varianta cu diacritice românesti a acestei pagini

Nicolae SteinhardtNicolae Steinhardt

365 de întrebari incomode

(adresate de Zaharia Sângiorzan)

 

 

3. O definitie a poeziei de totdeauna

E simplu, aplicam definitia data de Mircea Eliade culturii: contactul permanent cu misterele.

4. Satul românesc

Mai pastreaza unele valori, desi se prezinta si el grav contaminat si corupt.

Dovada aceasta declaratie a unei batrâne maramuresene, la Surdesti, lânga biserica. Era întrebata de un grup de vizitatori straini – prin talmaci – cum traieste, daca nu duce lipsa de cele necesare traiului. Raspunde venerabila sateanca asa: cu ce câstigam, cu ce ni se da, cu ce furam, cu ce ne pica, ne descurcam.

Teribil raspuns, care arata cât de jos am cuborât, în cât de adânci straturi a patruns spiritul smecheresc.

26. Etic si estetic

Refuz sa ma las antrenat într-o discutie implicând dihotomia estetic-etic de când am citit ecuatia lui Wittgenstein: eticul si esteticul sunt identici. Nu poate fi conceputa opera de arta fara valoare estetica – si nici fara valoare morala. Sunt doua “fete” sau ipostaze ale unei aceleiasi fiintari (ousia greaca, substanta) întocmai ca cele trei “fete” sau persoane ale Sfintei Treimi.

38. Mihail Sadoveanu

Sa va relatez trei scene autentice:

  1. În fastuoasa casa, fosta a lui Richard Franasovici, din strada Pitar-Mosu în Bucuresti, Mihail Sadoveanu, presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale, primeste un ziarist caruia îi acorda un interviu. Li se serveste un urias platou cu sandvisuri de tot felul. Sadoveanu le manânca pe toate, minus unul. Pe acesta, ultimul, îl rupe în doua si-i întinde gazetarului o jumatate graind: vezi, sunt comunist, împart frateste tot ce am.
  2. În alta lumina: într-o excursie cu pluta pe Bistrita, toata lumea privestee cu nesat peisajul. Sadoveanu joaca sah (ori table, nu mai stiu) si habar n-are de peisaj. Apoi scrie o admirabila – amanuntita si exacta – relatare a calatoriei! (Asta-i geniul!)
  3. A tradus din Psalmi cu ajutorul unui ebraist. Moses Duff. S-au împrietenit. Duff da de înteles ca dupa a lui parere artistul nu trebuie sa “se vânda” politicii. Sadoveanu, atunci, îi marturiseste: Ce vrei, ce vrei, ce nu face omul pentru o pâine? Da, Coane Mihai, zice Duff, pentru pâine da, multe, n-are încotro, dar nu pentru o felie de cozonac. (scena relatata mie de doamna Valeria Sadoveanu la Varatec).

62. Modele pentru tineri

Noica, desigur. Si, dintre batrâni, Anton Dumitriu (desi a facut prostii gogonate, dar prostii, nu nerusinari). Apoi, cred, Eugen Simion si Eugen Ionescu, neaparat: inteligenta si caracter! (din prea-plin). Vintila Horia, cel din Spania. Virgil Nemoianu, de la Washington. Si desigur, altii, nu-i stiu pe toti.

69. Orgoliul din umilinta

Sa va citez fraza (ultra nostima) a unui episcop francez: “En fait d’humilité, je défie n’importe qui!”

Lasând gluma la o parte: desigur exista primejdia nasterii orgoliului din umilinta; desigur. Noica îmi zicea: fa si tu ca monahii care în post îsi puneau o picatura de ulei în cartofi sau varza. Ca sa nu se trufeasca, ca sa se smereasca, sa-si dea “ticalosia” în vileag

Astfel de “cedari” sunt salutare, profilactice.

72. Ideea fata de mit

Sa luam un exemplu culinar. Ideea este reteta. Mitul este torta înca nescoasa din cuptor. Opera de arta e torta garnisita si frumos asezata pe farfurie.

82. Morala iezuitilor

Eu nu sunt un adversar al iezuitilor. În polemica lor cu jansenistii, sunt întru totul de partea lor. Cazuistica a fost o lucrare liberala si generoasa. O condamna numai cei care nu-s informati. Dostoievski, cred, nu pe ei i-a avut în vedere, ci spiritul totalitar în sine – si inchizitia, nascocire a dominicanilor, nu a iezuitilor! Sa nu uitam ca în cazul Galilei, iezuitii sunt cei care i-au luat apararea si au propus o foarte judicioasa solutie a ipotezelor stiintifice.

92. Doua principii pentru artist

Nu exista fireste retete care sa stea la îndemâna artistului, însa exista doua principii sine quibus non:

93. Suferinta

Numai asa este suferinta adevarata si autentica: daca e deznadajduita si inexplicabila, absolut de neînteles.

96. Traim azi sub teroarea mediocritatii?

Da, da, da, de trei ori da. Nu teroarea KGB, nu teroarea politieneasca, nu, ci dubla teroare: a pretului de cost si a neiertatoarei, vigilentei, neobositei mediocritati. Mediocrii au alcatuit liga lor de neînvins al carei scop e sa bareze drumul oricarui cât de mic talent. Asta e “tavalugul”, de care s-a tot vorbit în occident.

115. Prabusirea valorilor morale ale taranului român

Din câte vad la Rohia si în Maramures, din stilul de viata a ramas destul de mult. Dar valorile morale sunt prabusite. Smecheria si aici îsi întinde acum stapânirea. Morala a fost înlocuita cu: “descurca-te!” Iata noua lege: descurca-te! O fi stângismul boala copilariei comunismului. O fi imperialismul faza finala a burgheziei. Un lucru e cert! ca faza finala a marxismului e smecheria generalizata.

125. Cele sapte pacate capitale

  1. Prostia,
  2. Recursul la scuze: Nu stiu, n-am stiut,
  3. Fanatismul,
  4. Invidia,
  5. Trufia neroada,
  6. Turnatoria,
  7. Rautatea gratuita.

Mai adaug o a opta: dragostea cu sila.

137. Ideile au un destin sau o vârstaistorica?

Raspunde Musil: ideile traiesc atâta vreme cât se crede în ele, câta vreme de bucura de credit. Apoi pier, dau faliment ca si bancile care si-au pierdut creditul.

Totul e credinta. Ideile au asadar si ele viata, viata limitata, vârsta moarte.

Spengler si Toynbee au expus problema pe larg.

Eu unul cred ca aceasta chiar este adevarata istorie: evolutia ideilor. Nu cred ca ideile sunt un produs al materiei si economiei, ci, dimpotriva, ordinea sociala si economica este o consecinta a ideologiei.

186. Capodopere din literatura religioasa româneasca

Ma repet: Ortodoxie si românism de Dumitru Staniloae, O fotografie veche de 14 ani [Eliade], Potirul lui Crainic, câtiva Psalmi ai lui Arghezi, De la noi la Cladova. Sa nu-i dispretuim pe Lascarov-Moldoveanu, pe Stere Diamandi. Popa Tanda e o mica izbânda a literaturii religioase. Cruciada copiilor a lui Blaga si Anno Domini de Ion Marin Sadoveanu sunt piese religioase. Religioase sunt: Moartea lui Fulger si Creanga de aur.

În închisoare s-au scris multe si frumoase poezii religioase – unele de o mare frumusete (Crainic, Gyr, Mandinescu…)…

200. Ce va face azi fericit?

  1. Câte o vorba buna spusa mie spontan.
  2. Ne-boala.
  3. Amintirea clipelor de fericire de altadata (Anti-Dante).
  4. De la Cioran citire: rabdarea cu demnitate a singuratatii si parasirii de catre Ceilalti.
  5. Rarele clipe de credinta totala, fierbinte.
  6. Clipele de civism absolut, conform dublei devize: curva asta de lume, curul asta de trup.

290. Sinteza etnica româneasca

Sinteza româneasca e admirabila: avem duhul, contactul cu misterele si cu tarâmul de dincolo de la traci; ordinea si legea de la romani; si putina (tocmai cât trebuie) “frenezie” de la contactul cu slavii.

de la celelalte neamuri, mai ales: slutenii si defecte, de la greci, turci, evrei, maghiari, tigani. Le-am adoptat numai defectele. Poporul român e dintre acelea care-si dovedesc însusirile bune si superioritatile numai când si unde sunt în stare de puritate etnica (spre pilda în Maramures).

307. Occidentul si amplitudinea fiintei

Europa de astazi (occidentul) ofera un spectacol de nerozie si îndobitocire cum rareori a mai fost din secolul IV încoace.

Sa astia sa realizeze amplitudinea fiintei! Aida de! Vor realiza amplitudinea sclaviei, catre care au facut pasi mari. Statele occidentale sunt de pe acum vasale statelor africane (ex. Italia e sub suzeranitatea Libiei, Germania a Iranului, Franta si Anglia a Libanului (lui Abu-Nidal) etc., etc.).

311. Privilegiul mântuirii nu ascunde un imens orgoliu de a cunoaste eternitatea, ideea de a fi cel ales si neuitat?

Nu, nu, nu.

E o smerita nadejde a putintei de a împlini cele patru comandamente crestine principale:

  1. a fi fericit.
  2. a putea iubi nelimitat, neîncetat si fata catre fata pe Dumnezeu.
  3. a te regasi pe tine asa cum ai fost proiectat, fara interventia ulterioara a pacatoseniei.
  4. a te bucura de ceea ce este trasatura cea mai specifica a omului (cum constata Unamuno): jinduirea vesniciei.

313. Suferinta autentica

A nu se uita spusa Talmudului: orice suferinta ca sa fie autentica trebuie sa fie:

  1. de neînteles pentru victima,
  2. cu totul lipsita de nadejde,
  3. mai ales umilitoare.

336. Sfintenia

Adevarata , marea sfintenie, de neînchipuit de grea este de a trai într-o obste si ati iubi aproapele (asa cum e) ca pe tine însuti; sau macar (stadiu inferior însa tot remarcabil si sfânt) a te purta cu el ca si cum l-ai iubi ca pe tine însuti, ori mai mult ca pe tine însuti.

Forma cu totul superioara si cutremuratoare de grea a sfinteniei este ca, liber fiind, într-o obste închisa traind, sa-ti iubesti aproapele nu mai putin ca pe tine, asa cum Hristos si-a iubit apostolii (Ioan 13, 34).

De aceea sfinti îi consider pe acei care au trecut cu bine examenul cel teribil, cel de care n-ai cum trisa: al închisorii ori al manastirii (ori chiar al vietii în lume) iubindu-si aproapele desi prea bine si prea deslusit îl vede asa cum este. Restul: milostivirea, privegherile, posturile, metaniile, flagelarile… sunt doare treptele dintâi ale Scarii, sunt simple gymnofisii yoghine.

346. Luther si Sf. Francisc

Întâlnindu-l pe Francisc care se plimba gol pe Via Appia si vorbea de unul singur cu pasarelele, Luther ar fi strigat halebardierii sa vina sa-l ridice pe vaditul posedat. Iar Francisc i-ar fi grait zâmbind: Frate burduhanosule, de ce te mânii oare?

357 Ce înseamna sa ai “suflet politic”?

Înseamna sa nu fi tont, sa nu te lasi îmbatat cu apa rece, sa stii sa vezi, sa simti, sa pricepi la iuteala, sa fii sensibil la microsemnale, sa te doara de napasta altora, sa consideri problema pâinii aproapelui tau ca pe o datorie spirituala iar nu ca pe o simpla problema materiala, sa poti oricând deveni – cum atât de frumos a spus Iorga – un om public în zilele de urgie. Suflet politic? Vai de capul barbatului care nu-l are si mare pierdere zau nu e daca nu se nastea.

Asta-i criza cea mare: a pierit din constiinta oamenilor sufletul politic, au devenit niste robi natângi. Si niste lasi – sufletul politic presupune o doza minimala de curaj.

Sa punem capat discriminarii politici. Sa redevenim oameni cu suflet, minte si nitica barbatie, adica oameni politici.

361. Fariseismul

Fariseismul îsi traieste astazi apogeul. Ce bine se potriveste vremii noastre fariseul. El care strecoara tântarul si înghite camila. Birocratul, chitibusarul, cel sigur de sine, cel care nu cunoaste îndoiala, spaima, nevoia de a-si depasi trufasele certitudini. Cel care nici pe sine nu se mântuie, nici pe altii nu-i lasa se mântuie. Fariseul e dogmatistul, e activistul, cel perfect împacat cu sine, netulburatul, cel care nu banuie ca mai poate fi ceva dincolo de raza lui vizuala si de marginile mintii lui. Cel încântat de sine, încuiat în sine, în doctrina, nomenclatura, rigoarea si doctrina sa perfecta. Cel cu desavârsire multumit cu sine, cu ideile, programul si tabieturile sale psihomintale. Cel care nu se îndoieste, caruia nu-i trebuie nici ajutor, nici prietenie, care nu simte nevoia de a se spovedi, de a se îmbunatati, de a fi iubit.

362. Statul

Nu suntem îndreptatiti sa-i cerem statului sa ne dea raiul pe pamânt, dar suntem în drept sa-i pretindem a nu realiza iadul pe pamânt.

(texte dupa editia întâi a cartii, aparuta în 1992 la Editura Revistei Literatorul)


Puneti comentariile Dvs la acest text, sau la problematica lui în FORUM-ul alãturat !

Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Nistea's Page
Pãrintele Nicolae Steihardt de la Rohia
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | Legãturile Dvs!

Copyright © 2000-2001, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.