Părintele Dometie Mari duhovnici Nistea's Page
varianta fără diacritice românesti a acestei pagini

Mănăstirea Râmeț

Manastirea Rimet

mai multe fotografii


Navigare
 
Contact


Scurt istoric


  Navigare

Contact

drumul de acces la manastire harta zonei (manastirea se afla in cercul alb)

  Navigare

Scurt istoric

Navigare

De la întemeiere până în secolul al XIX-lea

Mânăstirea Râmeț este unul dintre cele mai vechi așezăminte călugărești din Transilvania. Dacă biserica veche, important monument de arhitectură românească din veacul al XIV-lea sau chiar mai dinainte, stă mărturie a vieții duhovnicești intense ce se desfășura aici, precum și a preocupărilor culturale, cercetările arheologice ne duc mult mai departe în timp. Profesorul Botezatu analizând osemintele găsite în mormintele de călugări descoperite cu prilejul restaurării bisericii, trage concluzia că lavra mănăstirească de la Râmeț exista și în veacurile XI, XII, XIII, iar pustnici sau "eremili" (de unde și numele localității și mânăstirii Râmeț) încă cu mult mai devreme.

Situată pe Valea Geoagiului, în sudul Carpaților Apuseni, aproape de biserica fostei episcopii din Geoagiul de Sus, mânăstirea Râmeț a atras atenția multor istorici, cu deosebire lui Nicolae Iorga, care a fost impresionat de vechimea și simplitatea așezământului, de sălbăticia locurilor greu accesibile și de numele locului, evocator în privința celor ce trăiau aici (Studii și documente cu privire la istoria românilor, București, 1901 - 1916 XIII, p. 158.). Consemnând inscripția săpată în piatră deasupra intrării "Dentăi au fost zugrăvită această sfântă biserică în zilele lui Matiiaș crai vă leato 6895 august 14" și lecturând anul din textul inscripției 1487 în loc de 1387, în corcondanță cu numele regelui Matei Corvinul, va data edificiul ca fiind de dată mai recentă decât ar arăta-o analiza arhitectonică.

De iconografia bisericii s-au ocupat I. D. ªtefănescu, V. Vătăsianu și mai ales Vasile Drăguț. Cel din urmă oprindu-se la caracteristicile arhitectonice ale bisericii: absida semicirculară acoperită cu semicalotă, naosul și tinda boltite semicilindric și clopotnița masivă, o va încadra în seria monumentelor hunedorene din veacurile XIII - XIV. Investigarea picturii murale din interior a dus la descoperirea și publicarea inscripției aflată pe intradosul arcului ce desparte nava de pronaos, în stânga sfântului Ierarh Grigorie cel Mare. Ilizibilitatea numelui regelui și a anului a făcut ca textul pisaniei să fie lecturat prin întregirea cu datele inscripției săpate în piatră la exterior. Ea a fost înțeleasă astfel: "Am zugrăvit eu mult păcătosul rob al lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crișul Alb din porunca arhiepiscopului Gheorghe în zilele lui Matiaș crai leat 1485 luna iulie 2".

Cercetarea ulterioară a picturii, existând în totalitate opt straturi suprapuse pisania fiind pe al doilea, și citirea în întregime a pisaniei, cu concursul specialiștilor în paleografie și cu utilizarea mijloacelor tehnice moderne, au relevat informații de excepție, în măsură să modifice imaginea privitoare la societatea medievală românească din Transilvania. În lectura Monicăi Breazu (Studiu epigrafic, în "Repertoriul picturilor murale din România", București 1985, p. 49-50) textul inscripției sună astfel: "Am scris eu preapăcătosul rob al lui Dumnezeu Mihul, adică zugravul de la Crișul Alb, cu încuviințarea arhiepiscopului Ghelasie în zilele regelui Lodovic în anul 6885 ( 1377) luna iulie 2".

Această informație istorică, pe lângă faptul că afirmă existența sfântului Ierarh Ghelasie cunoscut doar din tradiție, ne crează imaginea unei societăți românești evoluate în Transilvania. Mânăstirea de la Râmeț ne este prezentată ca o valoare deosebită pentru viața noastră spirituală cât și pentru istoria locală sau chiar națională. Tradiția leagă întemeierea mânăstirii și de activitatea ieromonahilor Romulus și Ghenadie care, plecând de aici în 1215, ar fi pus temelia mânăstirii sfântul Mihail din Perii Maramureșului.

Importanța mânăstirii în viața românilor ortodocși din Transilvania este confirmată și de prezența la 1557 a episcopului Hristofor în apropiere, la Geoagiul de Sus. În 1614 călugării Sava Popa și Toma Moisin vor primi ca donație livada Hopagi de la principele Gabriel Bethlen. În timpul răscoalei sfântului Sofronie de la Cioara, moment de afirmare a dreptului de a-și păstra credința ortodoxă moștenită din străbuni, mânăstirea a fost supusă - ca de altfel majoritatea mânăstirilor din Transilvania - măsurilor de represiune ale generalului Buccow. Pe filele unui Octoih ne-a rămas o însemnare de la 1762: "scris-am eu Silvestru monahul când au stricat necredincioșii mânăstirea Râmeț și cea de la Geoagiu, la anul 1762 în august 20, într-o zi de sâmbătă, spre pierirea lor" (ªtefan Meteș, Mănăstirile românești din Transilvania și Ungaria, Sibiu, 1936, p. 60). Același monah Silvestru va consemna o nouă distrugere provocată ca urmare a participării viețuitorilor la răscoala lui Horea: "Aceasta aici am însemnat acest lucru cu jale adevărat când au stricat mănăstirea cea de la Geoagiu și cea de la Râmeț, la întâia stricare a fost numărul anilor 1762, iar la a doua stricare văleatul 1785 luna decembrie 23 zile, într-o zi de marți" (ªtefan Meteș, Ibidem, p. 61).

Curtea din Viena va permite la 1792 repararea bisericii, dar numai ca biserică de mir, iar în chilii s-a organizat școală. Pentru biserică au fost apoi lungi dispute cu autoritățile ecleziastice de la Blaj până când în 1827 locuitorii obțin definitiv dreptul de a o avea ca lăcaș de închinăciune ortodox. Rolul așezământului pentru locuitorii din jur reiese și din plângerea pe care o făceau sătenii din Râmeț și Ponor: "Noi râmeții și ponorenii de când-s aceste două sate noi acolo la mănăstire ne-am pomenit a avea școală și dascăli și prunci de învățat și dacă ni se ia aceia, noi rămânem fără învățătură ca dobitoacele (ªtefan Meteș, Ibidem, p. 58-59).

Navigare

Din 1940 si până azi

După mai bine de 150 de ani, pe la 1940 viața mânăstirească își reia cursul la Râmeț. Biserica, care după 1918 a fost trecută pe lista monumentelor istorice, va fi reparată în mai multe rânduri intervenindu-se și în jurul așezământului. Pentru început starețul Evloghie Oța, venit de la Athos, ca urmare a hotărârii Sfântului Sinod, reorganizează așezământul ca și mânăstire de călugări.

Din 1955 Râmețul devine mânăstire de maici și cu toate neajunsurile pricinuite de stăpânirea comunistă, se scrie una dintre cele mai frumoase file ale istoriei ei. Duhovnicii de renume Dometie Manolache, Ioachim Popa și Filotei Stoica vor face ca înspre Râmeț să se îndrepte multe suflete zbuciumate pentru a-și găsi mângâierea, iar stareța Ierusalima Ghibu, cu cele peste șaptezeci de maici câte numără soborul astăzi, vor realiza cu ajutorul lui Dumnezeu lucruri la care poate nici nu se gândea cineva, atât pe tărâm duhovnicesc cât și pe cel gospodăresc. Biserica veche a mânăstirii a fost reparată, pictura restaurată. Pe vremea episcopatului Prea Sfințitului Emilian, dr. ing. Eugen Iordăchescu a coordonat lucrarea deosebit de importantă și dificilă prin care, sfântul locaș periclitat de umezeală și îngropat în pământ, a fost ridicat 2,08 m mai sus. Aleasa podoabă a Râmețului o constituie astăzi biserica nouă care îmbină, păstrând stilul tradițional, elemente arhitectonice din toate provinciile românești. Piatra de temelie s-a pus în 1982 și lucrările au durat peste zece ani, fiind conduse de regretatul preot Ioan Grecea, care fiind și inginer a întocmit și proiectul. Pictura a execut-o maiestrul Grigorie Popescu cu echipa lui. Pentru a enumera și celelalte clădiri ce s-au ridicat spre a oferi condițiile necesare desfășurării vieții mânăstirești, a pomeni mulțimea donatorilor știuiți și neștiuți precum și a călugărițelor ce s-au jertfit nu ne este suficient spațiul acestei mici lucrări.

Cu prilejul hramului bisericii noi, la 29 iunie 1992, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist dimpreună cu un mare număr al membrilor Sfântului Sinod a sfințit biserica în prezența unei mulțimi imense din Transilvania și din toată țara. A doua zi, pe 30 iunie, s-a proclamat în mod festiv canonizarea Sfântului Ierarh Ghelasie.

 

† Andrei

Arhiepiscopul Alba Iuliei


Puneti comentariile Dvs. la aceste texte, sau la problematica acestor texte în FORUM-ul alăturat !




it's private
Cum îmbogãtesc aceastã paginã în mod regulat, Dvs puteti sã fiti informati despre schimbãrile survenite prin Change Detection.
Nu ezitati sã folositi aceastã oportunitate dacã sunteti interesat(ã) de materialele publicate aici!

Această pagină a fost ultima oară modificată
la data de 
TOP
Nistea's Page
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | Legãturile Dvs!

Copyright © 2000-2004, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.