Cine este Maica Domnului pentru mine?

 

Cinstiți părinți, iubiți frați și iubiți credincioși, după ce ieri am stăruit cu gândul asupra locului pe care-l are Maica Domnului în conștiința Bisericii Ortodoxe, în gândirea și practica ortodoxă, este firesc astăzi să încercăm să ne raportăm pe noi înșine la învățătura Bisericii Ortodoxe, la cultul Bisericii Ortodoxe în legătură cu Maica Domnului, să răspundem la întrebarea: cine este pentru mine, ce înseamnă pentru mine Maica Domnului. De ce? Pentru că noi ne gândim la Maica Domnului nu ca la ceva dinafară de noi ci ne gândim la Maica Domnului ca la ceea ce este, alături de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în inima Bisericii Ortodoxe.

Rânduielile de slujbă ale Bisericii noastre sunt în așa fel alcătuite ca să fim în situația de a ne raporta la Maica Domnului. Aș aduce în atenție ceva de la Sfânta Liturghie, și anume după ce credincioșii cântă, după ce spun cu cântare cuvintele: "Pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm, Ție Îți mulțumim Doamne și ne rugăm Ție, Dumnezeului nostru", cele dintâi cuvinte care se spun sunt cuvinte în care e pomenită Maica Domnului, căci se zice, la Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur: "Mai ales pentru Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, Mărita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și Pururea Fecioara Maria" și la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare: "Mai ales cu Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, Mărita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și Pururea Fecioara Maria". Dacă luăm aminte la cuvintele acestea, la ele însele, dacă le avem în vedere desprinse de contextul în care apar ele și așa cum le auzim noi de fapt, desprinse din context, nu înțelegem nimic. Doar un singur lucru îl putem lua în considerație, și anume, faptul că e pomenită Maica Domnului, atâta tot. Pentru că cuvintele așa spuse: "Mai ales pentru Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, Mărita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și Pururea Fecioara Maria" nu ne spun nimic.

Însă încadrate în contextul lor ne spun mult și anume, după ce preotul se roagă lui Dumnezeu ca să vină peste Cinstitele Daruri Duhul Sfânt și să le prefacă în Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos prin voia Tatălui ceresc, se spune de ce anume cerem lucrul acesta și spune mai departe preotul sau episcopul: "Ca să fie celor ce se vor împărtăși, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtășirea cu Duhul Sfânt, spre plinirea împărăției cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă". În aceste cuvinte se arată pricina pentru care dorim să ne împărtășim, rostul cu care ne împărtășim. Și apoi în continuare spune: "Încă aducem Ție această slujbă duhovnicească pentru cei adormiți întru credință: - și-i pomenește - strămoși, părinți, patriarhi, prooroci, apostoli, propovăduitori, evangheliști, mucenici, mărturisitori, pustnici și pentru tot sufletul drept care s-a săvârșit întru credință". Și apoi cu glas tare: "Mai ales pentru Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, Mărita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și Pururea Fecioara Maria - și iarăși în taină, în gând - pentru Sfântul Ioan Proorocul și Înaintemergătorul, pentru Sfinții, slăviții și întru tot lăudații Apostoli, pentru Sfântul a cărui pomenire o facem și pentru toți sfinții; cu ale căror rugăciuni, cercetează-ne pe noi, Doamne".

Prin urmare, cuvintele acestea, cum le auzim noi la Sfânta Liturghie, desprinse din context, nu ne spun decât atât: fiți atenți și nu uitați de Maica Domnului. E ca și când s-ar zice: Îl lăudați pe Dumnezeu, Îi mulțumiți, vă rugați Lui, e foarte bine, dar nici de Maica Domnului să nu uitați. Și când se amintește Maica Domnului la Sfânta Liturghie, de obicei se spun două alcătuiri, cu cântare, și anume: "Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemămare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim" sau la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare: "De tine se bucură, ceea ce ești plină de dar, toată făptura, soborul îngeresc și neamul omenesc. Ceea ce ești Biserică sfințită și rai cuvântător, lauda fecioriei din care Dumnezeu S-a întrupat și prunc S-a făcut Cel ce este mai înainte de veci. Că brațul tău scaun l-a făcut și pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce ești plină de dar, toată făptura, mărire ție!".

Sunt două alcătuiri în care se pune în atenție Maica Domnului, în prima, ca cea care L-a născut pe Dumnezeu mai presus de fire, pe Fiul lui Dumnezeu L-a născut mai presus de fire și de aceea este mai mare decât Heruvimii și Serafimii, este mai mare decât îngerii, decât toate ființele cerești. Numai Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt este mai mare decât Maica Domnului, numai Prea Sfânta Treime.

În conștiița noastră trebuie să apară Maica Domnului în aceeași atmosferă în care este prezentată în această alcătuire sau în alcătuirea a doua pe care am pomenit-o, adică să o avem pe Maica Domnului în conștiința noastră ca pe cea care, născându-L pe Domnul nostru Iisus Hristos, de ea se bucură, fiind ea plină de dar, toată făptura, adică toți îngerii și toți oamenii cei drept credincioși. Se bucură de Maica Domnului pentru această calitate a ei că a fost aleasă de Dumnezeu Tatăl, a purtat pe Dumnezeu Fiul, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ea, pentru că îngerul binevestitor i-a adus salutul "Bucură-te cea plină de dar, Domnul este cu tine", a numit-o "binecuvântată între femei", pentru că Sfânta Elisabeta a avut bucuria, prin puterea Duhului Sfânt, să o cunoască pe verișoara sa Maria ca Maica Domnului: "De unde mie cinstea aceasta, să vină Maica Domnului meu la mine", iar aceste cuvinte le-a spus după ce a izbucnit din sufletul său cu bucurie și sub puterea Duhului Sfânt: "Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău" (Luca 1, 42-43). Mai apoi o femeie a ridicat glas din popor, după mărturia Sfântului Evanghelist Luca, pe când Domnul Hristos vorbea și era impresionată de învățătura Lui și a zis: "Fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt" și Domnul Hristos a răspuns: "Adevărat, fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc pe el" (Luca 11, 27-28). În aceste cuvinte de laudă aduse de îngerul binevestitor, rostite de îngerul binevestitor, rostite de Sfânta Elisabeta, rostite de femeia aceea care a ridicat glas din popor și a fericit-o pe Maica Domnului, în aceste cuvinte este temeiul cultului pe care Sfânta noastră Biserică îl aduce Maicii Domnului.

Pentru că totdeauna noi trebuie să ne raportăm personal la lucrurile mai presus de noi, întrebarea este cum stau eu față de Maica Domnului, cât sunt eu de cinstitor față de Maica Domnului, ce înseamnă pentru mine Maica Domnului? Știu că pentru Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut om înseamnă mama Lui, știu că pentru Dumnezeu Tatăl înseamnă aleasa lui Dumnezeu Tatăl, știu că pentru Dumnezeu Fiul înseamnă locașul lui Dumnezeu Fiul, știu că pentru Duhul Sfânt înseamnă cea peste care S-a pogorât Duhul Sfânt, știu că pentru Sfânta Elisabeta înseamnă Maica Domnului ei, știu că pentru femeia care a ridicat glas din popor înseamnă cea fericită, pentru mine, pentru mine personal ce înseamnă Maica Domnului, cât sunt eu de legat de Maica Domnului?

În privința aceasta există două extreme: unii care o cinstesc prea mult și alții care o cinstesc prea puțin. Care e de fapt locul Maicii Domnului în cinstirea Bisericii? Este după Domnul Hristos. Întâi e Domnul Hristos, întâi e Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Duhul Sfânt, e Prea Sfânta Treime apoi e Maica Domnului. Nu e înainte de Domnul Hristos, pentru că sunt unii care la Maica Domnului parcă se gândesc mai mult ca la Domnul Hristos. Nu e corect. Maica Domnului este după Domnul Hristos. Și sunt alții care nu cinstesc pe Maica Domnului, bineînțeles nu sunt ortodocși aceia, și aceia n-o cinstesc din motivele pe care le cred ei întemeiate pentru ei, dar care nu sunt întemeiate, pentru că iată, și îngerul a cinstit-o, și Sfânta Elisabeta a cinstit-o, și femeia care a ridicat glas din popor a cinstit-o, și Domnul Hristos a cinstit-o, și Tatăl Cel Ceresc, și Duhul Sfânt așa încât pentru noi nu există nici o îndoială. De altfel noi nu căutăm niște temeiuri pentru cinstirea Maicii Domnului, ci intrăm în practica Bisericii: aceasta e practica Bisericii noastre și în măsura în care noi facem parte din Biserica noastră suntem cinstitori ai Maicii Domnului. Fără aceasta nu se poate. Nu există Ortodoxie fără Maica Domnului. Așa că întrebarea de căpetenie pentru fiecare dintre noi este, totuși, eu personal cum mă raportez la Maica Domnului, cât mă gândesc eu la Maica Domnului, cum o am în vedere pe Maica Domnului?

Sunt unii care folosesc formula "Dumnezeu și Maica Domnului", sunt alții care spun: "Mi-a ajutat Maica Domnului". Fără îndoială că Maica Domnului este mijlocitoare, dar noi nu știm în ce măsură ajutorul îl primim de la Dumnezeu sau de la Maica Domnului sau, de fapt, îl primim de la Dumnezeu prin mijlocirea Maicii Domnului, așa încât nu cred că e corect să spună cineva "Mi-a ajutat Maica Domnului". Eventual poate spune: "Mi-a ajutat Dumnezeu", "Cred că s-a rugat Maica Domnului pentru mine" sau "Mi-a ajutat Dumnezeu prin rugăciunile Maicii Domnului" și așa mai departe. Nu e bine să folosim niște formule care scot în evidență pe Maica Domnului mai mult decât o scoate în evidență Biserica. Biserica o socotește pe Maica Domnului totdeauna mijlocitoare la Dumnezeu, așa cum a mijlocit pentru cei de la Cana Galileii când a zis către Domnul Hristos că nu au vin cei de la Cana Galileii, a mijlocit, I-a cerut Mântuitorului să îi ajute în împrejurarea respectivă. Aceasta este de fapt lucrarea Maicii Domnului. Așa credem noi.

Sunt unii credincioși care spun: "Doamne Maica Domnului". Nu e corect. De ce? Nicăieri, în toate cărțile de cult ale Bisericii noastre nu veți găsi niciodată expresia "Doamne Maica Domnului". Doamne se zice numai lui Dumnezeu, Doamne I se zice Mântuitorului nostru Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, Doamne I se zice Duhului Sfânt, deci "Doamne miluiește" zicem adresându-ne lui Dumnezeu Tatăl, "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul" Îi zicem lui Dumnezeu Fiul. Dar "Doamne Maica Domnului" nu e corect. "Maica Domnului", "Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi" și așa mai departe, însă nici într-un caz "Doamne Maica Domnului". I-am auzit pe mulți, și femei și bărbați care zic așa, însă nu e corect.

Sunt apoi unii care, deși fac parte din Biserica Ortodoxă, nu se raportează corect la Maica Domnului, în sensul că nu știu o rugăciune către Maica Domnului deși sunt alții care știu "Visul Maicii Domnului" și alte rugăciuni care, de fapt, nu sunt rugăciuni ale Bisericii, ci sunt numai admise de Biserică, sunt niște rugăciuni populare în legătură cu Maica Domnului și care făgăduiesc cumva - cărțile respective - ajutor de la Maica Domnului pentru cei care fac acele rugăciuni. Bineînțeles că nu e o greșeală să le facă cineva, însă pe noi ne interesează rugăciunile oficiale ale Bisericii: Paraclisul Maicii Domnului, Acatistele Maicii Domnului, așa ceva ne interesează în mod special.

Cei care cred în Maica Domnului și o pomenesc pe Maica Domnului, dar nu știu rugăciuni către Maica Domnului, iarăși nu se raportează corect. De pildă eu obișnuiesc ca pe cei pe care îi spovedesc să îi pun - zic obișnuiesc, deoarece nu întotdeauna fac asta pentru că, câteodată, văd că nu știu și nu mai insist - îi pun să spună "Cuvine-se cu adevărat". De ce? În Molitfelnic scrie că după ce preotul dezleagă de păcate pe credinciosul care se spovedește, să zică el "Cuvine-se cu adevărat". Dar un episcop, episcop vicar la Sibiu, care acum este arhiepiscop la Constanța, Înalt Prea Sfințitul Lucian, când m-a spovedit pentru prima dată, și de altfel de câte ori m-a spovedit, totdeauna a zis să spun eu "Cuvine-se cu adevărat" și atunci m-am obișnuit și eu cu lucrul acesta și ca să am o verificare despre felul cum se raportează credincioșii la Maica Domnului, îl întreb pe credincios: știi să zici "Cuvine-se cu adevărat"? Unii știu și spun, și alții zic "Da" și când îi spun: zi, zice doar cuvintele "cuvine-se cu adevărat". Nici nu știe despre ce-i vorba. Aceștia nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului, degeaba zic ei că sunt ortodocși. Nu se poate să nu știi o rugăciune către Maica Domnului. Unii nu știu și zic: Nu știu "Cuvine-se cu adevărat" și zic: dar ce rugăciune știi către Maica Domnului? Și zice "Născătoare de Dumnezeu" și zic: spune-o, și sunt bucuros că știu măcar aceasta, dar noi credincioșii ortodocși e bine să știm "Cuvine-se cu adevărat", adică să știm mai întâi ce este "Cuvine-se cu adevărat". Dacă ne întreabă cineva: știi "Cuvine-se cu adevărat" să nu zicem că "Știu" și să știm numai cuvintele "cuvine-se cu adevărat" pentru că nu e destul. Încă chiar zic: dar înseamnă că tu nici nu știi despre ce-i vorba.

Iubiți credincioși, în legătură cu aceasta vreau să mai amintesc ceva care ne privește pe noi personal, o raportare personală la Maica Domnului. Dacă în general rugăciunile către Maica Domnului și formulele liturgice în legătură cu Maica Domnului ne privesc pe toți împreună - de exemplu zicem: "Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea" - este și o rugăciune pe care sigur ați citit-o de multe ori, nu știu cât v-ați oprit la ea, în care ne raportăm absolut personal la Maica Domnului și nu zicem "Stăpâna noastră" ci zicem "Stăpâna mea". De exemplu cum ar fi "Împărăteasa mea cea prea bună" să zicem, dar nu mă gândesc la aceasta, ci mă gândesc la rugăciunea a cincea dintre rugăciunile de mulțumire după Sfânta Împărtășire cu Mântuitorul Hristos. Ne adresăm Maicii Domnului și zicem așa: "Preasfântă Stăpâna mea, de Dumnezeu Născătoare - și zicem mai departe - care ești lumina întunecatului meu suflet, nădejdea, acoperământul, scăparea, mângâierea și bucuria mea". Așa spunem îndrumați de Sfânta Biserică, dar pentru că spunem la singular, la persoana întâi, trebuie să ne și raportăm singular la aceasta și să zicem: "Preasfântă Stăpâna mea".

Deci, am pe Maica Domnului ca stăpână? Îl am pe Dumnezeu și o am și pe Maica Domnului. E Maica Domnului pentru mine lumina mea, e lumină? Pentru că noi zicem că Maica Domnului e Maica Luminii: "Pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Luminii întru cântări cinstind-o să o mărim". Deci și ea e lumină, Maica Domnului ca Maică a Luminii e lumină. Noi zicem: "Lumina mea, scăparea mea, bucuria mea, mângâierea mea, nădejdea mea". Toate acestea înseamnă Maica Domnului pentru noi, trebuie să însemne, și important este să știm dacă asta și înseamnă pentru noi. Deci o am eu pe Maica Domnului în simțirea mea, în conștiința mea, ca pe cea de care mă bucur și o știu stăpâna gândurilor mele? O am pe Maica Domnului ca lumină a vieții mele, ca lumină care aduce seninătate în sufletul meu? "Prea Sfântă Stăpâna mea, de Dumnezeu Născătoare, care ești lumina întunecatului meu suflet, nădejdea - "Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău" spunem într-o altă alcătuire - scăparea - adică un fel de refugiu, ne refugiem la Maica Domnului ca să primim ajutor, sprijin în împlinirea binelui - mângâierea - o avem pe Maica Domnului ca mângâietoare, ca mângâiere în viața noastră - acoperământul" - o avem pe Maica Domnului ca ocrotitoare, ca acoperământ. O avem pe Maica Domnului ca bucurie a noastră?

Dacă se întâmplă aceasta în viața noastră înseamnă că Maica Domnului este la locul ei în existența noastră personală, în ființa noastră personală, în persoana noastră, este prezentă Maica Domnului în gândurile noastre. Bineînțeles, să știți că Maica Domnului nu e prezentă cum e Domnul Hristos în sufletul nostru, pentru că Maica Domnului este într-un singur loc. Noi ne rugăm Maicii Domnului și credem că rugăciunile noastre sunt duse de îngeri la Maica Domnului dar Maica Domnului nu este în mijlocul nostru, între noi, cum este Domnul nostru Iisus Hristos, pentru că Maica Domnului nu are fire dumnezeiască, ci are numai fire omenească iar firea omenească este mărginită, noi știm lucrul acesta. Așa învață și Biserica, dar noi vorbim cu Maica Domnului ca și când ar fi de față pentru că o avem de față în conștiința noastră, adică avem gândul că suntem în legătură cu Maica Domnului. Dar Maica Domnului e de fapt într-un singur loc și e circumscrisă Maica Domnului, nu este cu lărgime de pretutindenitate, adică nu este pretutindeni. Însă Biserica noastră o consideră de față atunci când noi vorbim. Când zicem: "Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine" considerăm că e cumva aproape, și e de fapt aproape de simțirea noastră, de iubirea noastră, însă totuși nu este între noi și în noi, cum este Domnul nostru Iisus Hristos care este și Dumnezeu adevărat și om adevărat și cu dumnezeirea Sa este pretutindeni, deci și în viața noastră, iar cu firea omenească este într-un singur loc. Și Domnul Hristos, după firea omenească, este într-un singur loc, pentru că firea omenească nu poate fi pretutindeni.

Important este însă pentru noi să avem conștiința legăturii cu Maica Domnului și să ne simțim angajați întru cinstirea Maicii Domnului ca să fim în cultul Bisericii noastre, să fim încadrați în cultul Bisericii noastre, nu numai la sărbătorile Maicii Domnului, ci totdeauna când ne aducem aminte și de Maica Domnului, și să o ținem în cinstirea care i se cuvine celeia ce este, după exprimarea Bisericii, "mai înaltă decât cerurile și mai curată decât strălucirile soarelui", ca ceea ce este "mărirea a toată lumea", ca ceea ce "din oameni a răsărit și pe Stăpânul - pe Domnul Nostru Iisus Hristos - L-a născut". Să avem conștiința aceasta a măreției Maicii Domnului și să ne simțim sub acoperământul ei, în ocrotirea ei, în cuprinsul atenției ei și pentru fiecare dintre noi. În cazul acesta suntem în rosturile pe care le vrea Biserica noastră și pe care Biserica noastră ni le pune în atenție.

Cât privește pe cei care nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului, străini de ortodoxie, eterodocșii, să ne rugăm lui Dumnezeu să-i miluiască și să ne pară rău că n-au bucuriile pe care le avem noi din cinstirea Maicii Domnului, că n-au ajutorul pe care-l avem noi din cinstirea Maicii Domnului. Cred că Maica Domnului va fi bună și cu necinstitorii ei, sau în orice caz va fi bună cu cei care nu o cinstesc pur și simplu, nu că au ceva împotriva Maicii Domnului, pentru că Maica Domnului e bună și o să-i înțeleagă și pe cei care sunt cuprinși de neputința aceasta a mândriei sau de păcate care nu-i lasă să înțeleagă lucrurile așa cum sunt, pentru că nu se lasă conduși de Biserică. Părintele Arsenie Boca, Dumnezeu să-l odihnească, zicea că "în mintea strâmbă și lucrul drept se strâmbă" așa că Maica Domnului o să-nțeleagă pe cei care au avut minte strâmbă și noi dorim ca oamenii să aibă măcar bucuria pe care o avem noi din faptul că suntem cinstitori ai Maicii Domnului. Dumnezeu să ne ajute!

 

21 august 1995

 

 


 
Puneti comentariile Dvs la acest text, sau la problematica lui în FORUM-ul alãturat !

Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Nistea's Page
Pãrintele Teofil Pãrãian
Curpins Gânduri bune pentru gânduri bune
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | Legãturile Dvs!

Copyright © 2000-2001, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.