Biserica Ortodoxă propune
credincioşilor ei să întâmpine Paştile - sărbătoare a
sărbătorilor şi moment de maximă bucurie - printr-o destul
de lungă perioadă de reculegere şi post (într-un sens mai larg, după cum ne arată cântările Triodului).
Se întâmplă multe lucruri
foarte specifice, unice şi minunate în aceste câteva săptămâni
ale Postului Mare:
muzica din biserică se cântă pe tonuri mai triste şi mai
tânguitoare
(ca a unor fii risipitori care ne întoarcem dintr-un exil voluntar și călătorim înapoi spre Părintele nostru)
cântările şi imnele amintesc cu deosebire căderea noastră (dar
şi putinţa de a ne ridica, cu ajutorul lui Dumnezeu) şi
slăbiciunea firii noastre (dar, iarăşi, şi putinţa de
a depăşi acestea cu harul lui Dumnezeu primit la Botez)
veşmintele preoţilor şi odoarele în care este
înveşmântată biserica sunt de culoare închisă (neagră sau
violet/purpuriu închis, de obicei)
postul de bucate şi abstinenţă în viaţa
sexuală, precum
şi reducerea privitului la televizor (de exemplu), sunt o invitaţie
de a investi, mai mult decât de obicei, energia noastră fizică în
cele spirituale, prin transformarea şi transfigurarea ei (din dragostea fizică
faţă de partener în dragostea spirituală către tot
aproapele), prin milostenie (din banii ce ar trebui să ne rămână
în plus de pe urma postului), prin lecturi din Biblie şi alte
cărţi duhovniceşti (din timpul rămas prin faptul că ne
uităm mai puţin le televizor, bunăoară) etc.
Toate acestea creează deci
o întreagă atmosferă în viaţa noastră - tot aşa
după cum dacă avem invitaţi acasă creăm atmosfera dorită
punând o anumită muzică, aprinzând lumânări etc. -,
atmosferă care să ne conducă la o stare sufletească pe care Biserica o consideră de mare folos: tristeţea
radioasă (sau "strălucitoare", sau "luminoasă").
Sintagma aceasta -
tristeţe radioasă (strălucitoare/luminoasă) - simplă
şi frumoasă şi profundă în acelaşi timp: ea spune
că, pe de o parte, suntem trişti, pentru că vedem toată
slăbiciunea noastră, deasa noastră aplecare către rău,
păcătoşenia noastră; pe de altă parte, însă,
ştim că Dumnezeul nostru este Iubire şi că este un Dumnezeu
înţelegător, milostiv şi iubitor de oameni, care vrea mântuirea,
iar nu pierzarea noastră, şi care pentru asta S-a făcut om
şi a pătimit pentru noi, şi încă pătimeşte,
pentru fiecare dintre noi, până la sfârşitul timpurilor. Şi asta
ne dă nădejde, asta transfigurează tristeţea noastră,
o penetrează de lumina Domnului, cu Care împreună-călătorim
pe calea spre înviere.