ÎNFRICOSATA JUDECATÃ



Mânãstirea Brâncoveanu
22 februarie 1998


 


Duminica de astãzi se numeste si Duminica Judecãtii, Duminica în care se pomeneste Judecata de apoi, Judecata viitoare, ultima Judecatã, la care se vor prezenta toti credinciosii. La sfintele slujbe ale Bisericii noastre se pomeneste de mai multe ori Judecata din urmã. La ectenie se spune asa: "Sfârsit crestinesc vietii noastre, fãrã durere, neînfruntat, în pace si rãspuns bun la Înfricosata Judecatã a lui Hristos sã cerem". Ce sã cerem? Sã cerem de la Domnul Hristos sfârsit crestinesc. Ce înseamnã sfârsit crestinesc? Sã ne sfârsim asa cum vrea Dumnezeu sã se sfârseascã cei ce sunt ai Lui ("crestin" înseamnã "apartinãtor Domnului Hristos"). "Sfârsit crestinesc vietii noastre" - sã ni se sfârseascã viata frumos, în liniste; sã ni se sfârseascã viata uniti fiind cu Domnul Hristos prin împãrtãsirea cu Trupul si Sângele Lui; sã ni se sfârseascã viata în luminã, în liniste.

Biserica doreste ca sfârsitul sã ne fie fãrã durere. Sunt atâtia oameni care se chinuiesc înainte de sfârsit, au dureri mari. Biserica noastrã doreste ca sfârsitul nostru sã fie fãrã dureri.

Si mai cum sã fie? Neînfruntat. Mai de mult se spunea nerusinat. Ce înseamnã asta nerusinat, neînfruntat? Înseamnã ca sã fie un sfârsit în care sã nu se gãseascã nici o vinã a omului, sã nu se spunã ceva urât despre viata lui. Ca sã ajungem la asa ceva trebuie sã trãim o viatã frumoasã, o viatã dupã voia lui Dumnezeu si atunci sfârsitul o sã fie neînfruntat.

Cum sã mai fie sfârsitul nostru? În pace - în liniste. Sunt unii care în fata mortii au zbucium sufletesc, se frãmântã, au stãri sufletesti în marginea nebuniei. Cei care au avut o viatã care nu i-a dus la liniste, la o legãturã cu Dumnezeu, pe aceia nu-i binecuvinteazã Dumnezeu.

Si mai cerem ceva: sã avem rãspuns bun la Înfricosata Judecatã a lui Hristos. Despre Judecata lui Hristos s-a pomenit astãzi citindu-se despre Judecata de apoi. Judecata de apoi este hotãrâtoare, dar nu este singura judecatã! Dupã ce se desparte sufletul de trup, la moarte, se duce în fata lui Dumnezeu si urmeazã Judecata particularã, adicã judecata fiecãrui suflet în parte. La judecata particularã, Dumnezeu hotãrãste, dupã aseza-rea omului, unde trebuie sã fie dincolo de mormânt, la bine sau la rãu, la fericire sau la chinuire.

Noi credem cã existã rai si iad, stim acest lucru din învãtãtura Bisericii, îl citim în Evanghelie. Raiul este locul si starea (mai ales starea), dupã moarte a sufletului fericit, iar iadul este locul si starea sufletului care nu s-a tinut de rânduielile lui Dumnezeu. Si acolo rãmâne pânã la Judecata viitoare sau pânã când hotãrãste Dumnezeu altfel, pentru cã noi credem cã se poate interveni cu rugãciuni pentru binele celor morti.

Existã crestini care nu se mai roagã pentru cei morti. Biserica noastrã se roagã pentru cei vii, dar nu-i pãrãseste pe cei morti, pentru cã noi zicem cã mortii sunt vii si dupã moarte.

Domnul Hristos le-a spus unor saduchei si farisei care vroiau sã stie cum este dincolo de lumea aceasta cã Dumnezeu este "Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov" (Marcu 12, 26) si cã " Nu este Dumnezeul mortilor, ci al viilor" (Matei 22, 32), pentru cã toti sunt vii în El. Credinta noastrã este cã dupã suflet, omul nu moare. Avraam, Isaac si Iacov muriserã când a zis Dumnezeu despre Sine: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov". Domnul Hristos spune cã Dumnezeu nu este al celor morti, ci al celor vii; acesta este întelesul cuvintelor din Sfânta Scripturã "toti sunt vii în El".

Nu existã posibilitatea ca sufletul sã moarã, ci putem vorbi de o moarte sufleteascã, aceasta însemnând despãrtirea sufle-tului de Dumnezeu, deci condamnarea vesnicã. Despãrtirea de Dumnezeu este osândirea sufletului la chinurile vesnice si acolo este nefericirea celor care au trãit o viatã care nu este dupã voia lui Dumnezeu. Nu se poate ajunge acolo decât prin hotãrârea lui Dumnezeu (de fapt, am putea zice prin hotãrârea omului, pentru cã omul singur îsi pregãteste locul - si la bine si la rãu). Dacã e bun - sigur merge la bine. Dacã e rãu - sigur merge la rãu. Dumnezeu spune unde merge omul dupã moarte, pentru cã Domnul Hristos va judeca lumea.

Cei care merg la chin pot fi scosi din chinurile iadului prin rugãciunile Bisericii, prin milosteniile care se fac pentru ei, prin rugãciunile celor din familia lor, prin rugãciunile celor apropiati ai lor. Noi nu stim când anume pot fi scosi din iad, dar stim cã pânã la Judecata din urmã, hotãrârea nu este încã definitivã, iar cei ce sunt la rãu pot ajunge la bine cu ajutorul lui Dumnezeu si cu ajutorul Bisericii.

Dar atunci de ce mai este nevoie si de o Judecatã viitoare, de o Judecatã ultimã? Pentru cã oamenii au fãcut anumite pãcate, au fãcut anumite lucruri rele, care au rãmas si dupã ei. Rãutatea lor a rãmas în lumea aceasta si lucreazã si dupã ce au trecut ei din aceastã lume. De pildã, cei care propovãduiesc lucruri care nu sunt adevãrate, lucruri care sunt împotriva adevãrului, rãtãciri, cei care câstigã suflete pentru rãtãcirea lor. Rãtãcirea lor rãmâne mai departe, pânã la sfârsitul lumii. La Judecata viitoare se va vedea ce urmãri au avut rãutãtile oamenilor, dupã cum se va vedea si ce urmãri a avut binele oamenilor, binele pe care l-au fãcut oamenii si abia atunci se hotãrãste pentru totdeauna.

Sfântul Evanghelist Matei retine în Evanghelia lui câteva lucruri în legãturã cu Judecata viitoare. Noi credem cã la Judecata viitoare vor fi judecati toti în toate privintele. Numai cã Sfântul Evanghelist Matei a retinut de la Domnul Hristos cuvinte care privesc binele si rãul pe care l-au fãcut oamenii în legãturã cu semenii lor; de fapt, în legãturã cu Domnul Hristos: "Întrucât ati fãcut unuia dintr-acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati fãcut" (Matei 25, 40). Este vorba despre sase lucruri pe care trebuie sã le avem în vedere pentru Judecata de apoi. Anu-me, zice Domnul Hristos cã va despãrti Fiul Omului pe cei buni de cei rãi "cum desparte pãstorul oile de capre" (Matei 25, 32), si va zice celor de-a dreapta (la dreapta vor fi oile, la stânga vor fi caprele): "Veniti, binecuvântatii Tatãlui Meu, mosteniti împã-rãtia cea pregãtitã vouã de la întemeierea lumii. Cãci flãmând am fost si Mi-ati dat sã mãnânc; însetat am fost si Mi-ati dat sã beau; strãin am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati îmbrãcat; bolnav am fost si M-ati cercetat; în temnitã am fost si ati venit la Mine". Si ei vor rãspunde: "Doamne, când Te-am vãzut flãmând si Te-am hrãnit? Sau însetat si Ti-am dat sã bei? Sau când Te-am vãzut strãin sau gol si Te-am îmbrãcat? Sau când Te-am vãzut bolnav sau în temnitã si am venit la Tine?" si va rãspunde Domnul Hristos: "Întrucât ati fãcut unuia dintre acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati fãcut". Apoi va zice celor de-a stânga: "Duceti-vã de la Mine, blestematilor, în focul cel vesnic, care este gãtit diavolului si îngerilor lui. Cã flãmând am fost si nu Mi-ati dat sã mãnânc; însetat am fost si nu Mi-ati dat sã beau; Strãin am fost si nu M-ati primit; gol am fost si nu M-ati îmbrãcat; bolnav si în temnitã am fost si nu M-ati cerce-tat". Si vor întreba si cei de-a stânga: "Doamne, când ai fost asa cum zici cã ai fost si nu Te-am ajutat?"; iar Domnul Hristos va zice: "Întrucât n-ati fãcut unuia dintre acestia prea mici, nici Mie nu Mi-ati fãcut" (Mat. 25, 32-46).

Cuvintele acestea ale Domnului Hristos aratã cã, atunci când facem un bine, îl facem si pentru Domnul Hristos, iar când facem un rãu, îl facem si în fata Domnului Hristos. Nu-L avem în vedere pe Domnul Hristos când facem rãul, si-L avem pe Domnul Hristos în vedere dacã facem binele.

Stim aceasta de la Domnul Hristos si nu putem sã fim nepãsãtori fatã de un cuvânt vesnic al Domnului Hristos. Din cât putem, bineînteles, sã facem binele pentru Domnul Hristos, pentru înmultirea binelui din lumea aceasta si mai ales pentru binele nostru la Judecata viitoare.

Mai sunt si alte judecãti: Judecata milostivã de la spovedanie, când preotul judecã situatia în care se gãseste cel care se spovedeste si dã o hotãrâre asupra vietii lui. Este foarte bine sã meargã credinciosii sã-si mãrturiseascã pãcatele, sã fie judecati si, judecati fiind, sã primeascã îndrumãri, sã stie ce au de fãcut ca sã poatã sã înainteze spre bine si sã se fereascã de rãu.

Mai este si o judecatã, pe care o facem noi însine: Judecata pe care o avem în legãturã cu oamenii din jurul nostru. Domnul Hristos a spus: "Nu judecati ca sã nu fiti judecati" (Mat. 7, 1). Si iatã cã noi judecãm ca si cum noi am fi pusi sã judecãm. Nu-L lãsãm pe Domnul Hristos si luãm noi, cum se spune în Pateric, dregãtoria lui Hristos, când despre unul zicem cã este bun, despre altul zicem cã este rãu, când spunem noi ce trebuie sã se facã cu unul si cu altul.

Bineînteles cã existã si o judecatã în lumea aceasta. O judecatã hotãrâtã pentru rolul pe care îl au oamenii în societate: Judecata institutiilor de judecatã. Si acolo sunt pusi oameni care sã hotãrascã anumite lucruri. Eu n-am fost niciodatã la o judecatã, nici pârât, nici martor. Sunt atâtia oameni care ajung, totusi. Sunt atâtea procese care se fac, care dureazã. Oamenii sunt asupriti de lucruri rele.

Sfântul Apostol Pavel zicea cã nu este bine sã se judece crestinii înaintea necredinciosilor (cf. I Cor. 6, 46). Erau cre-dinciosi care se duceau sã se judece în fata tribunalelor pãgâ-nilor si Sfântul Apostol Pavel zicea cã nu e bine ca un om cre-dincios sã se ducã sã-l judece pãgânii. Dumnezeu stie când se poate si când nu se poate evita o situatie de genul acesta. Când te trag altii în judecatã nu poti sã rãmâi în afarã de tribunale, chiar ale pãgânilor, dacã e cazul.

Mai este o judecatã la care ne gândim prea putin, si anume Judecata de la rugãciune. Sfântul Ioan, cel ce a scris Scara, spune cã în raport cu cel ce se roagã, "rugãciunea este judecãtorie si judecatã si scaunul Judecãtorului înainte de Judecatã viitoare". Cum ne este rugãciunea asa ne este starea sufleteascã. La rugãciune se aratã cât suntem de întinati sau cât suntem de curati, cât suntem de învãluiti sau cât suntem de depãrtati de lumea aceasta. Numai la rugãciune putem sã stim ce legãturã avem cu Dumnezeu, ce legãturã avem cu oamenii. În rugãciune ne apar fel de fel de gânduri care aratã cine suntem si ce suntem.

Am început pregãtirea pentru Sfintele Pasti acum douã sãptãmâni. Am vorbit atunci despre pilda vamesului si a fariseului, despre smerenia vamesului si despre faptele bune ale fariseului. Fariseul se lãuda cu faptele lui bune, vamesul îsi recunostea pãcatele. Biserica ne recomandã sã fim dupã smerenie ca vamesul si dupã fapte bune ca fariseul. Dacã nu avem faptele fariseului, nu am ajuns nici mãcar la mãsura fariseului. Ce spunea fariseul: "Dumnezeule , Îti multumesc cã nu sunt ca ceilalti oameni, rãpitori, nedrepti, adulteri sau ca si acest vames. Postesc de douã ori pe sãptãmânã, dau zeciuialã din toate câte câstig" (Luca 18, 11-12). Cel putin în legãturã cu postul, toti suntem în lipsã! Sunt atâtia credinciosi care nu postesc nici o datã pe sãptãmânã.

Am continuat apoi urcusul duhovnicesc spre Pasti cu aducerea aminte de fiul risipitor, care s-a întors dupã ce si-a cheltuit averea, si de tatãl sãu, care l-a primit si l-a asezat iarãsi în starea de fiu. Trebuie sã avem încredere în Dumnezeu, dacã ne întoarcem de la rãu la bine.

Acum ne pune Sfânta noastrã Bisericã în fatã Judecata de apoi si a doua venire a Domnului Hristos. În legãturã cu a doua venire a Domnului Hristos se pune o întrebare: Când va fi a doua venire? Pentru cã noi mãrturisim în Crez cã Domnul Hristos "iarãsi va sã vinã cu mãrire, sã judece viii si mortii, a Cãrui împãrãtie nu va avea sfârsit". Când va fi aceasta? Rãspunsul este clar: Nu se stie! Domnul Hristos Însusi a spus cã "de ziua si de ceasul acela nimeni nu stie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatãl" (Mat. 24, 36). Deci nu stim când va fi a doua venire. Noi trebuie sã fim totdeauna pregãtiti sã-L întâmpinãm pe Domnul Hristos. Sã ducem o viatã în asa fel încât sã ne putem întâlni oricând cu Domnul Hristos. Lucrul acesta este foarte important!

Noi nu stãruim atâta asupra celei de-a doua veniri a Domnului Hristos pentru cã într-un fel noi o simtim, o prãznuim la fiecare Sfântã Liturghie, cãci zicem: "Aducându-ne aminte, asadar, de aceastã poruncã mântuitoare si de toate cele ce s-au fãcut pentru noi: de cruce, de groapã, de învierea cea de-a treia zi, de suirea la ceruri si de sederea de-a dreapta si de cea de a doua si slãvitã iarãsi venire, ale Tale dintru ale Tale, Tie-Ti aducem de toate si pentru toate".

Deci, la fiecare Sfântã Liturghie, noi pomenim si prãznuim a doua venire a Domnului Hristos. De aceea nu ne gândim atât la a doua venire si, mai ales, nu o asteptãm cum o asteaptã alti crestini care nu-s de credinta noastrã. Ei nu au Liturghie si, neavând Liturghie, nu au nici înainteprãznuirea celei de a doua veniri a Domnului Hristos.

Si mai este ceva: pentru fiecare dintre noi întâlnirea cu Domnul Hristos poate fi la orice rugãciune. Întâlnirea cu Domnul Hristos poate fi la orice citire din Sfânta Evanghelie. Întâlnirea cu Domnul Hristos poate fi de câte ori facem un bine fratelui nostru. Întâlnirea cu Domnul Hristos poate fi pentru fiecare dintre noi, sigur, când vom trece din aceastã viatã si când se va hotãrî locul pe care ni l-am pregãtit pentru viata vesnicã. În Pateric este scris cã: "În ce te gãseste moartea, în aceea te duci". Dacã ducem o viatã frumoasã si bunã si ne gãseste moartea în bine, în bine ne ducem.

Sã ne rugãm Mântuitorului nostru Iisus Hristos sã ne lumineze mintea si sã ne tinã în minte. Iar Judecata de apoi, judecata particularã, judecata de la spovedanie, judecata care vine peste noi de multe ori când ni se rãsplãtesc relele pe care le-am fãcut, judecata de la rugãciune, toate acestea sã le avem în minte, sã ne înteleptim prin gândurile de la judecatã. Sã ne ferim cât putem sã judecãm pe fratii nostri, ca sã se împlineascã si cu noi cuvântul: "Nu judecati ca sã nu fiti judecati" (Matei 7, 1).

În Pateric se spune cã pe un cãlugãr era senin si cu bucurie pe patul de moarte, l-au întrebat fratii cum de e asa linistit în fata mortii, cã doar n-a dus o viatã deosebitã. Cãlugãrul le-a rãspuns cã nu a avut o viatã deosebitã dar cã, de când a intrat în mânãstire, a luat aminte la cuvântul Domnului Hristos "Nu judecati ca sã nu fiti judecati" si cã-I va spune Domnului Hristos: "Doamne am împlinit acest cuvânt si astept sã împlinesti si Tu fãgãduinta de-a nu mã judeca".

Mai este un cuvânt spus de Domnul Hristos: cã sunt si oameni care nu vor merge la judecatã. Bineînteles nu în întelesul cã nu vor merge la Judecatã si cã nu se va hotãrî asupra lor, ci în întelesul cã vor trece prin Judecatã ca si cum nu s-au dus la Judecatã. Zice Domnul Hristos: "Cel ce ascultã cuvântul Meu si crede în Cel ce M-a trimis, are viatã vesnicã si la judecatã nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viatã" (Ioan 5, 24).

Sã ne rugãm lui Dumnezeu sã fim si noi între aceia care la Judecatã nu vor merge, ci s-au mutat, se mutã din moarte la viatã.

Mãrire Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh! Amin.


Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã la data de 
TOP
Nistea's Page
Pãrintele Teofil
Din vistieria inimii mele (cuprins)
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
3N | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | My Links


Copyright © 1999,Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.