Pãrintele Dometie Mari duhovnici Nistea's Page
varianta cu diacritice românesti a acestei pagini

Mãnãstirea Râmet

Manastirea Rimet

mai multe fotografii


Navigare
 
Contact


Scurt istoric


  Navigare

Contact

drumul de acces la manastire harta zonei (manastirea se afla in cercul alb)

  Navigare

Scurt istoric

Navigare

De la întemeiere pânã în secolul al XIX-lea

Mãnãstirea Râmet este unul dintre cele mai vechi asezãminte cãlugãresti din Transilvania. Dacã biserica veche, important monument de arhitecturã româneascã din veacul al XIV-lea sau chiar mai dinainte, stã mãrturie a vietii duhovnicesti intense ce se desfãsura aici, precum si a preocupãrilor culturale, cercetãrile arheologice ne duc mult mai departe în timp. Profesorul Botezatu analizând osemintele gãsite în mormintele de cãlugãri descoperite cu prilejul restaurãrii bisericii, trage concluzia cã lavra mãnãstireascã de la Râmet exista si în veacurile XI, XII, XIII, iar pustnici sau "eremili" (de unde si numele localitãtii si mânãstirii Râmet) încã cu mult mai devreme.

Situatã pe Valea Geoagiului, în sudul Carpatilor Apuseni, aproape de biserica fostei episcopii din Geoagiul de Sus, mânãstirea Râmet a atras atentia multor istorici, cu deosebire lui Nicolae Iorga, care a fost impresionat de vechimea si simplitatea asezãmântului, de sãlbãticia locurilor greu accesibile si de numele locului, evocator în privinta celor ce trãiau aici (Studii si documente cu privire la istoria românilor, Bucuresti, 1901 - 1916 XIII, p. 158.). Consemnând inscriptia sãpatã în piatrã deasupra intrãrii "Dentãi au fost zugrãvitã aceastã sfântã bisericã în zilele lui Matiias crai vã leato 6895 august 14" si lecturând anul din textul inscriptiei 1487 în loc de 1387, în corcondantã cu numele regelui Matei Corvinul, va data edificiul ca fiind de datã mai recentã decât ar arãta-o analiza arhitectonicã.

De iconografia bisericii s-au ocupat I. D. Stefãnescu, V. Vãtãsianu si mai ales Vasile Drãgut. Cel din urmã oprindu-se la caracteristicile arhitectonice ale bisericii: absida semicircularã acoperitã cu semicalotã, naosul si tinda boltite semicilindric si clopotnita masivã, o va încadra în seria monumentelor hunedorene din veacurile XIII - XIV. Investigarea picturii murale din interior a dus la descoperirea si publicarea inscriptiei aflatã pe intradosul arcului ce desparte nava de pronaos, în stânga sfântului Ierarh Grigorie cel Mare. Ilizibilitatea numelui regelui si a anului a fãcut ca textul pisaniei sã fie lecturat prin întregirea cu datele inscriptiei sãpate în piatrã la exterior. Ea a fost înteleasã astfel: "Am zugrãvit eu mult pãcãtosul rob al lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crisul Alb din porunca arhiepiscopului Gheorghe în zilele lui Matias crai leat 1485 luna iulie 2".

Cercetarea ulterioarã a picturii, existând în totalitate opt straturi suprapuse pisania fiind pe al doilea, si citirea în întregime a pisaniei, cu concursul specialistilor în paleografie si cu utilizarea mijloacelor tehnice moderne, au relevat informatii de exceptie, în mãsurã sã modifice imaginea privitoare la societatea medievalã româneascã din Transilvania. În lectura Monicãi Breazu (Studiu epigrafic, în "Repertoriul picturilor murale din România", Bucuresti 1985, p. 49-50) textul inscriptiei sunã astfel: "Am scris eu preapãcãtosul rob al lui Dumnezeu Mihul, adicã zugravul de la Crisul Alb, cu încuviintarea arhiepiscopului Ghelasie în zilele regelui Lodovic în anul 6885 ( 1377) luna iulie 2".

Aceastã informatie istoricã, pe lângã faptul cã afirmã existenta sfântului Ierarh Ghelasie cunoscut doar din traditie, ne creazã imaginea unei societãti românesti evoluate în Transilvania. Mânãstirea de la Râmet ne este prezentatã ca o valoare deosebitã pentru viata noastrã spiritualã cât si pentru istoria localã sau chiar nationalã.

Traditia leagã întemeierea mânãstirii si de activitatea ieromonahilor Romulus si Ghenadie care, plecând de aici în 1215, ar fi pus temelia mânãstirii sfântul Mihail din Perii Maramuresului.

Importanta mânãstirii în viata românilor ortodocsi din Transilvania este confirmatã si de prezenta la 1557 a episcopului Hristofor în apropiere, la Geoagiul de Sus. În 1614 cãlugãrii Sava Popa si Toma Moisin vor primi ca donatie livada Hopagi de la principele Gabriel Bethlen. În timpul rãscoalei sfântului Sofronie de la Cioara, moment de afirmare a dreptului de a-si pãstra credinta ortodoxã mostenitã din strãbuni, mânãstirea a fost supusã - ca de altfel majoritatea mânãstirilor din Transilvania - mãsurilor de represiune ale generalului Buccow. Pe filele unui Octoih ne-a rãmas o însemnare de la 1762: "scris-am eu Silvestru monahul când au stricat necredinciosii mânãstirea Râmet si cea de la Geoagiu, la anul 1762 în august 20, într- o zi de sâmbãtã, spre pierirea lor" (Ștefan Metes, Mãnãstirile românesti din Transilvania si Ungaria, Sibiu, 1936, p. 60). Acelasi monah Silvestru va consemna o nouã distrugere provocatã ca urmare a participãrii vietuitorilor la rãscoala lui Horea: "Aceasta aici am însemnat acest lucru cu jale adevãrat când au stricat mãnãstirea cea de la Geoagiu si cea de la Râmet, la întâia stricare a fost numãrul anilor 1762, iar la a doua stricare vãleatul 1785 luna decembrie 23 zile, într-o zi de marti" (Ștefan Metes, Ibidem, p. 61).

Curtea din Viena va permite la 1792 repararea bisericii, dar numai ca bisericã de mir, iar în chilii s-a organizat scoalã. Pentru bisericã au fost apoi lungi dispute cu autoritãtile ecleziastice de la Blaj pânã când în 1827 locuitorii obtin definitiv dreptul de a o avea ca lãcas de închinãciune ortodox. Rolul asezãmântului pentru locuitorii din jur reiese si din plângerea pe care o fãceau sãtenii din Râmet si Ponor: "Noi râmetii si ponorenii de când-s aceste douã sate noi acolo la mãnãstire ne-am pomenit a avea scoalã si dascãli si prunci de învãtat si dacã ni se ia aceia, noi rãmânem fãrã învãtãturã ca dobitoacele (Ștefan Metes, Ibidem, p. 58-59).

Navigare

Din 1940 si pânã azi

Dupã mai bine de 150 de ani, pe la 1940 viata mânãstireascã îsi reia cursul la Râmet. Biserica, care dupã 1918 a fost trecutã pe lista monumentelor istorice, va fi reparatã în mai multe rânduri intervenindu-se si în jurul asezãmântului. Pentru început staretul Evloghie Ota, venit de la Athos, ca urmare a hotãrârii Sfântului Sinod, reorganizeazã asezãmântul ca si mânãstire de cãlugãri.

Din 1955 Râmetul devine mânãstire de maici si cu toate neajunsurile pricinuite de stãpânirea comunistã, se scrie una dintre cele mai frumoase file ale istoriei ei.

Duhovnicii de renume Dometie Manolache, Ioachim Popa si Filotei Stoica vor face ca înspre Râmet sã se îndrepte multe suflete zbuciumate pentru a-si gãsi mângâierea, iar stareta Ierusalima Ghibu, cu cele peste saptezeci de maici câte numãrã soborul astãzi, vor realiza cu ajutorul lui Dumnezeu lucruri la care poate nici nu se gândea cineva, atât pe tãrâm duhovnicesc cât si pe cel gospodãresc. Biserica veche a mânãstirii a fost reparatã, pictura restauratã. Pe vremea episcopatului Prea Sfintitului Emilian, dr. ing. Eugen Iordãchescu a coordonat lucrarea deosebit de importantã si dificilã prin care, sfântul locas periclitat de umezealã si îngropat în pãmânt, a fost ridicat 2,08 m mai sus. Aleasa podoabã a Râmetului o constituie astãzi biserica nouã care îmbinã, pãstrând stilul traditional, elemente arhitectonice din toate provinciile românesti. Piatra de temelie s-a pus în 1982 si lucrãrile au durat peste zece ani, fiind conduse de regretatul preot Ioan Grecea, care fiind si inginer a întocmit si proiectul. Pictura a execut-o maiestrul Grigorie Popescu cu echipa lui. Pentru a enumera si celelalte clãdiri ce s-au ridicat spre a oferi conditiile necesare desfãsurãrii vietii mânãstiresti, a pomeni multimea donatorilor stiuiti si nestiuti precum si a cãlugãritelor ce s-au jertfit nu ne este suficient spatiul acestei mici lucrãri.

Cu prilejul hramului bisericii noi, la 29 iunie 1992, Prea Fericitul Pãrinte Patriarh Teoctist dimpreunã cu un mare numãr al membrilor Sfântului Sinod a sfintit biserica în prezenta unei multimi imense din Transilvania si din toatã tara. A doua zi, pe 30 iunie, s-a proclamat în mod festiv canonizarea Sfântului Ierarh Ghelasie.

† Andrei

Arhiepiscopul Alba Iuliei


Puneti comentariile Dvs. la aceste texte, sau la problematica acestor texte în FORUM-ul alãturat !




it's private
Cum îmbogãtesc aceastã paginã în mod regulat, Dvs puteti sã fiti informati despre schimbãrile survenite prin Change Detection.
Nu ezitati sã folositi aceastã oportunitate dacã sunteti interesat(ã) de materialele publicate aici!
Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Nistea's Page
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | Legãturile Dvs!

Copyright © 2000-2004, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.