MAICA DOMNULUI - OCROTITOAREA NOASTRÃ



Mânãstirea Brâncoveanu
8 septembrie 1997


 


Dintre îndemnurile pe care le primim la sfintele slujbe în legãturã cu Maica Domnului, cele mai obisnuite sunt sã o pome-nim pe Maica Domnului si sã o mãrim pe Maica Domnului. Suntem îndemnati sã o pomenim pe Maica Domnului când ni se spune "Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mãrita, Stãpâna noastrã, de Dumnezeu Nãscãtoarea si pururea Fecioara Maria cu toti sfintii sã o pomenim", iar noi rãspundem cu o rugãciune: "Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi".

Îndemnul sã o mãrim pe Maica Domnului îl primim când ni se spune: "Pe Nãscãtoarea de Dumnezeu si Maica luminii, întru cântãri cinstindu-o, sã o mãrim". De cele mai multe ori, la acest îndemn rãspundem cu o alcãtuire din veacul al VIII-lea, o alcãtuire scrisã de Cosma Melodul si care s-a rãspândit în Sfânta noastrã Bisericã: "Ceea ce esti mai cinstitã decât heruvimii si mai mãritã fãrã de asemãnare decât serafimii, care fãrã stricãciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscãtoare de Dumnezeu, te mãrim".

Vorbim cu Maica Domnului si-i spunem: "Da, Maicã, te mãrim! Te mãrim pentru cã «esti mai cinstitã decât heruvimii»", adicã mai cinstitã decât cei care sunt în apropierea lui Dumnezeu, fiintele ceresti care se numesc heruvimi si care aduc mãrire lui Dumnezeu. Mai sunt si alte fiinte preamãritoare de Dumnezeu, din imediata apropiere a lui Dumnezeu, serafimii. Si zicem cãtre Maica Domnului: "Esti mai mãritã, fãrã de asemãnare, decât serafimii". Esti mai presus de heruvimi, esti mai presus de serafimi, pentru cã "fãrã stricãciune pe Dumnezeu Cuvântul ai nãscut" si de aceea, pe tine, "Nãscãtoare de Dumnezeu, te mãrim".

Astãzi am primit îndemnul sã o mãrim pe Maica Domnului. Nu ni l-a dat cineva anume, ci ni l-am dat noi, când am zis: "Mãreste, suflete al meu, pe ceea ce s-a nãscut din cea stearpã, pe Fecioara Maria". Oare, împlinim noi cum trebuie acest îndemn? O pomenim pe Maica Domnului cu cuvenitã pomenire? O mãrim pe Maica Domnului cu cuvenitã mãrire, ca si când ni s-ar pãrea cã nu spunem destul, cã nu simtim destul întru pomenirea si mãrirea pe care le aducem Maicii Domnului?

Dupã ce spunem cuvintele acestea de îndemn, zicem: "Strãin lucru este maicilor fecioria, strãinã este si fecioarelor nasterea de fii". Deci douã lucruri care nu se potrivesc unul cu altul. Nu se potriveste starea de mamã cu starea de fecioarã. Cineva nu poate sã fie si fecioarã si mamã. Si totusi, cineva a fost si fecioarã si mamã. Cine? Maica Domnului! Si zicem: "Strãin lucru este maicilor fecioria, strãin si fecioarelor nasterea de fii, dar întru tine, de Dumnezeu Nãscãtoare, amândouã s-au rânduit". Maica Domnului a nãscut fiind fecioarã, a rãmas fecioarã si este pururea fecioarã. Este un lucru uimitor pentru noi, un lucru la care poate cã noi nu ne-am fi gândit, dar pe care ne învatã Biserica noastrã sã-l gândim: cã Maica Domnului este Maicã pururea fecioarã. Si zicem mai departe, vorbind cu Maica Domnului: "pentru aceasta (pentru cã prin puterea lui Dumnezeu s-au rânduit aceste douã lucruri întru tine, fecioria si nasterea) toate semintiile pãmântului, pe tine te mãrim".

Astãzi este o zi de bucurie; o zi de bucurie care a început cândva si care nu se sfârseste niciodatã. Doi oameni evlaviosi, sfintii, dreptii, dumnezeiestii Pãrinti Ioachim si Ana, n-aveau copii. Doreau sã aibã copii si se rugau lui Dumnezeu sã aibã co-pii. Dumnezeu le-a ascultat rugãciunea si le-a dat pe "preasfânta, curata, preabinecuvântata, mãrita, Stãpâna noastrã, de Dumnezeu Nãscãtoarea si pururea Fecioara Maria". Le-a dat un copil care avea sã-L nascã pe Mântuitorul. Bucuria aceea, a pãrintilor care doreau sã aibã copil si au primit pe Maica Domnului, nu s-a mai sfârsit pânã acum si n-o sã se mai sfârseascã niciodatã, pentru cã fiica lor este Maica Domnului si este mama noastrã, a tuturor.

La slujba de astãzi, de la Sãrbãtoarea Nasterii Maicii Domnului, si în toate zilele urmãtoare, pânã la 15 septembrie, spunem la sfintele slujbe si cuvintele acestea, vorbind cu Maica Domnului: "Nasterea ta, de Dumnezeu Nãscãtoare, bucurie a vestit la toatã lumea. Cã din tine a rãsãrit Soarele dreptãtii, Hristos Dumnezeul nostru. Si dezlegând blestemul a dat binecu-vântare, si stricând moartea ne-a dãruit nouã viatã vesnicã". Îi spunem Maicii Domnului cã nasterea ei a vestit bucurie la toatã lumea. Toti cei care credem în Maica Domnului ne bucurãm cã stim de Maica Domnului, ne bucurãm cã o avem pe Maica Domnului apropiatã nouã, ne bucurãm cã o avem pe Maica Domnului ajutãtoare nouã, ne bucurãm cã o avem pe Maica Domnului ocrotitoare nouã, ne bucurãm cã o avem pe Maica Domnului mijlocitoare pentru noi, ne bucurãm cã o avem pe Maica Domnului rugãtoare pentru noi.

Toate bucuriile credintei noastre, toate bucuriile crestine: bucuria de Domnul Hristos, bucuria de învãtãtura Domnului Hristos, bucuria din Jertfa Domnului Hristos, bucuria din Învierea Domnului Hristos, bucuria din Înãltarea la cer a Domnului Hristos, bucuria din gândul la cea de-a doua venire a Domnului Hristos, bucuria din tot ce stim despre Domnul Hristos, bucuria din Sfânta Liturghie pe care ne-a lãsat-o Domnul Hristos, bucuria din Sfânta împãrtãsire cu Sfintele Taine, cu Trupul si Sângele Domnului Hristos, toate acestea, într-un fel, vin prin Maica Domnului. Asa cã bucurie a vestit nasterea Maicii Domnului la toatã lumea.

Noi suntem cinstitori ai Maicii Domnului. De ce o cinstim noi pe Maica Domnului, de ce o pomenim pe Maica Domnului, de ce o mãrim pe Maica Domnului? Cel dintâi rãspuns la întrebarea aceasta este: "Pentru cã asa ne învatã Biserica noastrã!" Asa ne-am pomenit. Ne-am pomenit în lumea aceasta ca cinstitori ai Maicii Domnului. Am trãit de-a lungul vietii noastre cu gândul la Maica Domnului.

Nu stiu dacã ati bãgat de seamã cã între rugãciunile de multumire dupã ce ne împãrtãsim cu Sfintele Taine, este si o rugãciune cãtre Maica Domnului, în care se aratã ce trebuie sã credem noi, sã simtim noi, în legãturã cu Maica Domnului: "Preasfântã Stãpâna mea, de Dumnezeu Nãscãtoare". Nu zicem "Preasfântã Stãpâna noastrã". Ca si când ni s-ar atrage atentia: "Bagã de seamã, stai în fata Maicii Domnului si spui cuvinte care te privesc pe tine". Nu te intereseazã ce zic altii, ce gândesc altii. Tu, preasfântã Stãpâna mea, Nãscãtoare de Dumnezeu. Deci te stiu Nãscãtoare de Dumnezeu si Stãpânã, dar Stãpâna mea. "Preasfântã Stãpâna mea, de Dumnezeu Nãscãtoare, care esti lumina întunecatului meu suflet". Luminã întunecatului meu suflet... Deci o socotim pe Maica Domnului luminã. De ce? Pentru cã fiind Maica Luminii, Maica Domnului Hristos, este si ea luminã. Deci, "Preasfântã Stãpâna mea, de Dumnezeu Nãscãtoare, care esti lumina întunecatului meu suflet, nãdejdea, acoperãmântul, scãparea, mângâierea si bucuria mea".

Ce sã fie Maica Domnului pentru noi? Nãdejde. Încã o nãdejde! De ce? Pentru cã avem ajutorul Maicii Domnului. Si dacã stim de ajutorul Maicii Domnului, de ocrotirea Maicii Domnului, de acoperãmântul Maicii Domnului, de mijlocirea Maicii Domnului si de rugãciunile Maicii Domnului, avem un plus de nãdejde. Maica Domnului este nãdejde: "Toatã nãdejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, pãzeste-mã sub sfânt acoperãmântul tãu".

Ce mai este Maica Domnului? Acoperãmânt. Ce înseamnã "acoperãmânt"? Nu cã stã Maica Domnului cu ceva întins deasupra noastrã, ci cã Maica Domnului este apãrãtoarea noastrã. Ne scoate din primejdii, ne apãrã de rele. "Apãrãtoare Doamnã, pentru biruintã multumiri, izbãvindu-ne din nevoi, aducem tie, Nãscãtoare de Dumnezeu" care esti apãrãtoare pentru noi.

Nãdejdea, acoperãmântul, scãparea, adicã un fel de refugiu al nostru. Maica Domnului este o mângâiere pentru noi. Câtã vreme ne trãiesc pãrintii, câtã vreme ne trãieste mama, parcã avem pe cineva. Chiar dacã ne-am putea gândi vreodatã cã ne-ar pãrãsi toatã lumea, mama nu ne pãrãseste.

Mi-aduc aminte, a fost odatã la noi la mânãstire o împrejurare mai grea si mama a zis: "Apoi, dacã nu mai poti sta aici, sã vii acasã, cã doar tu ai unde veni". E ceva atât de înduiosãtor... Vedeti ce înseamnã inima de mamã? Nu te lasã niciodatã. Te lasã altii, nu te vor, te ocolesc, te resping, te marginalizeazã, te împing, te asupresc. Asa ceva nu poate face mama! Pot face strãinii, dar cine are inimã de mamã, nu poate. "Apoi tu, dacã nu mai poti sta aici, sã vii acasã cã doar tu ai unde veni...". Dacã mama cea pãmânteascã poate face asa ceva, gânditi-vã la Maica Domnului! Maica Domnului sã ne pãrãseas-cã vreodatã? Se poate cumva sã ne pãrãseascã Maica Domnului? Nu se poate! De ce nu se poate? Pentru cã este mamã, pentru cã are inimã de mamã. Noi zicem "Maica Domnului" ca si când am zice un titlu. Or, noi trebuie sã stim cã Maica Domnului este mamã. Si nu este mamã numai pentru Domnul Hristos, este mamã pentru toti cei care vrem s-o avem de mamã.

Maica Domnului ne cheamã la Domnul Hristos, ne cheamã sã fim aproape de Domnul Hristos. Domnul Hristos ne este binevoitor, vrea sã ne ocroteascã asa cum gãina îsi întinde aripile peste puii ei. Ati vãzut clostile, cum îsi adunã, seara, puisorii în jurul lor, cum îi acoperã si le dau cãldurã din trupurile lor? Asa face mama closcã, asa face mama mamã si asa face Maica Domnului: ne duce la Domnul Hristos si ne recomandã si pe noi, cum i-a recomandat pe cei de la Nunta din Cana Galileii, care nu mai aveau vin si cãrora Domnul Hristos le-a fãcut vin din apã (cf. Ioan 2). De ce? Pentru cã a mijlocit Maica Domnului. Sigur cã ne ajutã Dumnezeu în primul rând. Dar, de multe ori ne gândim cã suntem pãcãtosi si cã nu suntem vrednici sã se ocupe Dumnezeu de noi. Dumnezeu nu ne lasã niciodatã! Nu ne lasã niciodatã, prin oricât de grele împrejurãri am trece. Ori de-am fi bolnavi, ori de-am fi infirmi, ori de-am fi neputinciosi, Dumnezeu nu ne lasã. Nu ne lasã nici Maica Domnului. Maica Domnului este cu noi si ne ajutã, ne întãreste, se roagã pentru noi, ne ocroteste si ne mângâie.

"Lumina întunecatului meu suflet, nãdejdea, acoperãmân-tul, scãparea, mângâierea si bucuria mea". Aceasta este Maica Domnului pentru noi: ne duce la Domnul Hristos, Care a vrut si vrea sã ne ocroteascã, sã ne ajute si sã ne acopere cum acoperã gãina puii sãi. V-as ruga, când mai vedeti câte-o closcã întin-zându-si aripile peste puisorii sãi, sã vã gânditi cã Domnul Hristos a zis: "De câte ori am voit sã adun pe fiii tãi, cum adunã pasãrea puii sãi sub aripi" (Luca 13, 34).

Niciodatã nu putem fi singuri când Îl avem pe Dumnezeu. Niciodatã nu suntem singuri când o avem pe Maica Domnului. Niciodatã nu suntem singuri când îi avem pe sfintii lui Dumnezeu. Niciodatã nu suntem pãrãsiti când Dumnezeu este cu noi, când Maica Domnului este cu noi. Stiti cine este pãrãsit? Acela care vrea sã fie pãrãsit, acela care înjurã, acela care minte, acela care furã, acela care face scandal, acela care bea, care se îmbatã si face rele-n casã. Acela nu este cu darul lui Dumnezeu si aceluia i-ar putea zice Domnul Hristos: "De câte ori voit-am sã vã adun cum adunã gãina puii sãi sub aripi, dar n-ati vrut". Cine vrea sã fie cu Dumnezeu, Îl are pe Dumnezeu. Cuvintele lui sunt cuvintele lui Dumnezeu, gândurile lui sunt gândurile lui Dumnezeu, simtirea lui este simtirea lui Dumnezeu.

Sã aveti mai multã încredere în Dumnezeu, mai multã încredere în Maica Domnului, mai multã încredere în bunãtatea lui Dumnezeu si în bunãtatea Maicii Domnului. "Pe Nãscãtoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, întru cântãri cinstind-o sã o mãrim". Sã o mãrim cum a mãrit-o Dumnezeu când a ales-o. Sã o mãrim cum a mãrit-o Fiul sãu când S-a sãlãsluit în pântecele ei cel pururea fecioresc. Sã o mãrim cum a mãrit-o îngerul binevestitor care i-a zis: "Binecuvântatã esti tu între femei" (Luca 1, 28). Sã o mãrim cum a mãrit-o Elisabeta, plinã de Duhul Sfânt, care a zis: "Binecuvântatã esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tãu" (Luca 1, 42). Sã o mãrim cum a mãrit-o femeia care a ridicat glas din popor si a zis cãtre Domnul Hristos: "Fericit este pântecele care Te-a purtat si fericiti sunt sânii pe care i-ai supt" (Luca 11, 27). Sã o mãrim cum au mãrit-o îngerii si toti sfintii, cum a mãrit-o Biserica în toatã vremea si sã nu ne lãsãm încurcati în gândurile noastre si în simtirile noastre de oameni care nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului. Sã-i lãsãm în pace, sã ne rugãm pentru ei, sã-i ocolim când ne spun cã nu facem bine când o cinstim pe Maica Domnului.

Sfârsesc aceste gânduri si aceste cuvinte pe care vi le-am spus vouã si mi le-am spus si mie, din care m-am bucurat si eu si din care v-ati bucurat si voi si vã mai zic încã o datã cum a zis mama, Dumnezeu s-o odihneascã: "Tu, dacã nu mai poti sta aici, sã vii acasã, cã ai unde veni". Apoi sã stiti cã Maica Domnului zice tot asa cãtre noi.

Dumnezeu sã ne ajute, Maica Domnului sã ne ocroteascã si sã ne întelepteascã, pentru ca sã avem bucuria pe care o dã Maica preacuratã, Maica bucuriei. Amin!

Mãrire Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh. Amin!


Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã la data de 
TOP
Nistea's Page
Pãrintele Teofil
Din vistieria inimii mele (cuprins)
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
3N | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | My Links


Copyright © 1999,Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.