapă.

3. De mir purtătoare,
Mir Ţie, Hristoase,
Ţi-aduc cu sârguinţă.

4. Vino-întreagă fire,
Psalmi de îngropare
Lui Hristos să-I aducem,

5. Pe Cel viu cu miruri,
Ca pe-un mort să-L ungem,
Cu mironosiţele.

6. Fericite losif !
Trupul ce dă viaţă,
Al lui Hristos, îngroapă.

7. Cei hrăniţi cu mană
Lovesc cu piciorul
În Binefăcătorul.

8. Cei hrăniţi cu mană,
Oţet şi cu fiere
Ţi-aduc, Hristoase al meu.

9. O, ce nebunie !
Pe Hristos omoară
Cei ce-au ucis pe profeţi.

10. Ca rob făr’ de minte,
A trădat Iuda
Pe-Adâncu-nţelepciunii.

11. Rob ajunge-acuma
Vicleanul de Iuda,
Cel ce-a vândut pe Domnul.

12. Zis-a înţeleptul:
„Groap’-adâncă este
Gâtlejul jidovilor.”

13. La viclenii jidovi,
Căile lor strâmbe
Curse şi ciulini sunt.

14. losif şi Nicodim
Pe Domnul îngroapă,
Cu toată cuviinţa.

15. Slavă Ţie, Doamne,
Cel ce dai viaţă
Şi-n iad, puternic, cobori.

16. Maica Preacurata
Se jelea, Cuvinte,
Pe tine mort văzându-Te.

17. „Primăvara dulce,
Fiul meu preadulce.
Frum’seţea unde Ţi-a apus ?”

18. Plângere pornit-a
Maica Preacurata,
Când ai murit, Cuvinte.

19. Vin cu mir, să-L ungă,
De mir purtătoare,
Pe Hristos, Mirul ceresc.

20. Cu moartea pe moarte
O omori Tu, Doamne,
Cu sfânta Ta putere.

21. Piere-amăgitorul,
Scapă amăgitul
Cu-nţelepciunea-Ţi, Doamne.

22. Cade vânzătorul
În fundul gheenei,
În groapa stricăciunii.

23. Curse de ciulini sunt
Căile lui Iuda,
Celui nebun şi viclean.

24. Pier răstignitorii,
Împărate-a toate,
Dumnezeiescule Fiu.

25. Toţi pier, împreună,
În groapa pierzării,
Bărbaţii sângiurilor.

26. „Fiule din Tatăl,
Împărat a toate,
Cum ai primit patima ?”

27. Maica, mieluşeaua,
Mielul ei pe cruce
Văzându-L, s-a tânguit.

28. Trupul ce dă viaţă
losif împreună
Cu Nicodim îngroapă.

29. Mult înlăcrimată
A strigat Fecioara,
Rărunchii pătrunzându-şi:

30. „O, a mea lumină,
Fiul meu preadulce,
Cum Te-ai ascuns în groapă ?”

31. „Nu mai plânge Maică;
Pe Adam şi Eva
Ca să-i slobod, Eu sufăr”.

32. „Fiul meu, slăvescu-Ţi
Înalta-ndurare
Prin care rabzi acestea”.

33. Cu oţet şi fiere
Te-au adăpat, Doamne,
Gustarea veche s-o strici.

34. Te-ai suit pe cruce,
Cel ce altădată
Umbrişi poporul sub nor.

35. De mir purtătoare,
Venind la a Ta groapă,
Ţi-aduceau, Doamne, miruri.

36. Scoală-Te, ’ndurate,
Şi pe noi ne scoate
Din a gheenei groapă !

37. „Doamne, înviază”,
Zicea, vărsând lacrimi,
Maica Ta ce Te-a născut.

38. Înviază-n grabă,
Alungând durerea
Curatei Tale Maice !

39. Prinse-au fost de frică
Cereştile cete,
Când Te-au văzut mort, Doamne.

40. Iartă de greşale
Pe cei ce, cu frică,
Cinstesc ale Tale patimi.

41. O, înfricoşată,
Străină vedere;
Pâmântul cum Te-ascunde !

42. Altădat’ un losif
Ţi-a slujit în fugă
Şi-acum Te-ngroapă altul.

43. Plânge, Te jeleşte,
Preacurata-Ţi Maică,
Fiind Tu mort, Cuvinte.

44. Spaimă ia pe îngeri
De grozava-Ţi moarte,
O, Făcător a toate !

45. Până-n zori, cu miruri
Ţi-au stropit mormântul
Cele înţelepţite.

46. Pace în Biserici,
Lumii mântuire,
Prin învierea-Ţi dă-ne !

47. O, Treime Sfântă,
Tată, Fiu şi Duh Sfânt,
Lumea o mântuieşte.

48. Robilor tăi, Maică,
Dă-le ca să vadă
’Nvierea Fiului tău !

49. Neamurile toate
Laudă-ngropării
Ţi-aduc, Hristoase al meu.

Si îndata se cânta, pe glasul al 5-lea:
Binecuvântarile Învierii

Stih: Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale.

Soborul îngeresc s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii surpând, Mântuitorule, şi împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi slobozindu-i.

Stih: Binecuvântat eşti, Doamne…

Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecaţi, o uceniţelor? îngerul cel ce a strălucit la mormânt a zis mironosiţelor: Vedeţi voi groapa şi înţelegeţi, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

Stih: Binecuvântat eşti, Doamne…

Foarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul şi a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi, ci Apostolilor spuneţi învierea.

Stih: Binecuvântat eşti, Doamne…

Mironosiţele femei, cu miruri venind la groapa Ta, Mântuitorule, plângeau; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiţi pe Cel viu cu cei morţi? Căci, ca un Dumnezeu, a înviat din mormânt.

Slavă… a Treimii:

Închinămu-ne Tatălui şi Fiului Acestuia şi Duhului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii grăind: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Pe Dătătorul de viaţă născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit; şi bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, şi pe cei căzuţi din viaţă i-a îndreptat la aceeaşi, Cel ce S-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule! (de trei ori)

Apoi Sedelnele, glasul 1:

Cu giulgiu curat si cu miresme dumnezeiesti, a uns precurat trupul Tau Iosif, cerându-L la Pilat, si L-a pus în mormânt nou. Pentru aceasta, dis-de-dimineata venind mironositele femei, au grait: Arata noua precum ai zis mai înainte, Hristoase, Învierea Ta.

Slava… Si acum…

Spaimântatu-s-au cetele îngerilor, vazând pe Cel ce sade în sânurile Tatalui cel nemuritor, cum a fost pus în mormânt ca un mort; pe Care-L înconjoara cetele îngeresti si-L slavesc împreuna cu mortii cei din iad, ca pe un Facator si Domn.

Si cealalta slujba a utreniei.

* * *

NOTE:

1. Pentru indicatiile de slujba: Triodul, EIBMBOR, Bucuresti, 2000.

2. O parte din aceste strofe au fost eliminate din ultimele editii ale cartilor de cult, pentru a se evita interpretarea lor ca o atitudine antisemita, dupa cum urmeaza:

Din Starea întâi au fost eliminate total:

56. Urmaşii lui Iuda,
Din izvor adăpaţi
Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.

58. Îngâmfat Israil,
Ucigaşe popor !
Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,
Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?

62. Pizmăreţ popor,
Ucigaş blestemat !
Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,
De mahrama şi de giulgiurile Lui.

Din Starea a doua au fost eliminate total:

33. Tu, ca Cel ce eşti
De viaţă dătător, Cuvinte,
Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;
Ba chiar şi pe morţii lor îi înviezi.

42. O, neam jidovesc
Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !
Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;
Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?

51. O, iudeilor !
Ruşinaţi-vă măcar de morţii
Înviaţi de Dătătorul vieţii lor,
Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis.

(Acesta din urmă este singurul caz în care nu a avut loc o eliminare totală, însă a fost schimbat „O, iudeilor !” cu „Fariseilor!”).

61. Cel făr’ de-nceput,
Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt,
Întăreşte stăpânirea ’mpăratilor
Împotriva duşmanilor, ca un bun.

Din Starea a treia au fost eliminate total:

7. Cei hrăniţi cu mană
Lovesc cu piciorul
În Binefăcătorul.

9. O, ce nebunie !
Pe Hristos omoară
Cei ce-au ucis pe profeţi.

12. Zis-a înţeleptul:
„Groap’-adâncă este
Gâtlejul jidovilor.”

13. La viclenii jidovi,
Căile lor strâmbe
Curse şi ciulini sunt.

24. Pier răstignitorii,
Împărate-a toate,
Dumnezeiescule Fiu.

25. Toţi pier, împreună,
În groapa pierzării,
Bărbaţii sângiuirilor.

În categoria Sarbatori | Etichete , | Lasă un comentariu