Cărţii de față i-am dat titlul "Prescuri, pentru cuminecături". Titlul acesta mi-a fost sugerat de poezia "Aluat", de Zorica Laţcu.

Doamne, sfântul Tău cuvânt
Este, pe acest pământ,
Aluat pe care-l pui
În făina gândului,
Şi faci gândul să dospească
Dospitura cea cerească.

Tu care toate le poţi,
Pentru toate, pentru toţi,
Pune-n mine aluat,
Să-l dospesc neîncetat
Şi preasfântul Tău cuvânt
În covată să-l frământ.

Şi-n cuptorul cel de foc
Al durerilor să-l coc
Şi să fac sfinte prescuri,
Pentru cuminecături.

Zorica Laţcu, Aluat

Toate drepturile asupra textului cuprins în aceste pagini aparţin lui Sorin Mariş (c)1998.
Este permisă copierea, multiplicarea şi distribuirea pe orice suport.
Este interzisă modificarea textului.