Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu întrebat: "Ce deosebire este între ortodocsi si catolici?" Deosebirile sunt multe; aproape la fiecare punct de dogmă si la fiecare practică există o deosebire. De exemplu, catolicii nu tin postul obligatoriu. La noi postul este obligatoriu. Apoi, postul lor este usor, nu numai cu vegetale, ci si cu lactate, doar carnea fiind exclusă în vremea postului. Slujbele lor sunt foarte scurte, ale noastre sunt lungi. Iată niste deosebiri din punct de vedere practic.

Catolicii spun că Maica Domnului s-a născut mai presus de fire, asa cum S-a născut Domnul Hristos. Biserica noastră spune că singurul care S-a născut mai presus de fire este Domnul Hristos.

În ceea ce priveste harul sfintitor, ortodocsii spun că este o energie necreată, iar catolicii spun că harul este energie creată, că Dumnezeu a creat o energie pe care a pus-o între El si oameni si pe care a dat-o omului.

N-am să mă opresc la toate deosebirile care-mi vin acum în minte, ci am în vedere cele patru puncte florentine, cele patru deosebiri formulate la Sinodul de la Ferarra - Florenta, care s-a tinut între anii 1437-1439, unde s-a pus întrebarea: "Ce cerem noi, catolicii, ortodocsilor care ar vrea să devină catolici?". Ce mărturisiri de credintă trebuie să facă ortodocsii pentru a deveni catolici? Problema aceasta s-a pus în întelesul că se dorea si se insista ca Biserica să redevină una, ca înainte de despărtirea de la 1054. Ei au sperat că ortodocsii vor deveni catolici si prin aceasta se va reface unitatea Bisericii. De fapt, si înainte de 1054 au existat deosebiri. Prima deosebire între occidentali si răsăriteni a fost în secolul al II-lea în legătură cu data Pastilor. Apoi s-a adăugat "filioque", în 582... si multe altele.

Cei de la Sinodul de la Ferarra au zis asa: "Cineva, ortodox fiind, dacă vrea să devină catolic, trebuie să-l mărturi-sească pe Papa drept cap văzut al Bisericii". Biserica este repre-zentată de episcopul Romei, de Papa. De fapt, titlul acesta de "Papă" îl folosesc si ortodocsii, de pildă "Papă al Alexandriei" (Patriarhul Alexandriei se numeste Papă al Alexandriei). Nu contează atât termenul, ci ceea ce se crede despre Papa de la Roma. Papa de la Roma este considerat drept urmasul direct al Sfântului Apostol Petru. Catolicii sustin că Sfântul Apostol Petru a avut o situatie specială între apostoli, că a fost pus de Domnul Hristos peste toti ceilalti apostoli, deci cine îi urmează în Scaunul episcopal lui Petru nu este un episcop de rând, ci este mai mare peste toti episcopii. Nu este vorba de "Primus inter pares", de primul între egali, ci de unul mai mare decât toti ceilalti, care sunt sub stăpânirea lui.

Al doilea punct elaborat la Florenta a fost purcederea Duhului Sfânt, "filioque". Catolicii sustin că Duhul Sfânt nu-Si are originea numai în Tatăl, ci si în Fiul, adică Tatăl si Fiul Îl purced pe Duhul Sfânt. În Sfânta Evanghelie de la Ioan avem cuvântul "Care de la Tatăl purcede" (Ioan 15, 26) referitor la Duhul Sfânt, iar Sinodul de la Niceea a consfintit acest adevăr, că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl. Nu s-a explicat nici atunci, nici de atunci încoace, care este deosebirea între "nastere" si "purcedere". Biserica noastră zice că Fiul e născut de Tatăl, si că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl. Unii zic că purcederea este ceva continuu... în sfârsit, Biserica nu a venit cu nici o explicatie, dar are formulat adevărul că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl, iar catolicii au introdus că si de la Fiul, care în latină se zice "filioque".

Al treilea punct este existenta unui loc intermediar între rai si iad, adică a purgatoriului. Purgo, purgare, în limba latină, înseamnă "a curăti"; "purgatoriu" înseamnă "loc curătitor". Noi nu credem în existenta purgatoriului, dar credem în posibilitatea de a se trece sufletele de la iad la rai prin interventia Bisericii (nu prin ispăsire) până la cea de-a doua venire a Domnul nostru Iisus Hristos.

Catolicii cred într-o ispăsire, adică te duci în iad, faci stagiul de ispăsire, te chinui acolo, iar după ce ti-ai plătit păcatele, te primeste Dumnezeu în rai, pentru că esti curătit. Este o conceptie diferită. Nu-i vorba numai de un loc diferit, ci si de o conceptie diferită. După credinta noastră ortodoxă, cei condamnati la iad sunt condamnati pentru totdeauna, dar noi credem în posibilitatea de interventie a Bisericii; nu în întelesul că sufletul s-a chinuit acolo ca să-si ispăsească păcatele, ci în întelesul că cel care a ajuns în iad - de acolo nu mai iese cu puterile lui, nu iese când i se împlineste stagiul de iesire, ci iese când îl primeste Dumnezeu pentru rugăciunile Bisericii si pentru milosteniile care se fac pentru sufletul lui. Aceasta este concep-tia noastră, a ortodocsilor.

Deci noi nu credem în purgatoriu, ci în posibilitatea de a se trece de la iad la rai. Domnul Hristos a spus în pilda cu săracul Lazăr si cu bogatul nemilostiv că "Între noi si voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi" (Luca 16, 26). Înseamnă că nu este posibil prin puterile omului, dar credem că este posibil prin rugăciuni, pentru că Dumnezeu este împli-nitorul rugăciunilor.

Al patrulea punct de la Ferarra - Florenta este azima ca element pentru săvârsirea Sfintei Împărtăsanii. Catolicii si protestantii folosesc azimă; ortodocsii folosesc pâine dospită. Mai folosesc pâine dospită greco-catolicii si catolicii care fac liturghie în rit bizantin. Este o încurcătură si cu treaba aceasta, adică se poate si asa, si asa... Socoteli omenesti, Dumnezeu stie până la urmă cum va fi si ce va fi!

Ceea ce trebuie noi să retinem sunt cele patru puncte florentine:

Papa drept cap al Bisericii, dogmă catolică neacceptată de ortodocsi; Filioque, adică Duhul Sfânt purcede si de la Fiul, dogmă catolică neacceptată de ortodocsi;

Existenta purgatoriului, dogmă catolică neacceptată de ortodocsi; în secolul al VI-lea, când a apărut lămurit chestiunea purgatoriului, si sfinti pe care-i pomenim noi (Sfântul Grigore Dialogul, Sfântul Grigore cel Mare) erau de conceptia aceasta, că există purgatoriu. Deci nu este o inventie târzie, ci o conceptie de pe vremea când Biserica nu era despărtită. Biserica a existat cu conceptia aceasta până la 1054 si nu s-a despărtit. Nu aceasta a făcut să se despartă Biserica. În orice caz, conceptia aceasta este în Catolicism si nu există în Ortodoxie.
Azima ca element folosit la Sfânta Împărtăsire; eu personal nu stiu de când a început să se folosească azimă, însă Sfântul Ioan Gură de Aur, în secolul al IV-lea, spune că se folosea pâine dospită.

M-a întrebat un polonez: "Părinte, sunt deosebiri mari între ortodocsi si catolici?" Si i-am răspuns: "Nu sunt deosebiri mari, dar catolicii si ortodocsii sunt organizati pe deosebiri". Dacă esti organizat pe deosebiri, atunci deosebirile devin mari. De exemplu, dacă un preot greco-catolic nu are voie să slujească în rit latin, pentru că este căsătorit, deja este o deosebire mare, pentru că greco-catolicii sunt căsătoriti, iar romano-catolicii necăsătoriti! Se resping, desi sunt în sânul aceleiasi Biserici. Sau, tot asa, în Biserica Catolică se face Liturghia si cu azimă, si cu pâine dospită (la cei care fac liturghia în rit bizantin). De exemplu, călugării de la Chevetogne fac liturghia si în rit latin si în rit bizantin, iar la ritul bizantin folosesc pâine dospită. Noi zicem că unde se foloseste pâine nedospită nu se face prefa-cerea, iar ei zic că se face prefacerea si acolo. Sunt niste lucruri omenesti, pe care le discută oamenii, noi nu stim cum le rezolvă Dumnezeu.

Se mai pune totusi o problemă, importantă în special în partea aceasta de tară: sunt valabile Tainele catolicilor, sau numai cele ale ortodcsilor sunt valabile? Dacă cineva botezat la catolici trece la ortodocsi, i se recunoaste botezul sau nu i se recunoaste? Sau dacă cineva hirotonit la catolici trece la ortodocsi, i se recunoaste sau nu hirotonia? Sunt două modalităti de a rezolva această chestiune: la Sfântul Munte, unde sunt radicalisti, le administrează toate Tainele. Vă aduceti aminte că aici, la mânăstire, a fost părintele Placide Deseille, un catolic care a trecut la ortodocsi la Sfântul Munte, împreună cu câtiva călugări din mânăstirea pe care a înfiintat-o în Franta. Ce au făcut părintii de la Sfântul Munte? Le-au recunoscut numai exorcismele, adică nu i-au mai întrebat: "Te lepezi de Satana si de toti îngerii lui si de toată trufia lui?", pe celelalte le-au făcut din nou, ca să fie siguri.

Aici, în Ardeal, în 1948, când greco-catolicii au trecut (cam fortat!) la ortodoxie, nu li s-a cerut din partea Bisericii Ortodoxe absolut nimic (doar o adeziune, să spună că sunt ortodocsi, atâta tot). Li s-au recunoscut toate. Preotilor li s-a recunoscut Preotia, celor cununati, Cununia, celor botezati, Botezul, Mirungerea, absolut toate. Desi Hirotonia ar putea fi cu semnul întrebării. De ce? Pentru că la catolici se hirotonesc mai multi deodată. La noi, în Ortodoxie, un singur candidat poate fi hirotonit la liturghie. La catolici pot fi hirotoniti 20 - 30 deodată. Cum se realizează aceasta? Episcopul pune mâna pe capul primului candidat, după aceea preotii, în legătură cu mâna episcopului, pun si ei mâinile peste ceilalti, cât trebuie să cuprin-dă. S-ar putea pune întrebarea, dacă cineva vrea să scormone: "Bine, în cazul acesta este sau nu validă hirotonia?" Or, proble-ma aceasta nu s-a mai pus. Esti preot la catolici? esti preot si la ortodocsi!

Când a început Biserica Greco-Catolică aici, în Ardeal, Atanasie Anghel, care era mitropolit al Ardealului la Alba Iulia, a fost re-hirotonit, adică i s-a administrat si hirotonia de diacon, si cea de preot, si cea de episcop. Asa erau vederile atunci. Acum nu mai sunt vederile acestea, asa că, prin iconomie, Biserica poate spune dacă este sau nu valid un lucru făcut în Biserica Catolică. Deci dacă ne întâlnim cu un preot catolic, îl considerăm sau nu cu succesiune apostolică, cu hirotonie validă? Aceasta ne-o spune Biserica! Asa si în relatiile personale, putem să-l recunoastem cu succesiune apostolică, pentru că există o legătură de la apostoli până la ultimul hirotonit.

Se pot recunoaste si altele, depinde de Biserică ce anume spune despre problemele acestea. Cred că e bine să se stie lucrurile acestea, mai ales în partea aceasta de tară, unde si acum se pun probleme serioase în legătură cu greco-catolicii, ale căror pretentii n-au nici o ratiune de a exista. Greco-catolicii sunt un fel de două feluri, care vor să existe pentru că au mai existat, fără să aibă vreun temei, vreo ratiune de existentă a lor.

Acestea am vrut să vi le spun astăzi, în această zi de pomenire a unor sfinti care au luptat pentru Ortodoxie. V-as ruga să retineti lucrurile acestea, pentru că s-ar putea să vă întrebe cineva: "Părinte, dar cum e cu catolicii, ce e cu catolicii, de ce nu putem fi si noi catolici, ce, catolicii nu se mântuiesc, numai ortodocsii se mântuiesc?" Dacă se mântuiesc sau nu, este o chestiune la care răspundem cam cu greu, pentru că numai Dumnezeu stie cine se mântuieste. Biserica a fost întotdeauna exclusivistă si a zis că numai membrii ei se mântuiesc, asa că s-ar putea spune de către catolici că numai ei se mântuiesc, de către ortodocsi că numai ei, până la urmă numai Dumnezeu stie cine se mântuieste si cine nu.


Mânăstirea Brâncoveanu
21 octombrie1997