Interviu cu Părintele Teofil Părăian

Intervievator: Să vorbim mai întâi despre Taina Sfântului Botez, poarta de intrare în Biserica lui Hristos.

Pr. Teofil: Sfântul Botez a fost rânduit de Mântuitorul nostru Iisus Hristos ca mijloc de intrare în viata spirituală a Bisericii. După ce a înviat din morti, către sfârsitul vietii pământesti, Domnul nostru Hristos i-a trimis pe ucenicii Săi la propovăduire si, după mărturia Sfântului Evanghelist Matei, a zis: "Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer si pe pământ. Drept aceea, mergând, învătati toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, învătându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, si iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârsitul veacului" (Matei 28, 18-20). Prin aceste cuvinte, Domnul nostru Iisus Hristos îi îndatorează pe ucenicii Săi să propovăduiască, să aducă la credintă, să-i boteze pe cei credinciosi.

În Sfânta Evanghelie de la Marcu citim că Domnul Hristos a zis, după Înviere: "Propovăduiti Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede si se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi" (Marcu 16, 15-16). Cuvintele acestea, de instituire a Sfântului Botez, au rămas în Sfânta Evanghelie si au constituit temeiurile pentru practica Sfântului Botez.

"A boteza" înseamnă "a scufunda". În vremea propovăduirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos exista un botez al pocăintei, pe care îl primeau credinciosii prin mijlocirea Sfântului Ioan Botezătorul; chiar si Domnul nostru Iisus Hristos S-a botezat cu botezul pocăintei, în Iordan, când s-au deschis cerurile si s-a auzit glasul Tatălui ceresc: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit" (Matei 3, 17), iar Duhul Sfânt S-a coborât peste Mântuitorul, în chip de porumbel. Atunci S-a arătat Sfânta Treime, dar botezul cu care s-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos nu este botezul crestin; botezul cu care se botezau cei care mergeau la Sfântul Ioan Botezătorul era un botez premergător, asa l-a prezentat chiar Sfântul Ioan Botezătorul, când a zis: "Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt" (Marcu 1, 8).

Botezul crestin este o Sfântă Taină în întelesul că este un botez real, în care se întâmplă exact ceea ce s-a întâmplat la botezul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, si aceasta pentru fiecare om botezat. La botezul Mânuitorului nostru Iisus Hristos s-au deschis cerurile, la fiecare nou botezat se deschid cerurile pentru cel botezat, cel botezat fiind un candidat al cerului, fiind cetătean al cerului si primind de la Dumnezeu confirmarea că este si el fiu iubit asa cum a fost mărturisit Domnul nostru Iisus Hristos. Dumnezeu spune în constiinta noastră, în credinta noastră, pentru fiecare nou botezat: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit".

Duhul Sfânt, care s-a pogorât la botezul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se pogoară si la scufundarea celui nou botezat în numele Sfintei Treimi. Tot atunci, după ce se realizează această Taină, se spune: "Câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati si-mbrăcat, aliluia". Sunt cuvinte care ne aduc aminte de cele ale Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Galateni: "Câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati îmbrăcat"; sau din Epistola către Romani, unde Sfântul Apostol Pavel, făcând anumite aprecieri în legătură cu botezul, zice: "Toti câti în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat".

Botezul este Taina în care se sterg păcatele si se primeste putere pentru o viată nouă întru nepăcătuire. După ce s-a realizat Sfântul Botez, preotul, vorbind cu cel nou botezat, îi spune: "Botezatu-te-ai, miruitu-te-ai, sfintitu-te-ai, spălatu-te-ai în nu-mele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. Amin". Sunt niste roade ale Sfintelor Taine, ale Sfântului Botez si ale Mirungerii (care se face tot împreună cu botezul). Deci "botezatu-te-ai", fii atent, te-ai botezat, te-ai scufundat, te-ai luminat, ai primit lumină.

Sărbătoarea botezului se mai numeste si sărbătoarea lu-minii si eu cred că ar trebui să se răspândească cumva gândul acesta, că botezul oricărui crestin este o sărbătoare a luminii. Ar trebui să stie crestinii aceasta, iar ziua botezului s-o prăznuiască asa cum prăznuiesc ziua de nastere, botezul fiind tot o nastere, o nastere la viată. Omul cel vechi se transformă în om nou, care cugetă cele de sus, care a terminat cu păcatul, care este luminat, care este sfintit, care este spălat.

Toate acestea se realizează când Domnul Hristos îl transformă pe cel botezat în om nou, care începe urcusul duhovnicesc pentru a fi candidat la Înăltarea Mântuitorului, pentru a fi candidat la propria înăltare cu Mântuitorul, dat fiind faptul că după botez urmează viata cea nouă, care trebuie să fie o viată de înviere.

Intervievator: Ati vorbit despre Taina Mirungerii; care este rolul Sfântului Mir, având în vedere că omul este deja născut la o viată nouă în Hristos, prin Taina Sfântului Botez?

Pr. Teofil: În Faptele Sfintilor Apostoli se spune că în Samaria multi credinciosi au primit Evanghelia si au fost botezati, si că Sfintii Apostoli au trimis pe Petru si pe Ioan ca să le împărtăsească darul Duhului Sfânt prin punerea mâinilor.

Ceea ce s-a realizat atunci prin punerea mâinilor se realizează în Biserica noastră, de la început, prin ungerea cu Sfântul Mir. Aceasta s-a instituit din motive practice, dat fiind faptul că Sfintii Apostoli nu mai puteau ajunge la toti cei care se botezau.

Sfântul Mir este o materie de ungere, sfintită de către ierarhii unei Biserici în Joia Pastilor, si care se dă preotilor pentru a-i unge pe cei nou botezati. Este o întărire în credintă, este un dar de la Dumnezeu, un fel de înzdrăvenire, o putere nouă, pe care o primesc credinciosii prin formula: "Pecetea darului Duhului Sfânt. Amin". Este un fel de pecetluire cu Duhul Sfânt, un semn de recunoastere a credinciosilor în fata celor care, neavând credintă, nu au pecetea darului Duhului Sfânt.

Intervievator: Dacă botezul poate fi săvârsit în situatii de urgentă si de către un simplu credincios (asa numitul botez clinic), care este situatia cu Taina Mirungerii?

Pr. Teofil: Taina Mirungerii nu se poate săvârsi de către credinciosii de rând, ci numai de către preoti. În cazul când s-a făcut un botez de necesitate si cel astfel botezat trăieste, se completează rânduiala botezului de către preot, după care se săvârseste si Taina ungerii cu Sfântul Mir.

Intervievator: A treia Sfântă Taină pe care o primeste orice crestin la început de drum, după Botez si Mirungere, este Taina Sfintei Împărtăsanii, cea mai importantă dintre cele sapte Sfinte Taine.

Pr. Teofil: Am putea spune că este ce a mai importantă, dar Tainele sunt legate unele de altele. Nimeni nu poate să se împărtăsească dacă nu este botezat. În cazul acesta ai putea zice că Botezul este mai important decât Sfânta Împărtăsanie. Esentialul este că Domnul nostru Iisus Hristos ne-a dat posibilitatea să ne unim cu El în mod real si în mod sfintit, prin Trupul si Sângele Său, pe care ni le dă El însusi, prin mijlocire preotească, la Sfânta Liturghie, nouă, credinciosilor care dorim să avem unire deplină cu Mântuitorul.

La Cina cea de Taină, Domnul Hristos, după ce a luat pâine, a binecuvântat, a frânt si le-a dat ucenicilor, zicând: "Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor", a luat după aceea paharul cu vin, a binecuvântat si l-a dat ucenicilor Săi, zicând: "Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi se varsă spre iertarea păcatelor".

Prin aceasta Domnul Hristos a pus temelia Sfintei Liturghii, temelia posibilitătii de a se împărtăsi credinciosii cu dumnezeiestile, sfintele, preacuratele si de viată făcătoarele, înfricosătoarele lui Hristos Taine. Domnul nostru Iisus Hristos le-a mai spus ucenicilor Săi: "Aceasta să faceti spre pomenirea Mea"; Domnul Hristos a rânduit ca aceasta să se realizeze în istoria Bisericii, în cadrul Bisericii. Această lucrare nu s-a mărginit numai la Cina cea de Taină, ci ea se realizează la fiecare Sfântă Liturghie, cu scopul precis de a se împărtăsi credinciosii, pentru că Sfânta Liturghie are scopul sfintirii pâinii si vinului care sunt aduse anume pentru a se transforma în Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Noi ne pregătim pentru a primi aceste Sfinte Taine si le păstrăm în sufletul nostru. Primim Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru "iertarea păcatelor, pentru împărtăsirea cu Sfântul Duh, pentru îndrăznirea către Dumnezeu, pentru tămăduirea sufletului si a trupului, pentru alungarea a tot potrivnicului, spre luminarea ochilor inimii mele, spre împăcarea sufletestilor mele puteri, spre credintă neînfrun-tată, spre dragoste nefătarnică, spre împlinirea întelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har si spre dobândirea împărătiei Tale".

Toate acestea sunt cuprinse în rugăciunea de multumire către Mântuitorul, Care ne dă posibilitatea de a ne uni cu El si prin împărtăsirea cu Trupul si Sângele Lui, si cerem de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos, zicând: "Intră în alcătuirea mădularelor mele, în rărunchi si în inimă si arde spinii tuturor păcatelor mele; curăteste-mi sufletul; sfinteste-mi gândurile si oasele; numărul drept al celor cinci simturi îl luminează; peste tot mă pătrunde cu frica Ta; curăteste-mă, spală-mă si mă îndreptează; îmbunătăteste-mă si mă luminează; arată-mă lăcas numai al Duhului Tău si să nu mai fiu sălas păcatului, ci Tie, casă, prin primirea Împărtăsaniei".

Sunt lucruri pe care Biserica le afirmă, pe care noi le spunem si le trăim si din care reiese însemnătatea împărtăsirii cu Sfintele Taine pentru noi.

Intervievator: Dacă Botezul si Mirungerea sunt Sfinte Taine irepetabile, Sfânta Împărtăsanie este o hrană pe care trebuie să o luăm mai des. Cât de des se cuvine să ne împărtăsim cu Sfânta Euharistie?

Pr. Teofil: Una dintre poruncile Bisericii spune să se împărtăsească credinciosii de patru ori pe an, în cele patru posturi, sau cel putin o dată pe an.

Credinciosii ar putea să se împărtăsească la fiecare Sfântă Liturghie, dacă sunt pregătiti pentru aceasta, dat fiind faptul că la fiecare Sfântă Liturghie este chemarea: "Cu frică de Dumnezeu, cu credintă si cu dragoste, apropiati-vă". Deci e o chemare, un îndemn, este un fel de angajare, se atrage atentia asupra faptului că există această posibilitate. Preotii trebuie să-i îndrume pe credinciosi să se împărtăsească mai des. Bineînteles, împărtăsirea deasă sau rară depinde si de situatia credinciosului precum si de binecuvântarea duhovnicului, însă Sfânta Liturghie se face în vederea posibilitătii de a se împărtăsi credinciosii.

Nu se poate fixa că trebuie să se împărtăsească credin-ciosii la toate Liturghiile, pentru că aceasta ar putea duce la banalizare, dar nici o împărtăsire rară nu înseamnă neapărat o mai bună pregătire. Credinciosii ar dori să se împărtăsească de câte ori iau parte la Sfânta Liturghie, dar este necesară pregătirea, cu rugăciunile care se citesc, cu spovedania...

Eu nu trag de oameni să se împărtăsească la fiecare Sfântă Liturghie sau să se împărtăsească des, ci trag de oameni să se spovedească des si nu am succes în chestiunea aceasta, că oa-menii tot nu vor să se spovedească des, deci nici nu vor nici să se împărtăsească des. Pentru mine este important să se pregă-tească oamenii pentru a se putea împărtăsi, iar dorinta mea per-sonală este să se împărtăsească oricât de des.

Intervievator: Care este relatia între Jertfa de pe Golgota a Mântuitorului nostru Iisus Hristos si Taina Sfintei Împărtăsanii?

Pr. Teofil: Dat fiind faptul că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus: "Acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi.", "Acesta este Sângele Meu,. care pentru voi se varsă...", deci a numit separat Trupul si separat Sângele si a vorbit despre vărsarea sângelui, înseamnă că Domnul Hristos a avut în vedere Jertfa Lui de pe Cruce, unde s-a separat Sângele de Trup. Sfânta Împărtăsire este împărtăsire cu Trupul jertfit al Mântuitorului, cu Sângele vărsat al Mântuitorului. De fapt este o împărtăsire cu Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos asa cum este El acum în cer, după Înviere, dar în amintirea Jertfei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, asa încât există o relatie strânsă între Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos de pe Cruce si Trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos înviat din morti si înăltat la cer.

Sfânta Cruce devine altar de Jertfă si semn de biruintă. Prin urmare, ne împărtăsim cu Domnul Hristos cum este El, Fiul lui Dumnezeu care S-a întrupat, Fiul lui Dumnezeu care S-a răstignit, care a înviat, care S-a înăltat la cer. De aceea zicem noi că Sfânta Împărtăsanie este Taina Tainelor, pentru că vedem pâine si vin si credem în Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, împărtăsindu-ne nu cu ce vedem, ci cu ce credem, sau, si cu ce vedem, si cu ce credem.

Intervievator: Ce ne puteti spune despre Taina Sfintei Spovedanii? Care este importanta ei pentru viata omului si care este importanta ei în pregătirea pentru Sfânta Împărtăsanie?

Pr. Teofil: Domnul nostru Iisus Hristos S-a răstignit pentru noi si pentru a noastră mântuire. Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Sfânta Fecioară Maria pentru noi si pentru a noastră mântuire. Domnul Hristos a înviat din morti si S-a înăltat la cer si sade de-a dreapta Tatălui pentru noi si pentru a noastră mântuire. Mântuire înseamnă mântuire de păcate; Domnul Hristos a fost prezentat de la început ca Mântuitor de păcate: "Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut Mântuitor, Care este Hristos Domnul" (Luca 2, 10-11). îngerul vestitor i-a spus mai înainte de aceasta dreptului Iosif: "Vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor" (Matei 1, 21).

Domnul Hristos, a făcut totul pentru a-l învrednici pe om de Dumnezeu. Or, păcatele îl despart pe om de Dumnezeu. Domnul Hristos a venit pentru nimicirea păcatului, pentru iertarea păcatelor. În ziua Învierii Sale le-a dat ucenicilor Săi puterea iertării păcatelor. Domnul Hristos, care iartă păcatele, a dat si oamenilor puterea iertării păcatelor, iar aceasta se realizează în Taina Pocăintei, în Taina Spovedaniei.

Puterea de a ierta păcatele, pe care a dat-o Mântuitorul în ziua Învierii Sale, este folosită de Biserică prin preotii săi duhovnici la Sfânta Taină a Pocăintei. O numim Sfânta Taina a Pocăintei pentru că iertarea păcatelor se dă pentru păcatele pocăite, pentru cei care regretă că au păcătuit, pentru cei care detestă păcatul. Se numeste Taina Spovedaniei pentru că mărturisirea păcatelor precede pocăinta. Mărturisirea păcatelor înseamnă părăsirea lor. În esenta ei, pocăinta este o părăsire a păcatului, iar credinciosul poate primi iertarea păcatelor cu conditia să se silească să nu repete păcatele pe care le-a mărturisit si pe care nu vrea să le mai aibă.

Spovedania si îndreptarea omului de la rău la bine se realizează în fata lui Dumnezeu si în fata preotului duhovnic, care are darul de a verifica constiinta celui care se spovedeste, poate să-i dea îndrumările necesare si, mai presus de toate, poate să-i dea iertarea păcatelor. Când se împlinesc conditiile iertării păcatelor, preotul zice: "Cu puterea ce este dată mie, te iert si te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. Amin".

Oamenii sunt îndemnati mai întâi să se spovedească, după care se poate sti dacă cineva are binecuvântare să se împărtă-sească sau trebuie să facă vreun canon oarecare pentru a se putea împărtăsi mai târziu.

Sfânta Spovedanie este un fel de poartă a cerului, o poartă a Împărătiei lui Dumnezeu, este mijlocul prin care poate ajunge în rai cu tâlharul, unde este Domnul nostru Iisus Hristos împreună cu Tatăl si cu Duhul Sfânt.

Intervievator: Dacă Taina Sfintei Spovedanii este un fel de vindecare a rănilor sufletesti, în Biserică există si o Taină pentru vindecarea sufletească si trupească a omului, Taina Sfântului Maslu.

Pr. Teofil: Multi credinciosi doresc să participe la slujba Sfintei Taine a Maslului, pentru darurile pe care le pot primi prin undelemn sfintit. Cuvântul maslu vine de la măslin, aduce aminte de untdelemnul care se sfinteste în cadrul slujbei Sfântului Maslu si cu care se ung credinciosii spre tămăduirea sufletului si a trupu-lui, spre alungarea a toată boala, a toată neputinta si răutatea, pentru înzdrăvenire trupească si pentru curătire sufletească.

Taina Sfântului Maslu este, am putea zice, soră cu Taina Sfintei Spovedanii. În Taina Sfintei Spovedanii nu se foloseste o materie anume pentru iertarea păcatelor, ci doar cuvintele pe care le spune preotul duhovnic, cuvinte de dezlegare a păcatelor.

La Taina Sfântului Maslu, iertarea păcatelor si celelalte daruri se primesc prin ungerea cu untdelemn sfintit. Într-o rugăciune de la Sfântul Maslu se zice: "Facă-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie, îmbrăcăminte împărătească, pavăză puternică, izbăvitoare de toată lucrarea diavolească, pecete nestricată, bucuria inimii, veselie vesnică". Dacă ne gândim si analizăm lucrurile acestea, ne dăm seama care este rostul acestei Sfinte Taine. Vedeti, să se facă untdelemnul acesta, care se sfinteste, "untdelemn de bucurie". E interesant faptul că însiruirea aceasta începe cu bucurie si se sfârseste cu veselie.

Chiar si numai atâta dacă am sti din cuprinsul Tainei Sfântului Maslu, stim cu ce rost se face această slujbă si cu ce rost se foloseste această Sfântă Taină.

Intervievator: Am vorbit despre cele trei Taine care sunt repetabile în viata unui om, si am ajuns la concluzia că un crestin trebuie să se împărtăsească cu ele cât mai des: Taina Sfintei Împărtăsanii, Taina Sfintei Spovedanii si Taina Sfântului Maslu. Dacă prin Taina Sfântului Botez omul pune început vietii crestine si devine mădular al Sfintei Biserici, prin Taina Cununiei, a Nuntii, omul pune început vietii de familie.

Pr. Teofil: Cununia este o Taină care priveste viitorul si chiar vesnicia. De fapt, oricare dintre Tainele Bisericii priveste si vesnicia, priveste si viitorul, însă Taina Cununiei priveste în mod special viitorul. Această Taină se face în vederea vietii de familie asa cum o vrea Dumnezeu, pentru unirea celor care se hotărăsc să fie împreună cu îndatorirea de a aduce în lumea aceasta alti oameni candidati la sfintenie.

Unirea celor doi se face în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. La slujba logodnei care premerge Cununiei se spune: "Se logodeste robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh", aceasta se spune de trei ori dinspre logodnic spre logod-nică si tot de trei ori dinspre logodnică spre logodnic, ca să se întemeieze constiinta că nu este vorba de un contract social, că nu este vorba de ceva conventional, ci este vorba de ceva în care intră si lucrarea lui Dumnezeu, la care si Dumnezeu ia parte.

La fel si Cununia, se face în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, tot asa spunându-se de trei ori: "Se cunună robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh", si tot de trei ori: "Se cunună roaba lui Dumnezeu (N) cu robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh". Prin urmare, se fixează în constiinta celor care se căsătoresc, că de acum încolo ei sunt oameni care lucrează împreună cu Dumnezeu si reali-zează totul în numele lui Dumnezeu.

Taina Sfintei Cununii este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Bisericii noastre. Este minunat să auzi: "Binecuvin-teză-i pe dânsii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecu-vântat pe Avraam si pe Sarra. Binecuvintează-i pe dânsii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvântat pe Isaac si pe Rebeca. Binecuvintează-i pe dânsii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvântat pe Iacov si pe toti patriarhii. Binecuvin-tează-i pe dânsii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecu-vântat pe Iosif si pe Asineta. Binecuvintează-i pe dânsii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvântat pe Moise si pe Semfora. Binecuvintează-i pe dânsii, Doamne Dumnezeul nos-tru, cum ai binecuvântat pe Ioachim si pe Ana. Binecuvintează-i pe dânsii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvântat pe Zaharia si pe Elisabeta". Si mai departe: "Si să vină peste dânsii bucuria aceea pe care a avut-o Sfânta Elena când a găsit Cinstita Cruce".

Sunt niste lucruri extraordinare! Sunt niste făgăduinte făcute în constiintă, nu formale. Este minunat să fii în atmosfera aceea în care Dumnezeu îi încununează: "Doamne Dumnezeul nostru, cu mărire si cu cinste încununează-i pe dânsii"; să ai constiinta că de către Dumnezeu se uneste bărbatul cu femeia, să ai constiinta că Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce a luat parte la Nunta din Cana Galileii, i-a rânduit unul pentru altul pe cei care se cunună si să doresti împreună cu preotul slujitor "să fie învredniciti să-si petreacă viata fără de prihană, să ajungă bătrâ-neti cinstite, cu inimă curată împlinind poruncile Mântuitorului".

Apoi, felicitarea pe care o face preotul în numele Bisericii, iarăsi este extraordinară: "Mărit să fii mire ca Avraam si binecu-vântat să fii ca Isaac si să te înmultesti ca Iacob păzind poruncile lui Dumnezeu. Si tu, mireasă, mărită să fii ca Sarra si binecu-vântată ca Rebeca si să te înmultesti ca Rahela, veselindu-te cu bărbatul tău păzind hotarele legii, că asa a binevoit Dumnezeu". Este ceva extraordinar de frumos!

Si în gândurile poetilor s-au realizat poezii frumoase în legătură cu viata de familie. Voi aminti poezia "Ectenie" scrisă de Zorica Latcu:

Pentru că iubirea noastră să înflorească,
Albă cum e crinul Bunelor Vestiri,
Pentru ca mlădita dragostei să crească,
Plină de miresme, dulce de rodiri;
Pentru ca din neaua grea de peste iarnă
Rod de viată caldă iarăsi să legăm,
Pentru ca lumină peste noi să cearnă,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să-Si verse binecuvântarea,
Ca un zvon de vânturi line, peste noi,
Pentru ca în suflet să-I simtim chemarea,
Când plecăm genunchii, seara, amândoi;
Pentru ca-n iubirea Lui să ne-mpreune,
Când, cuprinsi de patimi, numele-I strigăm,
Pentru ca-n vecia Lui să ne cunune,
Domnului să ne rugăm.

Pentru ca belsugul tarinilor grele
Să ne facă traiul rodnic si umil,
Pentru ca răsfrângeri din surâs de stele
Să sclipească-n lacrimi ochii de copil;
Pentru ca sudoarea să ne miruiască
Si-n lumina mortii viata s-o cercăm,
pentru ca din muncă pacea să rodească,
Domnului să ne rugăm.

Pentru ca-n lumina îndurării Sale
Însusi să-Si coboare pasul către noi,
Pentru ca să-I ducem sufletul în cale,
Cu miros de smirnă si cu ramuri moi;
Pentru ca-n lumina alb-a diminetii,
Din strânsoarea cărnii să ne dezlegăm,
Si-ntr-un pas să trecem pragul larg al vietii,
Domnului să ne rugăm.

Intervievator: Să vorbim si despre Taina Sfintei Preotii, care-i pregăteste pe slujitorii care săvârsesc celelalte Taine ale Bisericii.

Pr. Teofil: Sfânta noastră Biserică este o Biserică cu preotie. La Sfânta Liturghie se spune: "Pace lumii Tale dăruieste, bisericilor Tale, preotilor Tăi si la tot poporul Tău". În Biserica Ortodoxă toti credinciosii Îi slujesc lui Dumnezeu. Nu există slujbă a Bisericii pe care s-o facă numai preotul sau s-o facă numai persoanele sfintite, ci slujbele noastre sunt făcute de toti credinciosii. La Sfânta Liturghie, de pildă, preotul sau diaconul spune: "Pentru cinstitele daruri ce sunt puse înainte, Domnului să ne rugăm".

Toti credinciosii participă sau trebuie să aibă constiinta că participă la Sfintele Slujbe. Dar printre credinciosii care partici-pă la sfintele Slujbe sunt unii care au o îndreptătire specială de slujire, cei care fac parte din clerul Bisericii, adică diaconul, pre-otul si episcopii, care constituie preotia functională a Bisericii. Preotul nu poate săvârsi Sfânta Liturghie, de pildă, fără credin-ciosi, nici credinciosii nu pot face Sfânta Liturghie fără preot. Este nevoie si de preoti, este nevoie si de credinciosi.

Sfânta noastră Biserică, potrivit rânduielii date de Mântuitorul nostru Iisus Hristos dintru început, sfinteste persoane anume rânduite în trepte bisericesti: episcopii, preotii si diaconii sunt consacrati la Sfânta Liturghie prin Taina Sfintei Preotii, prin punerea mâinilor episcopilor care transmit Duhul Sfânt persoanei care este hirotonită si care asigură continuitatea de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos până în zilele noastre a celor care fac parte din ceea ce numim noi succesiune apos-tolică. Duhul Sfânt se transmite prin rugăciunile speciale ale Bisericii, de fată fiind credinciosii care confirmă că persoana asezată în treapta respectivă, este vrednică de slujire preotească.

Intervievator: Care este diferenta între cele trei trepte ale preotiei: episcop, preot si diacon?

Pr. Teofil: Episcopul are putere deplină de a face toate slujbele care sunt în Biserica Ortodoxă.

Preotul are puterea să săvârsească toate slujbele trebuitoare pentru parohia în care este asezat; nu poate să hirotonească preoti sau diaconi - aceasta poate face numai episcopul.

Diaconul este un ajutor al preotului, nu are mijlocire preotească în întelesul de a face vreo Taină sau de a da binecuvântări la Sfintele Slujbe, ci este împreună slujitor cu preotul. Un diacon nu poate nici măcar să se îmbrace cu vesminte diaco-nesti fără binecuvântare de la preot.

Intervievator: Ne-ati vorbit astăzi despre cele sapte Sfinte Taine ale Bisericii. Puteti spune că aceste Taine sunt veritabile comori ale credintei noastre crestine?

Pr. Teofil: Da! Si prin faptul că ne transmit harul lui Dumnezeu, si prin faptul că ele se realizează în rânduieli de slujbă care sunt pline de continut. Sunt comori ale credintei noastre prin ceea ce se afirmă, prin ceea ce se spune la sfintele slujbe ale Sfintelor Taine. La Sfânta Liturghie, de pildă: "Cu vrednicie si cu drepta-te este a ne închina Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, Treimei celei de o fiintă si nedespărtite"; "Pe Tine te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Tie îti multumim, Doamne, si ne rugăm Tie, Dumnezeului nostru.".

Intervievator: Dar, mai cu seamă, sunt comori ale credintei prin bogătia nesfârsită a harului care se revarsă de sus, de la Dumnezeu.

Pr. Teofil: Acesta si este rostul Sfintelor Taine. Sunt făcute nu ca să fie comori de suflet, ci sunt rânduite ca să fie comori de îmbogătire spirituală pentru cei care le primesc. Am scormonit în constiinta noastră în legătură cu Sfintele Taine si ne-am reamintit importanta pe care o au. Ne rămâne să participăm cât mai mult, cât mai bine si cât mai cu sinceritate la Sfintele Taine, pe care le putem folosi noi însine.

Noi putem să-i avem în vedere pe cei care realizează aceste Sfinte Taine, preotii, care sunt rânduiti în lumea aceasta si putem să luăm parte la anumite Sfinte Taine care se fac pentru credinciosi, cum e Maslul sau Cununia, ca să ne îmbogătim cu gândurile care sunt cuprinse în Sfintele Taine si să ne rugăm pentru aceia pentru care se fac aceste Sfinte Taine.

Să nu uităm niciodată că Biserica noastră este o Biserică a Tainelor Sfinte, că Biserica noastră este Biserica credintei Tainelor, este usa Tainelor. Biserica noastră este o Biserică în care aducem mărire lui Dumnezeu aici, pe pământ, asa cum îngerii aduc mărire în cer.

Să ne gândim la binecuvântările pe care le primim la sfintele slujbe si să nu uităm de Maica lui Dumnezeu si de Sfintii lui Dumnezeu, care toti s-au folosit de Dumnezeiestile Taine.

30 ianuarie 1999