De când am început să mă interesez mai mult de slujbele Bisericii noastre, mi s-a implantat în minte, dintr-o rugăciune de la Sfântul Maslu, o listă de binefaceri pe care nădăjduim să le primim.

Sfântul Maslu este una dintre cele sapte Sfinte Taine prin care darul lui Dumnezeu vine peste credinciosi si care este anume rânduită pentru oamenii care sunt în suferintă, pentru tămăduirea sufletului si a trupului. De aceea se face si maslu de obste, nu numai pentru bolnavi. Unii au suferinte fără să se considere că sunt bolnavi. La Maslu se spune: "Ridică-l pe dânsul din patul durerii si din asternutul chinuirii. Să se tămăduiască de toată boala si de toată neputinte, de întinăciunea trupească si sufletească", deci si de întinăciunea sufletească. Se poate face Maslu si pentru binele credinciosilor în general, pentru înmultirea darului lui Dumnezeu în constiinta noastră, în simtirea noastră, în fiinta noastră întreagă.

În Sfânta Evanghelie de la Marcu este scris că ucenicii pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos i-a trimis să tămăduiască suferintele oamenilor, i-au tămăduit pe cei bolnavi ungându-i cu untdelemn ( cf. Marcu 6, 13).

Practica aceasta, de tămăduire cu untdelemn sfintit, a exis-tat si pe vremea Sfintilor Apostoli. Sfântul Apostol Iacov, fratele Domnului, în Epistola lui, zice: "Este cineva bolnav între voi? Să cheme preotii Bisericii si să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului" (Iacov 5, 14). Este vorba de o Taină, altfel, ungerea cu untdelemn se poate face si în afară de slujbă. Dar Sfântul Apostol Iacov zice "ungându-l cu untdelemn în numele Domnului", cu un untdelemn anume, cum îl avem după Maslu, după ce ne-am rugat să se sfintească untdelemnul si după ce ne-am rugat ca prin untdelemn să vină daruri ale lui Dumnezeu pentru cei care sunt de fată sau pentru cei care se vor unge.

Am zis că, în rugăciunea întâia de după prima Evanghelie care se citeste la Sfântul Maslu, este o listă de binefaceri la care trebuie să luăm aminte: "Facă-se, Doamne, untdelemnul acesta, untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie, îmbrăcăminte împărătească, pavăză puternică, izbăvitoare de orice lucrare diavolească, pecete nestricată, bucuria inimii, veselie vesnică".

M-am oprit de multe ori asupra acestor binefaceri ale lui Dumnezeu, pe care dorim să le primim prin untdelemn sfintit, si am luat aminte la faptul că lista aceasta de binefaceri începe cu bucuria si se sfârseste cu veselia. "Facă-se, Doamne, untdelem-nul acesta untdelemn de bucurie". De ce de bucurie? Pentru că Dumnezeu vrea să fim oameni ai bucuriei, să fim primitori de bucurie si să fim lucrători de bucurie. În Epistola a II-a către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, citim: "Noi suntem lucră-tori ai bucurie voastre", deci suntem mijlocitori de bucurie, sun-tem oameni care răspândim bucuria.

Poate v-ati oprit vreodată cu gândul asupra celor scrise în Sfânta Evanghelie de la Matei, Capitolul XXVI, si în Sfânta Evanghelie de la Marcu, în Capitolul XIV, despre femeia care a turnat mir în semn de cinstire a Domnului nostru Iisus Hristos; în legătură cu ea, ucenicii Domnului nostru Iisus Hristos au zis că mai bine s-ar fi vândut mirul acela si banii să se fi dat săracilor. Domnul Iisus Hristos a spus atunci un cuvânt pe care ar trebui să nu-l uităm niciodată, pentru că e un cuvânt vesnic al Domnului Hristos: "Nu faceti supărare femeii!" Adică acelei femei care I-a adus cinstire să nu-i facă supărare cei care au înteles altfel, care au lucrat cu mintea lor si au gândit altfel decât a gândit femeia cinstitoare a Mântuitorului. Nu faceti supărare!

Ar trebui să avem în vedere cuvântul acesta, să nu facem supărarea niciodată si nimănui. Ce bine ar fi în lumea aceasta dacă fiecare dintre noi, în locul nostru de vietuire, am avea drept cuvânt de învătătură, drept cuvânt de ordine, cuvântul acesta: Nu faceti supărare! Domnul Hristos vrea nu numai să nu facem supărare, ci vrea să aducem bucurie, să fim lucrători de bucurie, să fim întâi de toate purtători de bucurie, pentru că în Sfânta Evanghelie e scris: "Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi si ca bucuria voastră să fie deplină" (Ioan 15, 11). Deci Domnul Hristos vrea să fim purtători de bucurie, să avem în sufletul nostru bucuria Lui si bucuria noastră să fie deplină, să nu fie cu împutinare, cu stirbire.

Deci, "Facă-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie", să sporească sfintenia noastră. Toată lucrarea Bisericii este o lucrare de sfintire. Biserica noastră vrea să ne sfintească prin darurile sale, prin Sfintele Taine. Ne gândim cam putin la faptul că ar trebui să fim sfinti. Ar trebui să ne gândim mai mult că suntem chemati la sfintenie, că avem mijloace de sfintire. Dar, pentru că suntem departe de o viată sfântă, ne gândim mai mult la o curătire a su-fletului, la o curătire de păcate. Este bine să ne gândim, dar să ne gândim si la untdelemnul care să ne fie untdelemn de sfintire, untdelemn de sfintenie.

Deci, "Facă-se, Doamne, untdelemnul acesta, untdelemn de sfintenie, îmbrăcăminte împărătească". Ne gândim cam putin si la rostul acesta al untdelemnului: să fie "îmbrăcăminte împărătească". Când ne aducem aminte de acest cuvânt, este poate cazul să ne gândim la faptul că Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Galateni, scrie: "Câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati îmbrăcat" (Galateni 3, 26) si că la anumite sărbă-tori ale Bisericii noastre, spunem acest verset în loc de în loc de "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare...".

Îmbrăcăminte împărătească este îmbrăcămintea în Hristos sau îmbrăcămintea în virtutile pomenite de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Coloseni: "Îmbrăcati-vă, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândete, cu îndelungă-răbdare, îngă-duindu-vă unii pe altii si iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum si Hristos v-a iertat vouă, asa să iertati si voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcati-vă întru dragoste, care este legătura desăvârsirii. Si pacea lui Hristos, în-tru care ati fost chemati, ca să fiti un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; si fiti multumitori" (Coloseni 3, 12-15). Aceasta este îmbrăcămintea noastră. Îmbrăcăminte cu bunătate, îmbrăcăminte cu smerenie, cu blândete. "Învătati-vă de la Mine că sunt blând si smerit cu inima si veti avea odihnă sufletelor voastre" (Matei 11, 29), spunea Domnul Hristos. Îmbrăcăminte cu îngăduintă, îmbrăcăminte cu iertare, îmbrăcă-minte cu iubire, îmbrăcăminte aducătoare de pace, îmbrăcăminte aducătoare de multumire.

Mai departe, zicem: "Facă-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintire, îmbrăcă-minte împărătească, pavăză puternică, izbăvitoare de orice lucrare diavolească". Pavăză puternică! O întemeiere bună. Să ne fie untdelemnul acesta, ungerea cu untdelemn, o întemeiere bună, izbăvitoare de toată lucrarea diavolească. Să nu poată vrăjmasul să se apropie de nici unul dintre noi; "Ca de foc să fugă de mine tot lucrul rău, toată patima" zicem după ce ne împărtăsim cu Sfintele Taine. Să fim sălas al Duhului Sfânt si să nu mai fim sălas păcatului. Aceasta se întâmplă prin împărtăsirea cu Trupul si Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, cu "dumnezeiestile, preacuratele si nemuritoarele, cerestile, de viată făcătoarele, înfricosătoarele lui Hristos Taine". Se întâmplă aceasta prin ungere cu untdelemn, se întâmplă aceasta prin stropire cu apă sfintită.

Când se fac aceste lucrări asupra noastră trebuie să avem întemeierea aceasta de îndepărtare de orice lucru rău, să fugă de la noi orice lucru rău. "Să vie Dumnezeu si să se risipească vrăjmasii lui. Precum se stinge fumul, să se stingă. Precum se topeste ceara de la fata focului, asa să piară păcătosii de la fata lui Dumnezeu, iar dreptii să se bucure si să se veselească" zicem la Pasti, si ar trebui să simtim lucrul acesta întâmplându-se cu noi totdeauna.

"Facă-se untdelemnul acesta bucuria inimii, veselie vesnică".

Am început cu bucurie, am sfârsit cu bucurie, cu bucuria inimii si veselie vesnică. "Bucurati-vă în ziua aceea si vă vese-liti, că, iată, plata voastră multă este în cer" (Luca 6, 23), a zis Domnul Hristos. Ungerea cu untdelemn sfintit trebuie să fie mijlocitoare si de aceste daruri: bucurie, sfintenie, îmbrăcăminte împărătească, pavăză puternică izbăvitoare de toată lucrarea diavolească, bucuria inimii si veselie vesnică. Asa trebuie să fie crestinii: oameni ai bucuriei, oameni căutători de sfintenie, oameni împotrivitori fată de păcat. Când se întâmplă toate acestea, se întâmplă si învăluirea noastră în bucuria cea vesnică, în veselia cea vesnică.

La fiecare Sfântă Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, când credinciosii cântă "Fie numele Domnului binecuvântat de acum si până-n veac", preotul spune o rugăciune care are urmă-torul cuprins: "Plinirea Legii si a proorocilor, Tu Însuti fiind Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai primit toată rânduiala cea părintească, umple de bucuri si de veselie inimile noastre totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor amin". Cu alte cuvinte, fiecare Sfântă Liturghie trebuie să fie prilej de bucurie, pricinuitoare de bucurie, înmultitoare de bucurie prin Domnul nostru Iisus Hristos, care este plinirea Legii si a proorocilor.

Ajutor pentru acestea ne dă si Maica Domnului. Maica Domnului are un loc de căpetenie în credinta noastră. Să ne gândim, de pildă, la o alcătuire de la Sfântul Maslu, care tare mi-e dragă mie: "Pe tine, preacuratul palat al Împăratului ceresc, ceea ce esti multlăudată, te rog, curăteste mintea mea cea întinată cu tot felul de păcate si o fă locas înfrumusetat al dumnezeiestii Treimi ca să laud si să măresc puterea ta si mila ta cea nemăsurată, fiind mântuit eu, netrebnicul robul tău". E asa de frumos, e atât de minunat!

Maica Domnului a fost "palat al Împăratului ceresc" când L-a purtat în pântecele ei pe Mântuitorul lumii, si a rămas în vesnicie asa, pentru că de inima Maicii Domnului - Domnul Hristos nu s-a despărtit nici când S-a născut din ea. Maica Domnului este purtătoare de Hristos în vesnicie: "Pe tine, preacuratul palat al Împăratului ceresc, ceea ce esti mult lăudată, te rog, curăteste mintea mea întinată cu tot felul de păcate si o fă locas înfrumusetat al dumnezeiestii Treimi".

De ce cerem de la Maica Domnului să fie inima noastră "locas înfrumusetat al dumnezeiestii Treimi"? Pentru că si Maica Domnului este asa! Când preasfânta Fecioară Maria, nedumerită de vestea pe care i-a adus-o îngerul a întrebat cum poate să fie aceasta, de vreme ce ea nu cunostea cele ce premerg maternitătii, îngerul binevestitor i-a spus asa: "Duhul Sfânt se va pogorî peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea si Sfântul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Luca 1, 35). Sunt cele trei Persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul si Sfântul Duh. Ceea ce s-a întâmplat atunci când Maica Domnului a primit să fie mamă a Mântuitorului, asezarea Sfintei Treimi în fiinta ei, a rămas pentru vesnicie.

Dacă Domnul Hristos este purtat de Maica Domnului în inima ei în vesnicie, atunci si puterea Celui Preaînalt o umbreste în vesnicie, puterea lui Dumnezeu Tatăl, atunci si Duhul Sfânt, care S-a pogorât peste Maica Domnului, rămâne peste ea în vesnicie. Fiind locas al Preasfintei Treimi, fiind preacurată, fiind neîntinată, Maica Domnului poate să ne ajute să fim si noi locasuri ale Preasfintei Treimi întru sfintire si să se facă mintea noastră, inima noastră, fiinta noastră, "locas înfrumusetat al Preasfintei Treimi".

Când cerem aceasta, îi spunem de ce dorim noi să fim locasuri ale Sfintei Treimi, de ce dorim noi să ne fie inima curată si mintea să fie fără păcat: "Ca să te laud si să măresc puterea ta si mila ta cea nemăsurată". Maica Domnului are putere si are milă nemăsurată. Noi nu cunoastem această putere si milă decât prin ajutorul Maicii Domnului, prin ajutorul lui Dumnezeu, prin ajutorul Duhului Sfânt care, pogorându-se peste Elisabeta, a miscat-o spre cunostintă si i-a zis: "Binecuvântată esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tău. Si de unde mie cinstea aceasta, ca să vie la mine Maica Domnului meu?" (Luca 1, 42).

Prin Duhul Sfânt, prin puterea lui Dumnezeu, prin mijlocirile Maicii Domnului, putem să întelegem măretiile Maicii Domnului, pe care noi le exprimăm de atâtea ori când zicem: "Pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile si mai curată decât strălucirile soarelui"; "Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvânt"; "Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta", sau când zicem "Pe ceea ce este mărirea a toată lumea, biserică sfintită si rai cuvântător", "Rai de taină esti, Născătoare de Dumnezeu care ai odrăslit nelucrat pe Hristos" etc.

Când zicem toate acestea, învătati fiind de Duhul Sfânt, care a dat gândurile acestea pentru alcătuirea sfintelor slujbe, spunem adevăruri pe care noi nu le putem întelege decât tot prin puterea Duhului Sfânt. Sunt adevăruri pe care noi le spunem si nu suntem în stare să le si simtim, pentru că mintea noastră este întinată si pentru că nu ne-am făcut întru simtire, întru cunos-tintă, locasuri ale Sfintei Treimi. Numai dacă "eu, netrebnicul robul tău" sunt mântuit, numai dacă mintea mea este curătită "de tot felul de păcate", numai dacă as fi cu adevărat "locas al Preasfintei Treimi", as putea "să laud si să preamăresc puterea si mila ta cea nemăsurată". Milă nemăsurată, milă care n-are margini, milă care nu poate să aibă margini, putere nemărginită, cum este puterea Maicii Domnului.

Un părinte, Dumnezeu să-i ajute, poate unii îl cunoasteti, părintele Arsenie Papacioc de la Techirghiol, are un cuvânt în Convorbiri Duhovnicesti, anume: "Ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugăciunea". Maica Domnului poate să ne ajute prin rugăciunile ei să primim binefaceri de la Dumnezeu. Puterea ei este nemărginită, pentru că rugăciunea ei este puternică si mijloceste revărsare de putere din puterea Fiului ei si Dumnezeului nostru.

Sunt niste gânduri pe care cred eu că e bine să le purtăm în suflet si care poate că sunt mai necesare acum decât gândurile despre desăvârsire, despre deplinătate, despre perfectiune, pe care le stim din cuprinsul dumnezeiestii Scripturi. Este adevărat că Biserica noastră nu ne pune în fată prin rânduielile de slujbă cuvinte privitoare la desăvârsire. Ceea ce trebuie să avem în vedere când e vorba de înaintare, când e vorba de perfectiune, este aceasta: să împlinim tot ce putem împlini.

Cele dintâi cuvinte ale Domnului Hristos, pe care le întâlnim în Sfânta Evanghelie de la Matei, sunt: "Lasă acum, că asa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea" (Matei 3, 15) si se referă la deplinătate, la desăvârsire, în întelesul că spre desăvârsire merge numai acela care vrea să împlinească totul si în mod deplin.

Când fariseii si cărturarii dădeau zeciuială din veniturile lor, din izmă, din chimen si din mărar, Domnul Hristos, obser-vând aceasta, le-a spus: "Vai vouă, cărturarilor si fariseilor fătar-nici! Că dati zeciuială din izmă, din mărar si din chimen, dar ati lăsat părtile mai grele ale Legii: judecata, mila si credinta". Si vine cu învătătura: "pe acestea trebuia să le faceti si pe acelea să nu le lăsati" (Matei 23, 23).

Noi, cu neputintele noastre, din cât ni se cere, facem cât putem. Dumnezeu primeste putinul pe care-l facem noi si împlineste El ce nu putem împlini; noi nădăjduim la mila lui Dumnezeu mai mult decât la dreptatea noastră, pentru că drepta-tea noastră, ati auzit într-o rugăciune de la Maslu, "este ca o câr-pă lepădată".

Nu ne putem lăuda cu dreptatea noastră, dar avem încredere în mila cea nemărginită a lui Dumnezeu. La rugăciu-nile de dezlegare zicem că "Precum mărirea Ta este neasemă-nată, asa si mila Ta este nemăsurată". Atât este de mare mila lui Dumnezeu, cât este de mare mărirea lui Dumnezeu, iar cele ale lui Dumnezeu sunt fără margini. Nimic nu are Dumnezeu mărginit: nici mila, nici bunătatea, nici iertarea, nimic. Totul este deplin.

Să căutăm si noi să fim cu deplinătate în tot ce este frumos si bun. Darul lui Dumnezeu să fie cu noi, rugăciunile Maicii Domnului si binecuvântarea Domnului să ne însotească de acum si până-n veac! Amin.


Mânăstire Brâncoveanu
18 noiembrie 1998