Astăzi vă aduc în atentie un psalm, anume Psalmul 22.

Este psalmul cel mai plin de încredere, cel mai plin de înăltare, este psalmul bucuriei, al optimismului. Psalmistul îsi exprimă bucuria de a-L avea pe Dumnezeu aproape, si zice: "Domnul este păstorul meu si nimic nu-mi lipseste". Îl compară pe Dumnezeu cu un păstor de oi, cu un cioban, si spune, plin de încredere, că "Domnul este păstorul meu" si, pentru că este păstorul meu, "nimic nu-mi lipseste".

Face apoi o comparatie între oile păstorite de un păstor bun si încrederea, bucuria pe care o dă Dumnezeu celui care-I slujeste: "La păsuni bune mă sălăsluieste si mă povătuieste la ape line". Păsunea si apa sunt două lucruri de căpetenie pe care le urmăreste păstorul pentru oile sale. Comparativ vorbind, Dumnezeu ne dă toate cele de trebuintă, exprimate în psalmul acesta prin păsunea cea bună si prin apa limpede.

"Sufletul mi-l întăreste pentru numele Său si pe cărările dreptătii mă povătuieste". Psalmistul vorbeste acum despre el, despre unul care are suflet si care este mai presus decât oile cele necuvântătoare; "sufletul mi-l povătuieste, mi-l întăreste", adică Dumnezeu se preocupă nu numai de cele trebuitoare pentru viata fizică, ci se preocupă si de cele necesare vietii sufletesti, pentru că omul este fiintă cu suflet si are trebuinte mai presus de ale celor necuvântătoare.

Siguranta că Dumnezeu este cu noi si că ne dăruieste toate cele de trebuintă este dusă până la aceea că se nimiceste orice temere: "De-as umbla pe valea umbrei mortii (de-as fi pândit de moarte), de rele nu m-as teme, căci Tu cu mine esti". Încredin-tarea prezentei lui Dumnezeu ne face hotărâti împotriva tuturor celor negative si, orice s-ar întâmpla, chiar de-am fi pânditi de moarte, având încredintarea si fiind pătrunsi de adevărul că Dumnezeu este cu noi, n-avem nici un fel de teamă.

"Toiagul Tău si varga Ta, acestea sunt mângâierea mea". În cuvintele acestea, Psalmistul vrea să spună că Dumnezeu, în grija Sa pentru mântuirea noastră, pentru binele nostru, ne poate trimite si necazuri, dar si în cazul când am avea necazuri, avem totusi mângâiere din constiinta că necazurile ne vin ca din mâna lui Dumnezeu, pentru folosul nostru.

"Tu-mi gătesti masă înaintea vrăjmasilor mei. Cu untdelemn ungi capul meu si cupa mi-e plină rasă". În aceste cuvinte arată belsugul bunătătilor lui Dumnezeu revărsate peste cei credinciosi, chiar în fata unor lucruri care ar inspira teama, chiar în fata vrăjmasilor. În fata vrăjmasilor avem belsug. Ne găteste Dumnezeu masă înaintea vrăjmasilor: "Tu-mi gătesti masă înaintea vrăjmasilor mei. Cu untdelemn ungi capul meu", adică îmi dai si cele care nu sunt de absolută trebuintă, îmi dai mai mult de cât as cere, de cât mi-ar trebui. "Cu untdelemn ungi capul meu" - cu untdelemnul cunostintei, "si cupa e plină rasă", adică nu există nici un fel de lipsă în legătura aceasta cu Dumnezeu, în belsugul pe care îl dă Dumnezeu.

"Mila Ta, Doamne, să mă însotească în toate zilele vietii mele, ca să locuiesc zile multe în casa Domnului Dumnezeului meu". Este o rugăciune către Dumnezeu cel milostiv, Care ne cuprinde cu mila Sa, si avem încredintarea că Dumnezeu ne însoteste în toate zilele vietii noastre: "Mila Ta, Doamne, să mă însotească în toate zilele vietii mele, ca să locuiesc zile multe în casa Domnului Dumnezeului meu".

Este cel mai senin psalm, un psalm al bucuriei, un psalm al încrederii, al încredintării. Noi repetăm niste gânduri ale altora si nu ajungem să le simtim pentru noi însine, pentru viata noastră. Umblăm după cantitate si nu suntem atenti la calitate.

În Filocalia, vol. IV, se spune, că ucenicul l-a întrebat pe avva Filimon de ce citeste mai ales din Psaltire? Cuviosul Filimon a zis: "Frate, atâta bucurie am în sufletul meu din cuvintele psalmilor, ca si cum eu însumi i-as fi făcut".

Să ne ajute bunul Dumnezeu să avem si noi constiinta că Psalmul 22 este psalmul nostru, psalmul pe care noi însine l-am făcut, psalmul în care ne revărsăm cel mai bine, în care ne ară-tăm cel mai bine încredintarea prezentei lui Dumnezeu în viata noastră, în care ne arătăm cel mai bine bucuria de prezenta lui Dumnezeu, în care se manifestă cel mai mult si cel mai bine multumirea si împlinirea sufletului nostru.

Înaintea bunului Dumnezeu să ne facem mai buni, pentru că bunătatea cea mai multă se realizează în linistea sufletului. În linistea sufletului se realizează bucuria, se realizează constiinta prezentei lui Dumnezeu. Si unde este Dumnezeu cu darul Său, acolo nici un lucru nu este greu. Amin!


Mânăstirea Brâncoveanu
2 octombrie 1992