Pãrintele Serafim - efluviile unor unde mistice

 

Faptele pe care le amintesc s-au consumat în anul 1936, adicã acum 62 ani. Eram atunci un simplu student al Facultãtii de Teologie din Cernãuti. Facultate constituitã din renumiti dascãli. Nu mai retin la ce adresã am cantonat în acea sesiune de examene: Romanilor, Aron Pumnul, retin numai faptul cã la aceeasi gazdã s-a stabilit un student ardelean cu numele Dumitru Popescu. Era atunci cu un an mai în vârstã decât mine, având 24 de ani. De staturã joasã, saten, transparent, natural si mult inocent. Tânãrul spunea cã a venit la Cernãuti pentru echivalarea studiilor de la Institutul Teologic Sibiu. Tânãrul era retras si tãcut. Vorbea numai provocat. Tin minte când l-am incitat într-o discutie referitoare la Jean Jack Rousseau. Caracterizarea lui Rousseau, judecãtile de valoare enuntate erau dovada cã tânãrul poseda temeinice cunostinte beletristico-filosofice. Ceea ce îl deosebea de ceilalti era ceva inefabil ce emana din fiinta lui spiritualã. Se simteau în jurul lui efluviile unor unde mistice, ceea ce forma un halou spiritual în jurul persoanei sale. Ca si Vasile cel Mare, nu cunostea decât drumul bisericii si al facultãtii. Stãtea ore întregi la rugãciune cu cãrticica de rugãciuni.

Întâlneam prima datã în viatã un tânãr care renunta la lume spre a-I sluji lui Dumnezeu. Un tânãr care fãcea parte din neamul celor ce-L cãutau pe Dumnezeu. La indiscreta mea întrebare: ce are de gând sã facã în viatã?, mi-a rãspuns cã are de gând sã intre în cinul monahal.

Numai Atotputernicul Dumnezeu m-a întâlnit cu acest om ce a avut o imensã influentã asupra vietii mele. Spuneam unora si altora cã am cunoscut un om cu nimbul sfinteniei.

Au urmat anii rãzboiului cu marile schimbãri si rãsturnãri în viata societãtii. În anii urmãtori l-am mai întâlnit de câteva ori pe Pãrintele Serafim. În discutiile purtate am încercat sã-i amintesc de Cernãuti, si de impresiile mele, de viata sfântã si curatã si realizarea dorintei lui de a deveni cãlugãr. M-a oprit spunându-mi cã pentru el lauda e una cu hula. Aceasta a fost ultima mea întâlnire cu cel care a fost monahul Serafim Popescu.

Pot mãrturisi acuma, la anii unei adânci bãtrâneti, cã oameni de felul lui Serafim Popescu nu mi-a fost dat sã mai întâlnesc.

N-au fost cuvinte de convingere, ci pur si simplu ceva sfânt, ceva curat emana din fiinta lui, fiind imbold, îndemn pentru viata mea.

Amintindu-l, gândindu-mã la cel trecut în lumea dreptilor, nu pot sã nu amintesc cuvintele Mântuitorului Hristos: “Asa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor, încât sã vadã faptele voastre cele bune si sã-L slãveascã pe Tatãl vostru cel din ceruri” (Matei 5, 16).

Pr. Vasile Miteu

(text preluat din revista Epifania, cu acordul redactiei)

Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Nistea's Page
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | My Links

Copyright © 2000-2001, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.