Mânãstirea “Nasterea Maicii Domnului” Ciucea

 

Între douã mari orase ale Transilvaniei: Cluj-Napoca si Oradea, la Ciucea, “acolo unde apele Crisului se despart în trei brate, supuse parcã unui magnetism, izvorând de sub stânca dealului care le absoarbe în dreptul casei lui Goga" (Mircea Ghitulescu), frumusetea Apusenilor este încoronatã de o bisericutã – monument istoric – care a fost adusã din dorinta poetului “pãtimirii noastre”, dintr-o comunã sãlãjeanã, Gãlpâia, de cãtre sotia acestuia, Veturia Goga, dupã moartea poetului.

Curat, linistit si împãcat cu sine, având nãdejdea cã Dumnezeu îl va primi la El, dupã ce în scurta lui viatã a fãcut tot ceea ce a putut pentru sine si pentru aproapele, pentru neam si Bisericã, cu sigurantã cã mãcar o parte din ceea ce a lãsat scris va prinde viatã, asa mi-l imaginez pe Goga, privind din larg (“Jur împrejur e largul care cântã / E soare-n cer, e sãrbãtoare sfântã / Si-n vreme ce mi-a amutit pãmântul / Fiorul pãcii-n suflet mi se lasã...”).

Bisericuta de la Ciucea a fost adusã în scopul întemeierii unei mânãstiri (Document – Octavian Goga. Un testament nerespectat – din Arhiva Arhiepiscopiei Clujului, “Renasterea”, decembrie 1993), fapt care a fost împlinit, dar care n-a durat decât putinã vreme, pentru cã puterea comunistã, rivalizând mânia generalului Bukow, care în urmã cu veacuri a distrus circa 150 de biserici si mânãstiri ortodoxe românesti, a procedat la fel.

Cu mari dificultãti, în anul 1994 a fost reînfiintatã Mânãstirea “Nasterea Maicii Domnului”, nu dintr-un moft, ci dintr-o necesitate majorã de ordin spiritual, pentru cã lipsa acestor biserici si mânãstiri distruse a fost resimtitã adânc de poporul român transilvãnean, astfel încât reînfiriparea unui asezãmânt monahal a polarizat sufletele românilor pline de dor dumnezeiesc.

Numai cã la mânãstirea de la Ciucea, bisericuta de lemn care este monument istoric nu poate sluji ca loc de reculegere, de mângâiere si întãrire sufleteascã nici pentru mãicute, nici pentru credinciosii si vizitatorii care vin si, în loc sã gãseascã ceea ce au nevoie, o gãsesc încuiatã. Gãsesc încã, cei care nu se întorc, dezamãgiti, în urmãtoarea clipã dupã ce au vãzut lacãtul de la intrare, o usã deschisã permanent, care duce la paraclisul închinat tot Maicii Domnului – “Soborul Maicii Domnului”.

Mãicutele tinere care si-au dedicat destinul lor pãmântesc slujirii lui Dumnezeu si aproapelui se roagã neîncetat în acest paraclis, si-n rugãciunile lor cer si deschiderea acestei bisericute; desi existã, ea ne lipseste. Celelalte lipsuri sunt suplinite de vocatia, evlavia, devotamentul si hãrnicia mãicutelor, precum si de sprijinul unor oameni de bine, temãtori de Dumnezeu si iubitori de oameni.

Poate cã si Goga se va odihni în pace când va fi pomenit, asa cum mult si-a dorit, în bisericã, lângã altar, dupã ce cu multã ostenealã a parcurs de-a lungul vietii pãmântesti o distantã desi nu prea mare, însã de duratã, de la Rãsinari la Ciucea. A rãtãcit, “cu ochii tulburi, / cu trupul istovit de cale...”, si în genunchi s-a rugat: “Pãrinte, orânduie-mi cãrarea... / În suflet seamãnã-mi furtunã, / Sã-l simt în matca-i cum se zbate, /Cum tot amarul se revarsã, /Pe strunele înfiorate / Si cum sub bolta lui aprinsã / În smalt de fulgere albastre, / Încheagã-si glasul de aramã: CÂNTAREA PÃTIMIRII NOASTRE”.

Monahia Inocentia

Mânãstirea “Nasterea Maicii Domnului”, Ciucea

(text publicat în Epifania nr.5 / 1998)


Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Nistea's Page
Meniu:
About Us | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | My Links

Copyright © 2000-2001, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.