Textul reprezintă primul capitol din Călugăria ascetică, mistică si contemplativă

De la asceza individuală crestină, bazată pe cuvintele Mântuitorului: "Dacă vrei să fii desăvârsit, mergi, vinde toate câte ai, iar pretul lor dă-l săracilor si vei avea comoară în cer, apoi vino si urmează-Mi Mie" (Lc 18, 18) si "tot cel ce va lăsa pentru Mine si pentru Evanghelie casă, frati, surori, tată, mamă, copii si tarini, însutit va fi răsplătit" (Mc 10, 29-30), s-a ajuns la asceza monahală sau călugăria ascetică. De la nevointele sfinte practicate în lume de crestinii zelosi, ca sărăcia de bună voie, castitatea si înfrânarea de la orice plăceri ce tin de veacul acesta, supunerea si pocăinta, s-a trecut la călugăria ascetică, si de aici s-a ajuns la călugăria mistic-contemplativă, când nevoitorul, uitând de tot ce tine de lumea aceasta, până si de cele mai elementare trebuinte ale existentei fiintei sale, se dedică rugăciunii si meditatiei contemplative.

În viata ascetică se practică în chip deosebit (...) fecioria sau castitatea, după cuvintele Mântuitorului: "Sunt oameni care au renuntat de bună voie la plăcerile simturilor pentru Împărătia cerurilor, dar nu toti pot cuprinde cuvântul acesta, ci numai cei cărora li s-a dat. Cel care poate să cuprindă, să cuprindă" (Mt 19, 11-12). Acest angajament solemn, vot sau făgăduintă, trebuie tinut cu toată străsnicia, asa cum sfătuiesc Sfintii Părinti. Clement Alexandrinul zice că cel ce s-a făgăduit acestei juruinte sfinte să stea deoparte de lumea păcatului si să se ferească de legătura cu omul rău. Tot acest Sfânt Părinte îi numeste pe asceti "alesi între alesi" si-i laudă pe cei ce-si pun viata lor în sigurantă si la adăpost de furtunile lumii. Un scriitor bisericesc, Tertulian, le sfătuieste pe fecioare să stea cu totul rezervate de lume, iar Sfântul Ciprian nu găseste pe nimeni în lume căruia să-i adreseze cuvinte mai frumoase si mai sfinte, decât pe ele. Auziti: "Ascultati-mă, fecioarelor, ascultati-mă ca pe un părinte, ascultati-mă pe mine care vă sfătuiesc cu toată sinceritatea la ceea ce este de folos sufletului vostru. Fiti asa cum v-a plăsmuit Dumnezeu, Făcătorul a toate, fiti nevinovate asa cum ati iesit din mâna Părintelui ceresc, purtati în voi un chip nevinovat, o înfătisare plină de bună -cuviintă. Sârguiti-vă să fiti mereu aceleasi care ati început deja să fiti. Sârguiti-vă să deveniti chiar din această lume ceea ce veti fi în cealaltă, îngeri ai lui Dumnezeu si mirese prea-alese ale Mântuitorului nostru. Marea voastră răsplătire vi se păstrează în vesnicie, ca un mare dar al virtutilor, căci fecioria este cea mai mare slujbă adusă lui Dumnezeu".

"Strâmtă si spinoasă", zice Domnul, "este calea care duce la viată". Toti mucenicii au străbătut această cale grea. Adevăratele fecioare merg cu hotărâre, fără să sovăie o clipă sau un pas, iar dreptii nici nu se clintesc de la calea sfântă pe care si-au ales-o. Cel dintâi fruct, de o sută, este recolta sângelui mucenicesc, cel de-al doilea, de saizeci, este al nostru. Deci după cum mucenicii nu îsi fac nici un gând de a-si proteja trupul si nici o tocmeală cât de neînsemnată în lupta lor, tot asa să fie si la voi (a căror răsplătire este de al doilea grad) si să aveti o răbdare statornică.


Epifania nov-dec 1997