Duminica de astăzi se numeste si Duminica Judecătii, Duminica în care se pomeneste Judecata de apoi, Judecata viitoare, ultima Judecată, la care se vor prezenta toti credinciosii. La sfintele slujbe ale Bisericii noastre se pomeneste de mai multe ori Judecata din urmă. La ectenie se spune asa: "Sfârsit crestinesc vietii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace si răspuns bun la Înfricosata Judecată a lui Hristos să cerem". Ce să cerem? Să cerem de la Domnul Hristos sfârsit crestinesc. Ce înseamnă sfârsit crestinesc? Să ne sfârsim asa cum vrea Dumnezeu să se sfârsească cei ce sunt ai Lui ("crestin" înseamnă "apartinător Domnului Hristos"). "Sfârsit crestinesc vietii noastre" - să ni se sfârsească viata frumos, în liniste; să ni se sfârsească viata uniti fiind cu Domnul Hristos prin împărtăsirea cu Trupul si Sângele Lui; să ni se sfârsească viata în lumină, în liniste.

Biserica doreste ca sfârsitul să ne fie fără durere. Sunt atâtia oameni care se chinuiesc înainte de sfârsit, au dureri mari. Biserica noastră doreste ca sfârsitul nostru să fie fără dureri.

Si mai cum să fie? Neînfruntat. Mai de mult se spunea nerusinat. Ce înseamnă asta nerusinat, neînfruntat? Înseamnă ca să fie un sfârsit în care să nu se găsească nici o vină a omului, să nu se spună ceva urât despre viata lui. Ca să ajungem la asa ceva trebuie să trăim o viată frumoasă, o viată după voia lui Dumnezeu si atunci sfârsitul o să fie neînfruntat.

Cum să mai fie sfârsitul nostru? În pace - în liniste. Sunt unii care în fata mortii au zbucium sufletesc, se frământă, au stări sufletesti în marginea nebuniei. Cei care au avut o viată care nu i-a dus la liniste, la o legătură cu Dumnezeu, pe aceia nu-i binecuvintează Dumnezeu.

Si mai cerem ceva: să avem răspuns bun la Înfricosata Judecată a lui Hristos. Despre Judecata lui Hristos s-a pomenit astăzi citindu-se despre Judecata de apoi. Judecata de apoi este hotărâtoare, dar nu este singura judecată! După ce se desparte sufletul de trup, la moarte, se duce în fata lui Dumnezeu si urmează Judecata particulară, adică judecata fiecărui suflet în parte. La judecata particulară, Dumnezeu hotărăste, după aseza-rea omului, unde trebuie să fie dincolo de mormânt, la bine sau la rău, la fericire sau la chinuire.

Noi credem că există rai si iad, stim acest lucru din învătătura Bisericii, îl citim în Evanghelie. Raiul este locul si starea (mai ales starea), după moarte a sufletului fericit, iar iadul este locul si starea sufletului care nu s-a tinut de rânduielile lui Dumnezeu. Si acolo rămâne până la Judecata viitoare sau până când hotărăste Dumnezeu altfel, pentru că noi credem că se poate interveni cu rugăciuni pentru binele celor morti.

Există crestini care nu se mai roagă pentru cei morti. Biserica noastră se roagă pentru cei vii, dar nu-i părăseste pe cei morti, pentru că noi zicem că mortii sunt vii si după moarte.

Domnul Hristos le-a spus unor saduchei si farisei care vroiau să stie cum este dincolo de lumea aceasta că Dumnezeu este "Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov" (Marcu 12, 26) si că " Nu este Dumnezeul mortilor, ci al viilor" (Matei 22, 32), pentru că toti sunt vii în El. Credinta noastră este că după suflet, omul nu moare. Avraam, Isaac si Iacov muriseră când a zis Dumnezeu despre Sine: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov". Domnul Hristos spune că Dumnezeu nu este al celor morti, ci al celor vii; acesta este întelesul cuvintelor din Sfânta Scriptură "toti sunt vii în El".

Nu există posibilitatea ca sufletul să moară, ci putem vorbi de o moarte sufletească, aceasta însemnând despărtirea sufle-tului de Dumnezeu, deci condamnarea vesnică. Despărtirea de Dumnezeu este osândirea sufletului la chinurile vesnice si acolo este nefericirea celor care au trăit o viată care nu este după voia lui Dumnezeu. Nu se poate ajunge acolo decât prin hotărârea lui Dumnezeu (de fapt, am putea zice prin hotărârea omului, pentru că omul singur îsi pregăteste locul - si la bine si la rău). Dacă e bun - sigur merge la bine. Dacă e rău - sigur merge la rău. Dumnezeu spune unde merge omul după moarte, pentru că Domnul Hristos va judeca lumea.

Cei care merg la chin pot fi scosi din chinurile iadului prin rugăciunile Bisericii, prin milosteniile care se fac pentru ei, prin rugăciunile celor din familia lor, prin rugăciunile celor apropiati ai lor. Noi nu stim când anume pot fi scosi din iad, dar stim că până la Judecata din urmă, hotărârea nu este încă definitivă, iar cei ce sunt la rău pot ajunge la bine cu ajutorul lui Dumnezeu si cu ajutorul Bisericii.

Dar atunci de ce mai este nevoie si de o Judecată viitoare, de o Judecată ultimă? Pentru că oamenii au făcut anumite păcate, au făcut anumite lucruri rele, care au rămas si după ei. Răutatea lor a rămas în lumea aceasta si lucrează si după ce au trecut ei din această lume. De pildă, cei care propovăduiesc lucruri care nu sunt adevărate, lucruri care sunt împotriva adevărului, rătăciri, cei care câstigă suflete pentru rătăcirea lor. Rătăcirea lor rămâne mai departe, până la sfârsitul lumii. La Judecata viitoare se va vedea ce urmări au avut răutătile oamenilor, după cum se va vedea si ce urmări a avut binele oamenilor, binele pe care l-au făcut oamenii si abia atunci se hotărăste pentru totdeauna.

Sfântul Evanghelist Matei retine în Evanghelia lui câteva lucruri în legătură cu Judecata viitoare. Noi credem că la Judecata viitoare vor fi judecati toti în toate privintele. Numai că Sfântul Evanghelist Matei a retinut de la Domnul Hristos cuvinte care privesc binele si răul pe care l-au făcut oamenii în legătură cu semenii lor; de fapt, în legătură cu Domnul Hristos: "Întrucât ati făcut unuia dintr-acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati făcut" (Matei 25, 40). Este vorba despre sase lucruri pe care trebuie să le avem în vedere pentru Judecata de apoi. Anu-me, zice Domnul Hristos că va despărti Fiul Omului pe cei buni de cei răi "cum desparte păstorul oile de capre" (Matei 25, 32), si va zice celor de-a dreapta (la dreapta vor fi oile, la stânga vor fi caprele): "Veniti, binecuvântatii Tatălui Meu, mosteniti împă-rătia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost si Mi-ati dat să mănânc; însetat am fost si Mi-ati dat să beau; străin am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati îmbrăcat; bolnav am fost si M-ati cercetat; în temnită am fost si ati venit la Mine". Si ei vor răspunde: "Doamne, când Te-am văzut flămând si Te-am hrănit? Sau însetat si Ti-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin sau gol si Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temnită si am venit la Tine?" si va răspunde Domnul Hristos: "Întrucât ati făcut unuia dintre acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati făcut". Apoi va zice celor de-a stânga: "Duceti-vă de la Mine, blestematilor, în focul cel vesnic, care este gătit diavolului si îngerilor lui. Că flămând am fost si nu Mi-ati dat să mănânc; însetat am fost si nu Mi-ati dat să beau; Străin am fost si nu M-ati primit; gol am fost si nu M-ati îmbrăcat; bolnav si în temnită am fost si nu M-ati cerce-tat". Si vor întreba si cei de-a stânga: "Doamne, când ai fost asa cum zici că ai fost si nu Te-am ajutat?"; iar Domnul Hristos va zice: "Întrucât n-ati făcut unuia dintre acestia prea mici, nici Mie nu Mi-ati făcut" (Mat. 25, 32-46).

Cuvintele acestea ale Domnului Hristos arată că, atunci când facem un bine, îl facem si pentru Domnul Hristos, iar când facem un rău, îl facem si în fata Domnului Hristos. Nu-L avem în vedere pe Domnul Hristos când facem răul, si-L avem pe Domnul Hristos în vedere dacă facem binele.

Stim aceasta de la Domnul Hristos si nu putem să fim nepăsători fată de un cuvânt vesnic al Domnului Hristos. Din cât putem, bineînteles, să facem binele pentru Domnul Hristos, pentru înmultirea binelui din lumea aceasta si mai ales pentru binele nostru la Judecata viitoare.

Mai sunt si alte judecăti: Judecata milostivă de la spovedanie, când preotul judecă situatia în care se găseste cel care se spovedeste si dă o hotărâre asupra vietii lui. Este foarte bine să meargă credinciosii să-si mărturisească păcatele, să fie judecati si, judecati fiind, să primească îndrumări, să stie ce au de făcut ca să poată să înainteze spre bine si să se ferească de rău.

Mai este si o judecată, pe care o facem noi însine: Judecata pe care o avem în legătură cu oamenii din jurul nostru. Domnul Hristos a spus: "Nu judecati ca să nu fiti judecati" (Mat. 7, 1). Si iată că noi judecăm ca si cum noi am fi pusi să judecăm. Nu-L lăsăm pe Domnul Hristos si luăm noi, cum se spune în Pateric, dregătoria lui Hristos, când despre unul zicem că este bun, despre altul zicem că este rău, când spunem noi ce trebuie să se facă cu unul si cu altul.

Bineînteles că există si o judecată în lumea aceasta. O judecată hotărâtă pentru rolul pe care îl au oamenii în societate: Judecata institutiilor de judecată. Si acolo sunt pusi oameni care să hotărască anumite lucruri. Eu n-am fost niciodată la o judecată, nici pârât, nici martor. Sunt atâtia oameni care ajung, totusi. Sunt atâtea procese care se fac, care durează. Oamenii sunt asupriti de lucruri rele.

Sfântul Apostol Pavel zicea că nu este bine să se judece crestinii înaintea necredinciosilor (cf. I Cor. 6, 46). Erau cre-dinciosi care se duceau să se judece în fata tribunalelor păgâ-nilor si Sfântul Apostol Pavel zicea că nu e bine ca un om cre-dincios să se ducă să-l judece păgânii. Dumnezeu stie când se poate si când nu se poate evita o situatie de genul acesta. Când te trag altii în judecată nu poti să rămâi în afară de tribunale, chiar ale păgânilor, dacă e cazul.

Mai este o judecată la care ne gândim prea putin, si anume Judecata de la rugăciune. Sfântul Ioan, cel ce a scris Scara, spune că în raport cu cel ce se roagă, "rugăciunea este judecătorie si judecată si scaunul Judecătorului înainte de Judecată viitoare". Cum ne este rugăciunea asa ne este starea sufletească. La rugăciune se arată cât suntem de întinati sau cât suntem de curati, cât suntem de învăluiti sau cât suntem de depărtati de lumea aceasta. Numai la rugăciune putem să stim ce legătură avem cu Dumnezeu, ce legătură avem cu oamenii. În rugăciune ne apar fel de fel de gânduri care arată cine suntem si ce suntem.

Am început pregătirea pentru Sfintele Pasti acum două săptămâni. Am vorbit atunci despre pilda vamesului si a fariseului, despre smerenia vamesului si despre faptele bune ale fariseului. Fariseul se lăuda cu faptele lui bune, vamesul îsi recunostea păcatele. Biserica ne recomandă să fim după smerenie ca vamesul si după fapte bune ca fariseul. Dacă nu avem faptele fariseului, nu am ajuns nici măcar la măsura fariseului. Ce spunea fariseul: "Dumnezeule , Îti multumesc că nu sunt ca ceilalti oameni, răpitori, nedrepti, adulteri sau ca si acest vames. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câstig" (Luca 18, 11-12). Cel putin în legătură cu postul, toti suntem în lipsă! Sunt atâtia credinciosi care nu postesc nici o dată pe săptămână.

Am continuat apoi urcusul duhovnicesc spre Pasti cu aducerea aminte de fiul risipitor, care s-a întors după ce si-a cheltuit averea, si de tatăl său, care l-a primit si l-a asezat iarăsi în starea de fiu. Trebuie să avem încredere în Dumnezeu, dacă ne întoarcem de la rău la bine.

Acum ne pune Sfânta noastră Biserică în fată Judecata de apoi si a doua venire a Domnului Hristos. În legătură cu a doua venire a Domnului Hristos se pune o întrebare: Când va fi a doua venire? Pentru că noi mărturisim în Crez că Domnul Hristos "iarăsi va să vină cu mărire, să judece viii si mortii, a Cărui împărătie nu va avea sfârsit". Când va fi aceasta? Răspunsul este clar: Nu se stie! Domnul Hristos Însusi a spus că "de ziua si de ceasul acela nimeni nu stie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl" (Mat. 24, 36). Deci nu stim când va fi a doua venire. Noi trebuie să fim totdeauna pregătiti să-L întâmpinăm pe Domnul Hristos. Să ducem o viată în asa fel încât să ne putem întâlni oricând cu Domnul Hristos. Lucrul acesta este foarte important!

Noi nu stăruim atâta asupra celei de-a doua veniri a Domnului Hristos pentru că într-un fel noi o simtim, o prăznuim la fiecare Sfântă Liturghie, căci zicem: "Aducându-ne aminte, asadar, de această poruncă mântuitoare si de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de învierea cea de-a treia zi, de suirea la ceruri si de sederea de-a dreapta si de cea de a doua si slăvită iarăsi venire, ale Tale dintru ale Tale, Tie-Ti aducem de toate si pentru toate".

Deci, la fiecare Sfântă Liturghie, noi pomenim si prăznuim a doua venire a Domnului Hristos. De aceea nu ne gândim atât la a doua venire si, mai ales, nu o asteptăm cum o asteaptă alti crestini care nu-s de credinta noastră. Ei nu au Liturghie si, neavând Liturghie, nu au nici înainteprăznuirea celei de a doua veniri a Domnului Hristos.

Si mai este ceva: pentru fiecare dintre noi întâlnirea cu Domnul Hristos poate fi la orice rugăciune. Întâlnirea cu Domnul Hristos poate fi la orice citire din Sfânta Evanghelie. Întâlnirea cu Domnul Hristos poate fi de câte ori facem un bine fratelui nostru. Întâlnirea cu Domnul Hristos poate fi pentru fiecare dintre noi, sigur, când vom trece din această viată si când se va hotărî locul pe care ni l-am pregătit pentru viata vesnică. În Pateric este scris că: "În ce te găseste moartea, în aceea te duci". Dacă ducem o viată frumoasă si bună si ne găseste moartea în bine, în bine ne ducem.

Să ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos să ne lumineze mintea si să ne tină în minte. Iar Judecata de apoi, judecata particulară, judecata de la spovedanie, judecata care vine peste noi de multe ori când ni se răsplătesc relele pe care le-am făcut, judecata de la rugăciune, toate acestea să le avem în minte, să ne înteleptim prin gândurile de la judecată. Să ne ferim cât putem să judecăm pe fratii nostri, ca să se împlinească si cu noi cuvântul: "Nu judecati ca să nu fiti judecati" (Matei 7, 1).

În Pateric se spune că pe un călugăr era senin si cu bucurie pe patul de moarte, l-au întrebat fratii cum de e asa linistit în fata mortii, că doar n-a dus o viată deosebită. Călugărul le-a răspuns că nu a avut o viată deosebită dar că, de când a intrat în mânăstire, a luat aminte la cuvântul Domnului Hristos "Nu judecati ca să nu fiti judecati" si că-I va spune Domnului Hristos: "Doamne am împlinit acest cuvânt si astept să împlinesti si Tu făgăduinta de-a nu mă judeca".

Mai este un cuvânt spus de Domnul Hristos: că sunt si oameni care nu vor merge la judecată. Bineînteles nu în întelesul că nu vor merge la Judecată si că nu se va hotărî asupra lor, ci în întelesul că vor trece prin Judecată ca si cum nu s-au dus la Judecată. Zice Domnul Hristos: "Cel ce ascultă cuvântul Meu si crede în Cel ce M-a trimis, are viată vesnică si la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viată" (Ioan 5, 24).

Să ne rugăm lui Dumnezeu să fim si noi între aceia care la Judecată nu vor merge, ci s-au mutat, se mută din moarte la viată.

Mărire Tatălui si Fiului si Sfântului Duh! Amin.

Mânăstirea Brâncoveanu
22 februarie 1998